Contestability of tax inspection reports as preliminary administrative acts versus final tax assessment decisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer’s appeal, quashed the lower court’s decision, and dismissed the company’s lawsuit as unfounded, thereby upholding the tax authority’s decision to reject the administrative challenge as moot. The dispute concerned the contestation of a tax inspection report, where the company argued that the tax authority failed to re-examine its objection after the underlying tax assessment decision was previously annulled; however, the tax authority had properly dismissed the challenge because the original assessment was already void. The Court held that a tax inspection report is merely a preliminary administrative act that does not, by itself, create new legal obligations or constitute a "tax administrative act" under Article 41 of the Fiscal Procedure Code. Consequently, such a report is not susceptible to independent administrative or judicial contestation; its legality is reviewed only in conjunction with the final tax assessment decision it supports, meaning the tax authority was legally correct in treating the challenge to the report as having no remaining object after the assessment decision was annulled.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Contestability of tax inspection reports as preliminary administrative acts versus final tax assessment decisions: The dispute concerned the contestation of a tax inspection report, where the company argued that the tax authority failed to re-examine its objection after the underlying tax assessment decision was previously annulled; however, the tax authority had properly dismissed the challenge because the original assessment was already void. The Court held that a tax inspection report is merely a preliminary administrative act that does not, by itself, create new legal obligations or constitute a "tax administrative act" under Article 41 of the Fiscal Procedure Code. Consequently, such a report is not susceptible to independent administrative or judicial contestation; its legality is reviewed only in conjunction with the final tax assessment decision it supports, meaning the tax authority was legally correct in treating the challenge to the report as having no remaining object after the assessment decision was annulled.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, establishing the scope of review and authority of the High Court to judge on merits in administrative litigation.
Procedural rule applied in the dispositive to define the effects of the appellate decision, specifically the cassation of the lower court judgment and the re-judgment of the case.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/12.05.2015, reclamanta SC A. SA a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 366/14.04.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de SC A. SA înregistrata la DGFP Constanta sub nr. x/1.10.2012, decizie ce a fost emisa de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii, solicitând instanţei de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 366/14.04.2015 şi, pe fondul cauzei, să se admită contestaţia formulata de SC A. SA şi să se dispună desfiinţarea Raportului de Inspecţie Fiscala, raport în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. x/21.08.2012, decizie a căror prevederi au fost desfiinţate prin Decizia nr. 387/27.11.201.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 187 din data de 26 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 366/14.04.2015, fiind obligat organul fiscal să se pronunţe asupra contestaţiei.
3. Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că soluţia organului de soluţionare a contestaţiei de respingere a contestaţiei faţă de raportul de inspecţie fiscală ca rămasă fără obiect este legală, având în vedere că acesta nu este un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din C. proc. fisc. , ci o formă procedurală prealabilă inspecţiei fiscale.
Astfel, titlul de creanţă şi actul administrativ fiscal susceptibil a fi contestat este numai decizia de impunere, deoarece numai aceasta creează o situaţie juridică nouă prin stabilirea obligaţiilor fiscale în sarcina contribuabilului. De altfel, în art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 se prevede cu claritate faptul că obiect al contestaţiei îl pot constitui numai sumele şi măsurile stabilite într-un titlu de creanţă sau într-un act administrativ fiscal.
Raportul de inspecţie fiscală, singur, nu produce niciun efect fiscal, acesta fiind doar un act premergător emiterii deciziei de impunere.
Prin urmare, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii formulate de reclamantă, cu consecinţa menţinerii ca legală a Deciziei nr. 366/14.06.2015.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă SC A. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de neîncadrarea acestuia în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-pârât şi a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, având în vedere următoarele considerente.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 41 din C. proc. fisc. , în conformitate cu care "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale", decizia de impunere intră în categoria actelor administrative fiscale, raportul de inspecţie fiscală fiind doar un act premergător acestei decizii, conform art. 109 alin. (1) din C. proc. fisc. , astfel că acesta nu poate fi considerat act administrativ fiscal.
Astfel, prin raportul de inspecţie fiscală nu au fost stabilite obligaţii fiscale sau dispuse măsuri, ci doar au fost consemnate constatările inspecţiei, acest act de control având caracter de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal.
Raportul de inspecţie fiscală aflat în discuţie a fost încheiat în temeiul art. 109 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal şi care va sta la baza emiterii deciziei de impunere.
Aşadar, actul care produce efecte juridice este decizia de impunere, iar raportul de inspecţie fiscală este o operaţiune administrativă care stă la baza emiterii deciziei, motiv pentru care legalitatea acesteia se examinează odată cu legalitatea actului administrativ.
Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii actului administrativ fiscal, raportul de inspecţie fiscală întocmit de recurenta-pârâtă nu stabileşte un raport obligaţional între contribuabilul controlat şi bugetul de stat, motiv pentru care nu este susceptibil de a fi contestat, conform art. 205 din acelaşi act normativ, care face referire expresă la "acte administrativ fiscale".
Răspunzând la contestaţia formulată de intimata-reclamantă, recurenta a reţinut prin Decizia nr. 366/14.06.2015 că Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală x/16.08.2012 emisă în baza constatărilor Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.08.2012 a fost desfiinţată prin Decizia nr. 387/27.11.2012 a Serviciului Soluţionare Contestaţii din cadrul D.G. F.P. Constanţa, motiv pentru care a decis respingerea ca rămasă fără obiect a contestaţiei reclamantei formulate împotriva Raportului de inspecţie fiscală.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că prin soluţia adoptată de către organul fiscal au fost nesocotite dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti definitive care se bucură de puterea lucrului judecat şi care este obligatorie pentru organul fiscal, întrucât prin Sentinţa nr. 160/CA din 30.04.2013 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 1202/17.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa nu a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală, ci doar soluţionarea de către pârâtă a contestaţiei reclamantei cu privire la Raportul de inspecţie fiscală din 9.08.2012.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de SC A. SA, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei nr. 187 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de SC A. SA, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.
Procesat de GGC - GV