Suspension of educational evaluation score pending annulment: failure to prove well-justified case and imminent material damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 10 februarie 2016 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării actului administrativ - fişa de evaluare pentru perioada 1 septembrie 2014 - 31 august 2015, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că în temeiul dispoziţiilor art. 92 alin. (21) din Legea nr. 1/2011 şi a Metodologiei aprobate prin Ordinul MEN nr. 4315/11.08.2014, pârâtul a efectuat evaluarea activităţii manageriale desfăşurate în calitate de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava în anul şcolar 2014 - 2015, acordându-i conform fişei de evaluare nr. 8485/31.08.2015 comunicată cu adresa nr. x/28.10.2015 la data de 2.11.2015, un număr de 83,50 puncte corespunzătoare calificativului "bine" că urmare a contestaţiei formulate de el, activitatea managerială a fost reevaluată -i-se 85 puncte, conform adresei nr. x/17.11.2015 emisă de M.E.C.S. prin care i s-a comunicat rezultatul contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 62 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocate de pârât, ca nefondată.

S-a admis cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice Bucureşti.

S-a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fişa de Evaluare nr. 8485/31.08.2015, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Un prim motiv de recurs îl reprezintă omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate, reiterând excepţia potrivit căreia fişa de evaluare şi adresa nr. x/2015 nu sunt acte administrative, neîncadrându-se în definiţia prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare, s-a arătat că, referitor la condiţia cazului bine justificat, instanţa a avut în vedere argumente prin care s-a adus atingere fondului cauzei.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, a pagubei iminente, a considerat că legiuitorul a avut în vedere la reglementarea instituţiei juridice a suspendării, protejarea instituţiei publice.

S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare a actului administrativ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 62 din 12 aprilie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul A. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fişa de evaluare nr. 8485/31.08.2015, fişă prin care la evaluarea profesională pentru anul şcolar 2014 - 2015 i-a fost acordat un număr de 83,50 puncte corespunzătoare calificativului "bine".

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat (...). Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Constată Înalta Curte că motivul de recurs privind omisiunea instanţei de fond a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii nu poate fi încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, se constată că din parcurgerea dispozitivului sentinţei atacate reiese că s-a pronunţat asupra excepţiei, respingând-o.

Nu poate fi primită apărarea recurentului-pârât în sensul că actele a căror suspendare se solicită, nu sunt acte administrative, în condiţiile în care fişa de evaluare produce efecte asupra raportului de serviciu al reclamantului, cu atât mai mult cu cât Metodologia aprobată prin Ordinul MEN nr. 4315/2014 prevede expres dreptul persoanei evaluate de a ataca hotărârea comisiei de contestaţii la instanţa de contencios administrativ.

Apreciază Înalta Curte, însă, că recursul este fondat în ceea ce priveşte dezlegarea dată de prima instanţă condiţiilor cerute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, din perspectiva condiţiei "cazului bine justificat", deşi judecătorul de fond a constatat nemotivarea actului administrativ, instanţa de control judiciar apreciază că motivarea trebuie analizată în concret după natura actului, în condiţiile în care aceasta a îmbrăcat forma acordării unui punctaj pentru fiecare criteriu evaluat, astfel cum se poate observa din fişa de evaluare.

Absenţa motivării, ca motiv de nelegalitate a actului administrativ, implică lipsa de informare corectă a destinatarului actului, presupunând lipsa elementelor care să prezinte raţionamentul instituţiei emitente, cu consecinţa imposibilităţii exercitării controlului judecătoresc.

Or, ceea ce reclamă reclamantul sunt, în fapt, diferenţele dintre punctajul acordat la autoevaluare şi cel acordat de comisia de evaluare, ceea ce excedează unei verificări din perspectiva art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Cum instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Suceava, s-a pronunţat la data de 20 aprilie 2016, respingând prin Sentinţa nr. 65/2016 acţiunea în anulare formulată de reclamant împotriva fişei de evaluare, constată Înalta Curte că această împrejurare are consecinţe şi în ceea ce priveşte "cazul bine justificat".

În ceea ce priveşte paguba iminentă definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil, aceasta nu se confundă cu vătămarea unui drept sau interes, condiţie a exercitării acţiunii în contencios administrativ.

Se constată, în acest sens, că reclamantul nu a putut dovedi în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs în ce măsură acordarea calificativului "bine", chiar declarat nelegal, ar produce în patrimoniul său un prejudiciu material.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că niciuna dintre condiţiile suspendării actului administrativ nu sunt îndeplinite, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 62 din 12 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - GV