Suspension of executive force of administrative act canceling animal identification approval certificates: insufficiently justified case and lack of imminent grave damage
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) allowed the appeal filed by the National Sanitary-Veterinary and Food Safety Authority, quashed the appellate court’s decision, and dismissed the request for suspension of the executive act, thereby upholding the validity of the administrative measure. The dispute concerned a request to suspend the execution of a document canceling the approval certificates for official animal identification devices (ear tags), which had revoked the plaintiff company’s status as a primary provider following an inspection that revealed the issuance of duplicate tags in violation of sanitary norms. The court determined that the conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004 were not met, holding that the omission of a specific procedural reference in the preamble did not undermine the presumption of legality, the act was adequately motivated, and no imminent, grave damage was proven, given that the underlying action on the merits had already been dismissed by the competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Suspension of executive force of administrative act canceling animal identification approval certificates: insufficiently justified case and lack of imminent grave damage: În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a solicitat suspendarea executării documentului de anulare 10 din 23.12.2015 emis de pârâtă.
Prin Sentinţa nr. 681 din data de 16 mai 2016 tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2016.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea executării documentului de anulare 10 din 23.12.2015 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, că în mod greşit a reţinut instanţa fondului că împrejurarea că din preambulul actului lipseşte menţiunea privind procesul-verbal de contravenţie, este aptă să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.
În acest sens, s-a arătat că art. 18 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 39/2010 reglementează condiţiile în care se poate dispune anularea certificatului de aprobare a mijlocului de identificare prevăzut la pct. 16 şi 17 din acelaşi act normativ şi nu condiţionează legalitatea documentului de anulare de inserarea în preambulul acestuia a respectivelor documente, nota de constatare şi procesul-verbal de contravenţie.
S-a arătat că pârâta a făcut dovada întocmirii procesului-verbal de contravenţie nr. x/30.04.2013, care a fost anulat în parte, doar în ceea ce priveşte cuantumul amenzii, menţinând-se în rest dispoziţiile.
Referitor la condiţia pagubei iminente, a arătat recurenta că aceasta nu a fost probată, iar cele reţinute de prima instanţă sunt greşite, existând în România mai mulţi furnizori primari de mijloace oficiale de identificare.
Apărările intimatei
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
S-a arătat că susţinerile recurentei privind necondiţionarea legalităţii documentului de anulare de cerinţele de formă sunt eronate, întrucât această condiţie este prevăzută expres la pct. 18 din Ordinul nr. 39/2010, iar cerinţele formale în întocmirea oricărui act administrativ sunt obligatorii şi nu facultative.
De asemenea, s-a arătat că lipa menţiunii privind procesul-verbal de contravenţie constituie un viciu al motivării documentului de anulare, motivare care nu poate fi complinită ulterior prin ataşarea procesului-verbal.
Totodată, ca motiv de nelegalitate a documentului de anulare a fost invocată neprevederea dispoziţiei legale încălcate, fiind indicat doar generic art. 16 - 20 din Ordinul nr. 39/2010 ANSVSA.
A mai arătat recurenta că procesul-verbal indicat ulterior se referă la fapte diferite, fiind emis anterior intrării în vigoare a pct. 15.1 din Ordinul nr. 39/2010.
A fost criticat actul administrativ şi sub aspectul încălcării principiului proporţionalităţii, sancţiunea aplicată paralizând activitatea societăţii de comercializare a crotaliilor.
Referitor la condiţia pagubei iminente, s-a precizat în întâmpinare că susţinerile recurentei privind existenţa a 57 de furnizori primari este de natură să inducă în eroare, întrucât doar doi dintre cei menţionaţi sunt producători şi furnizori de crotali. S-a susţinut că A. prestează un serviciu public, fiind îndeplinită condiţia perturbării grave şi previzibile a activităţii de identificare şi înregistrare a ovinelor, caprinelor şi suinelor din România.
Totodată, s-a arătat şi faptul că societatea a suportat costuri semnificative în vederea achiziţionării de utilaje pentru producerea crotalilor.
Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de pârâta Autoritatea Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În fapt, se reţine că Societatea reclamantă a făcut obiectul unui control efectuat de ANSVSA, ce a avut ca obiect verificarea prin sondaj a documentelor din luna august şi octombrie 2014, constatându-se că SC A. SRL a eliberat duplicate de crotalii, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, ajutând în mod voit sau fără ştiinţă proprietarii de animale să obţină subvenţii posibil necuvenite.
Prin notificarea DSVSA Dâmboviţa s-a comunicat că pe teritoriul acestui judeţ există o bovină cu crotalie duplicat eliberată de aceeaşi societate, cum rezultă din nota x/17.12.2015.
În baza acestei note de constatare şi în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2014, O.U.G. nr. 23/2010, H.G. nr. 1415/2009 şi punctelor 16 - 20 din anexa 2 la Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 39/2010, autoritatea pârâtă a emis documentul de anulare nr. 10/23.12.2015, prin care au fost anulate certificatele de aprobare a mijloacelor oficiale de identificare nr. 23/19.06.2010, nr. 46 şi 47/20.01.2011, nr. 71/20.04.2011, 87 şi 88/26.07.2011 şi nr. 103/7.03.2012, societăţii reclamante retrăgându-i-se calitatea de furnizor primar de mijloace de identificare.
În drept, Prezentul recurs priveşte modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.
Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este fondat, deoarece recurenta-reclamantă nu a invocat nicio împrejurarea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinuta dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
În speţă, instanţa de fond a reţinut susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, faptul că documentul de anulare nr. 10/23.12.2015, a fost emis în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 39/2010, care la pct. 18 statuează că anularea certificatului de aprobare a mijlocului de identificare se realizează prin documentul de anulare prevăzut în anexa 11, în baza notei de constatare şi a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la normele sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor sau la cererea furnizorului primar, însă în preambulul său autoritatea pârâtă nu a indicat procesul-verbal de contravenţie întocmit de medicii veterinari oficiali din cadrul Direcţiei Generale Control Oficial.
Referitor la acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că lipsa din preambulul actului administrativ a menţiunii privind procesul-verbal de contravenţie nr. x/30.04.2013 nu este aptă să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, cu atât mai mult cu cât s-a probat în faţa primei instanţe existenţa acestui proces-verbal care a însoţit actele administrative constestate. De asemenea, nu este lipsită de relevanţă şi împrejurarea că din actele dosarului rezultă că respectivul proces-verbal a fost verificat de instanţele de judecată competente, care au reţinut situaţia de fapt constatată, aplicându-se doar o reducere a sancţiunii.
În ceea ce priveşte nemotivarea, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, se constată că documentul în anulare conţine în preambulul său temeiul de drept în baza căruia a fost emis (art. 16 - 20 din anexa 2 la Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 39/2010), iar din coroborarea acestuia cu cele reţinute în nota nr. x/17.12.2015, rezultă temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere de recurentă la emiterea actului administrativ în litigiu.
În raport de restul motivelor invocate de intimata-reclamantă în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuţioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii documentului în anulare. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că instanţa învestită cu soluţionarea fondului acţiunii, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, s-a pronunţat la data de 14.12.2016, respingând prin Sentinţa nr. 296/2016 acţiunea în anulare formulată de reclamantă, împrejurare care are consecinţe şi în ceea ce priveşte "cazul bine justificat".
Referitor la condiţia pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii la nivelul reclamantei. Or perturbarea gravă invocată de reclamantă se referă la efectele la nivel naţional asupra domeniului reglementat chiar de recurenta - pârâtă, astfel că dreptul de apreciere asupra implicaţiilor retragerii certificatelor aparţine acesteia.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reformarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, în sensul casării sentinţei şi respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.
Procesat de GGC - GV