Mootness of salary recalculation appeal following subsequent implementation of statutory maximum benefits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, plângere împotriva Ordinului nr. 2985/C/21.09.2015 emis de pârât prin care a solicitat:

- anularea actului administrativ contestat, în partea ce priveşte respingerea cererii de recunoaştere a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, respectiv a dreptului la un cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim pentru funcţiile şi gradaţiile magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

- obligarea pârâtului la emiterea în, termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui nou ordin de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

- obligarea pârâtului la plata diferenţei între remuneraţia plătită subsemnatului începând cu 09.04.2015 şi cea la care eram îndreptăţit, potrivit legii, ţinând cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie, a fost îndeplinită ulterior acestei date;

- obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de 100 de RON/zi în caz de întârziere în emiterea unui nou act administrativ legal şi la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 27 F-CONT din 4 februarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect anulare act administrativ - împotriva Ordinului nr. 2985/C/21.09.2015.

A obligat pârâtul să emită un nou ordin de încadrare salarială pentru reclamant conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi să achite diferenţele salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate, invocând critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost completată prin Legea nr. 71/2015 sunt aplicabile categoriei profesionale a magistraţilor, deoarece în situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile acestor dispoziţii să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

A mai susţinut recurentul că raportat la dispoziţiile art. 63 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 şi la art. 902 din Legea nr. 567/2004, dispoziţiile nou-introduse, respectiv art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, şi anume: personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv, în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al parlamentului.

A accepta modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii pe care le invocă reclamantul în susţinerea cererii sale, ar însemna în fapt să fie ignorate dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 şi să se extindă efectele acestora unor categorii pe care legea nu-l prevede în mod expres.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât a formulat note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect. A depus la dosarul cauzei Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1490/C/2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului.

Recursul este lipsit de interes faţă de împrejurarea că recurentul pârât a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, să li se recalculeze indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că, începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, odată cu emiterea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizaţiei intimatului-reclamant s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza şi al sporurilor pentru funcţia similară.

De asemenea, art. 3 prevede că plata drepturilor se face prin raportare la valoarea de referinţă prevăzută la alin. (1) începând cu data de 1 august 2016.

Ulterior prin Ordinul 1490/C din 24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, s-a avut în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 57/2015, rezultă că recursul este lipsit de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 27 F-CONT din 4 februarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV