Eligibility of construction costs under EU funds: missing justificatory documents and site orders excluding expenses from reimbursement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte a solicitat anularea, în tot, a actului administrativ individual "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 10" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, înregistrat la M.D.R.A.P. cu nr. x/29.04.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte sub nr. x/30.04.2014 şi a actului administrativ individual înregistrat la M.D.R.A.P. cu nr. x/31.07.2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte sub nr. x/01.08.2014, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de UAT Municipiul Târgovişte, referitor la proiectul "Consolidare, reabilitare, extindere şi modernizare Şcoala clasele l - VIII Coresi, Municipiul Târgovişte" aferent Contractului de finanţare nr. x/30.12.2011, cod SMIS 9984, din cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, anularea actelor de asigurare efectuate de către M.D.R.A.P. în ceea ce priveşte măsura de excludere de la rambursare a cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiarul UAT Municipiul Târgovişte în temeiul actului administrativ individual a cărui anulare a solicitat-o.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 199 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de casare invocate cu privire la lipsa de legalitate a actelor administrative atacate, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 154 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al M.A.D.R.P aprobat prin Ordinul M.A.D.R.P. nr. 3258/23.10.2013, din care rezultă că Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.A.D.R.P este singura structură organizatorică a pârâtului care avea competenţa soluţionării contestaţiei, Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. neavând ca atribuţie soluţionarea contestaţiilor.

De asemenea, a susţinut că instanţa de fond a ignorat jurisprudenţa Curţii, prin care s-a statuat că structura responsabilă cu atribuţii în soluţionarea contestaţiilor este Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.A.D.R.P., făcând referire în acest sens la Sentinţa civilă nr. 13/28.01.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Sentinţa nr. 235/19.11.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa nr. 170/10.09.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2012, în opinia recurentei fiind evidentă încălcarea autorităţii de lucru judecat - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. şi, drept urmare, încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai susţinut recurenta că din consideraţiile instanţei de fond reţinute la fila x din sentinţa recurată, reiese o cercetare judecătorească deficitară pentru constatarea elementelor de fapt, lămurirea împrejurărilor cauzei şi aflarea adevărului.

În cauză, a fost efectuată o expertiza tehnică a cărei valoare probatorie a fost înlăturată de către Curte, concluziile acesteia fiind ignorate în soluţia pronunţată.

Cu privire la reţinerile curţii privind fondul cauzei, recurenta a susţinut că UAT Municipiul Târgovişte a respectat condiţiile prevăzute la articolul 31 alin. (4) lit. a) din Directiva 2004/18/CE, dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, cu aplicarea precizărilor din adresa Comisiei Europene DGMARKT/C3/EP/ff(2010)629234 la cererea de clarificare privind articolul 31 alin. (4) li.(a) al Directivei 2004/18/CE transmisă de ANRMAP cu scrisoarea nr. 6206/25.08.2010, argumente pe care instanţa de fond le-a înlăturat în mod neîntemeiat.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs depusă şi motivată în termenul legal, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

În ceea ce priveşte nelegalitatea Adresei nr. x/31.07.2014 sub aspectul soluţionării acesteia de către Direcţia Generală Programe Europene, recurentul a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, nu a avut în vedere art. 154 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al M.A.D.R.P aprobat prin Ordinul M.A.D.R.P nr. 3258/23.10.2013, potrivit căruia Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.A.D.R.P este singura structură organizatorică a pârâtului care avea competenţa soluţionării contestaţiei.

A susţinut de, asemenea, faptul că instanţa de fond, ignorând jurisprudenţa în domeniu, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti menţionate în cererea de recurs, motiv de casare prevăzut dispoziţiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., fiind totodată încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, recurentul invocând în acest sens incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., invocate de recurent în ceea ce priveşte soluţionarea acestui aspect sunt nefondate.

Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, este reglementată de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea judecătorească care soluţionează fondul procesului, în tot sau în parte, sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată; autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucrul judecat este prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.".

În baza efectului pozitiv, oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia, fiind necesar ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie între aceleaşi părţi o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât dezlegarea jurisdicţională precedentă să nu poată fi contrazisă.

Chestiunea litigioasă în prezenta cauză priveşte emiterea şi legalitatea actelor administrative emise de pârât privind situaţia cheltuielilor solicitate de reclamantă în cererile de rambursare, prin care au fost constatate neeligibile unele din cheltuielile solicitate la rambursare şi au fost aplicate reduceri procentuale, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Împrejurarea că există o altă dezlegare dată anterior asupra acestui aspect de către instanţe în alte dosare nu a fost invocată în faţa instanţei de fond, iar în recurs, recurentul nu a depus la dosar respectivele hotărâri judecătoreşti în susţinerea argumentelor sale.

Instanţa de fond s-a pronunţat în mod corect asupra faptului că Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP avea autoritatea şi competenţa conferită de lege pentru a emite Adresa nr. x/31.07.2014 în soluţionarea contestaţiei, reţinând în acest sens dispoziţiile pct. 10.2.2 din Manualul de soluţionare a contestaţiilor/litigiilor privind autorizarea cererilor de prefinanţare/rambursare, emis de Autoritatea de Management pentru programul operaţional regional din cadrul M.D.R.A.P. care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei în cazul în care AM POR consideră că anumite cheltuieli efectuate în cadrul proiectului şi incluse în cererea de rambursare sunt neeligibile.

Pentru aceste motive, sunt nefondate motivele de recurs privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, raportat la Sentinţa civilă nr. 13/28.01.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Sentinţa nr. 235/19.11.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi Sentinţa nr. 170/10.09.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă şi contradictorie a hotărârii primei instanţe.

Din analiza considerentelor hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Argumentele prezentate în justificarea soluţiei pronunţate nu evidenţiază nici o contradicţie în raţionamentul primei instanţe.

Instanţa nu are obligaţia de răspunde fiecărui argument învederat de partea litigantă, ci este suficient ca judecătorul fondului să fi stabilit corect situaţia de fapt raportat la probatoriul administrat şi să fi examinat "în mod real" problemele de fapt şi de drept expuse.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

În fapt, se constată că cererea de rambursare nr. x care face obiectul litigiului între părţi priveşte lucrările executate conform contractului nr. x/23.10.2012, de către A. SRL în sumă totală de 753.721,33 RON.

Lucrările de construcţii au fost cuprinse în situaţiile de plată nr. x din septembrie 2013 şi nr. 18 din octombrie 2013.

Situaţia de plată nr. x din luna septembrie 2013 a fost facturată cu factura nr. x din 8 octombrie 2013, iar situaţia de plată nr. x din luna octombrie 2013 a fost facturată cu factura nr. x din 23 octombrie 2013, fiind decontate de Primăria Municipiului Târgovişte.

Cererea pentru rambursarea sumei aferente situaţiilor de plată nr. x şi 18 a fost admisă parţial, o parte din suma decontată de reclamantă constructorului fiind considerată de MDRAP ca reprezentând cheltuieli neeligibile.

Din probele administrate în cauză, înscrisuri şi expertiză tehnică construcţii, inclusiv răspunsul la obiecţiuni, a rezultat faptul că în vederea decontării facturii nr. x/08.10.2013 au fost ataşate de către reclamantă două dispoziţii de şantier: dispoziţia de şantier nr. 8a şi dispoziţia de şantier nr. 6, în urma cărora a fost realizată decaparea termoizolaţiei de zgură şi parţial BCA, identificată în urma decopertărilor (dispoziţia 6) şi a fost înlocuită gresia stelată cu gresie antiderapantă de trafic intens (dispoziţia 8a), însă, conform antemăsurătorilor şi ofertei pe NR-NCS a constructorului, există mai multe NR-uri (note renunţare) şi NCS-uri (note comandă suplimentară) pentru care nu au fost întocmite dispoziţii de şantier şi memorii justificative, iar oferta revizuită nu respectă cantităţile conform antemăsurătorilor şi ofertei pe NR-NCS.

În cadrul expertizei tehnice efectuată în cauză, expertul a precizat, referitor la lucrările suplimentare cuprinse în situaţia de plata nr. x, că a identificat o singură dispoziţie de şantier referitoare la acestea, şi anume dispoziţia de şantier nr. 6/15.03.2013, însă nu a găsit în situaţiile de plată nr. x cantităţi suplimentare pentru lucrări de natura celor din Dispoziţia de şantier nr. 8a invocată (prin care s-a stabilit înlocuirea gresiei prevăzută pentru realizarea plintelor şi a celei pentru placarea scărilor).

A reieşit, de asemenea, că privitor la cheltuielile neeligibile de 5.809,71 RON şi TVA 1.394,33 RON, acestea nu sunt aferente cererii de rambursare nr. x, ci cererilor de rambursare 8 şi 9, reprezentând contravaloarea gresiei stelate decontate anterior şi pentru care s-a făcut notă de renunţare conform actului adiţional nr. x/7.10.2013.

Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că prin documentele depuse la dosarul de fond, recurenta nu a combătut punctual reţinerile pârâtului, care a constatat neeligibilitatea cheltuielilor pentru lipsa documentelor justificative.

Potrivit prevederilor art. 2 din H.G. nr. 759/2007: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare; b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

De asemenea, O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă prevede la art. 22 alin. (4) că "Autorităţile de management/Organismele intermediare au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar."

Faţă de toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat, recursul nefiind fondat.

Având în vedere aceste considerente, reţinând că, în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, nu este incident niciunul din motivele de casare invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva Sentinţei nr. 199 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV