Challenge to judicial transfer denied for lack of standing due to mootness after transfer executed via separate judgment

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată la data de 07 august 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, anularea Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 284 din 19 aprilie 2018 şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău.

Contestatoarea a învederat că este judecător în cadrul Curţii de Apel Galaţi şi că, în cursul lunii martie 2018, a formulat o cerere de transfer la Curtea de Apel Bacău, care a fost respinsă prin hotărârile contestate în cauză. Contestatoarea a apreciat că cele două acte administrative au fost întocmite cu încălcarea legii, expunând următoarele critici de nelegalitate:

a) Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat nejustificat să analizeze motivele de ordin personal şi familial invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer, luând în considerare doar criteriul vechimii la instanţa unde activează contestatoarea.

Contestatoarea a apreciat a fi neîntemeiată susţinerea intimatului, referitoare la faptul că motivele de ordin familial şi personal au fost avute în vedere în anul 2015, când s-a admis cererea de transfer de la Judecătoria Topliţa la Judecătoria Roman, întrucât motivele invocate în cererea de transfer depusă în anul 2018 au în vedere situaţii noi, ivite la începutul acestui an, dovedite cu înscrisurile anexate cererii.

Expunând o serie de soluţii adoptate de intimat cu privire la cererile de transfer formulate de judecători aflaţi în situaţii similare şi care au fost admise, contestatoarea a apreciat că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu îndeplineşte cerinţele de transparenţă, legalitate şi oportunitate, contestatoarei fiindu-i aplicat un tratament diferenţiat şi discriminatoriu.

Soluţia de respingere a cererii de transfer s-a fundamentat pe o idee greşită, şi anume aceea că, prin formularea ei, contestatoarea a urmărit eludarea dispoziţiilor regulamentului de transfer, întrucât anterior i-au fost admise alte două cereri de transfer, iar motivele de ordin personal nu pot fi avute în vedere decât o singură dată. În realitate, a susţinut contestatoarea, transferurile succesive anterioare, de la Judecătoria Topliţa la Judecătoria Roman şi apoi la Judecătoria Piatra-Neamţ nu au urmărit un scop fraudulos, ci au avut în vedere împrejurări de ordin personal legate de viaţa familială a contestatoarei. În perioada scursă de la data admiterii cererilor de transfer anterioare până în prezent au intervenit împrejurări noi, astfel încât prezenta cerere de transfer nu poate fi analizată în baza situaţiilor aferente anilor 2010 - 2017.

Totodată, contestatoarea a susţinut că soluţia adoptată de intimat nu a avut în vedere cerinţele de oportunitate reprezentate de existenţa posturilor vacante la Curtea de Apel Bacău şi încărcătura superioară Curţii de Apel Galaţi.

b) Inexistenţa unui concurs de cereri de transfer, întrucât doar contestatoarea a formulat cerere de transfer, iar ambele instanţe implicate în procedură au oferit avize favorabile transferului.

c) Motivarea celor două hotărâri nu se raportează la cererea de transfer analizată, ci recurge la o reanalizare a unor soluţii din trecut, privitoare la cereri anterioare de transfer, care nu fac obiectul cauzei de faţă.

d) Criteriul vechimii la instanţa unde funcţionează contestatoarea a fost folosit de intimat într-un mod părtinitor şi discreţionar, cereri de transfer similare fiind admise în beneficiul unor judecători care aveau o vechime egală sau chiar mai mică decât cea a contestatoarei.

De asemenea, contestatoarea a reluat şi detaliat aspectele de ordin personal şi familial invocate în susţinerea cererii de transfer, solicitând instanţei de judecată să aprecieze asupra temeiniciei acestora.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, apreciind că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, fiind analizate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege.

Astfel, art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 nu prevede în mod exhaustiv criteriile avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer şi nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru judecători să evalueze aceste criterii prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, iar la adoptarea celor două hotărâri au fost avute în vedere atât situaţia familială deosebită a contestatoarei, cât şi nevoile instanţei de la care se solicita transferul.

În ceea ce priveşte avizele favorabile ale celor două instanţe implicate în procedura de transfer, intimatul a arătat că acestea nu au caracter obligatoriu, indiferent de conţinutul lor.

Intimatul a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, şi a criticilor formulate de contestatoare cu privire la caracterul necorespunzător al motivării hotărârilor atacate, la practica administrativă inconstantă şi la omisiunea luării în considerare a situaţiei posturilor vacante şi a încărcăturii instanţelor vizate prin cererea de transfer.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea hotărârilor adoptate în soluţionarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secţia pentru judecători şi, respectiv, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actelor administrative le-ar putea avea asupra drepturilor şi intereselor sale legitime.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, în cursul lunii ianuarie 2018, contestatoarea A. a formulat o cerere de transfer de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău (anterioară cererii de transfer ce face obiectul analizei în prezentul dosar), cerere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 93 din 6 martie 2018 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, soluţia fiind menţinută prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397 din 19 aprilie 2018.

Contestatoarea s-a adresat instanţei de judecată, solicitând anularea celor două hotărâri, contestaţia fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de A., a anulat cele două hotărâri atacate şi a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău.

Pentru punerea în executare a Deciziei nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, în şedinţa din 27 noiembrie 2018 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a decis transferul contestatoarei A. de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău, începând cu data de 01 decembrie 2018.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susţinerea contestaţiei, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanţei de judecată, a încuviinţat cererea de transfer în condiţiile solicitate de contestatoare. Prin urmare, interesul de a acţiona al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei şi va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT