Supplementary Fiscal Claims Suspension Request Inadmissible for Unpaid Bond; Appeal Rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as unfounded the taxpayer’s appeal, thereby upholding the lower court’s decision that had dismissed as inadmissible the taxpayer’s request to suspend execution of a tax assessment notice establishing supplementary fiscal obligations of 3,609,465 RON. The court held that suspension under Article 14 of Law No. 554/2004 and Article 215 of Government Ordinance No. 92/2003 requires cumulatively the deposit of a bond of up to 20% of the contested amount (here set at a minimum of 5%), a well-justified case, and prevention of imminent damage; because the taxpayer failed to pay the court-ordered bond, one statutory precondition was unmet, making the request inadmissible. The court also rejected the argument of double security, distinguishing precautionary seizure measures under Article 129 of the Fiscal Procedure Code from the bond required for suspension, as they serve different natures and purposes, and affirmed that the bond requirement does not restrict access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 1062 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Supplementary Fiscal Claims Suspension Request Inadmissible for Unpaid Bond; Appeal Rejected: The court held that suspension under Article 14 of Law No. 554/2004 and Article 215 of Government Ordinance No. 92/2003 requires cumulatively the deposit of a bond of up to 20% of the contested amount (here set at a minimum of 5%), a well-justified case, and prevention of imminent damage; because the taxpayer failed to pay the court-ordered bond, one statutory precondition was unmet, making the request inadmissible. The court also rejected the argument of double security, distinguishing precautionary seizure measures under Article 129 of the Fiscal Procedure Code from the bond required for suspension, as they serve different natures and purposes, and affirmed that the bond requirement does not restrict access to justice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the decision in cassation, referring to the disposition of the appeal.
Ground for the cassation appeal invoked to reject the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 28.04.2016, societatea A. SRL a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării actului administrativ împotriva Deciziei de impunere nr. x emisă în data de 31.03.2016 de consilierii B. şi C. din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii prin care s-au stabilit în sarcina subsemnatei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 3.609.465 RON, solicitând să se dispună suspendarea actului administrativ contestat până la pronunţarea instanţei de fond, soluţie pe care o consideră necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 179 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A arătat recurenta că încheierea prin care s-a stabilit cauţiunea în sarcina sa a fost pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 1062 alin. (3) din C. proc. civ., fără citarea părţilor, deşi organele fiscale au instituit măsura sechestrului cu privire la o parte însemnată din presupusul prejudiciu.
În aceste condiţii, apreciază că scopul instituirii cauţiunii, respectiv garantarea executării de către pârât a creanţei este atins, iar achitarea unei cauţiuni suplimentare ar avea un caracter superfluu şi ar conduce la consemnarea unei duble garanţii în favoarea pârâtei.
4. Apărările intimatului
Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a depus întâmpinare prin care a solicitat menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 179 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a cauţiunii stabilită prin încheierea din data de 4.05.2015 în procent de 5% din suma contestată, cel târziu până la primul termen de judecată stabilit.
Potrivit prevederilor art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , republicată, cu modificările şi completările ulterioare, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform art. 215 alin. (2) din acelaşi act normativ, "Dispoziţiile prezentului articol nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON".
În condiţiile în care legiuitorul nu a înţeles să reglementeze excepţii de la această regulă, rezultă că în materia actului administrativ fiscal suspendarea executării poate fi dispusă, fie în condiţiile art. 14 fie în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, numai dacă sunt întrunite cumulativ trei cerinţe: depunerea unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON, stabilită în concret în mod suveran de judecătorul fondului; existenţa cazului bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, cum a stabilit şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal. S-a mai reţinut, de instanţa constituţională, că nu este restricţionat accesul la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
În mod întemeiat instanţa de fond, luând act de nedepunerea de către reclamantă a cauţiunii, stabilită într-un cuantum minim de 5%, constatând că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de lege, a respins cererea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ.
În ceea ce priveşte critica formulată în faţa instanţei de recurs cu privire la instituirea unei duble garanţii, în condiţiile aplicării măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 129 din C. proc. fisc. , se constată că cele două măsuri au natură şi scop diferit.
Astfel, în timp ce art. 129 alin. (2) din C. proc. fisc. vizează instituirea de măsuri asiguratorii atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă periclitând sau îngreunând colectarea debitului, cauţiunea prevăzută de art. 215 din C. proc. fisc. are ca şi scop constituirea unei garanţii pentru pârâta-creditoare în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
În concluzie, constatând nefondate criticile recurentului, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 179 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.
Procesat de GGC - GV