EU funding clawback upheld after irregularity findings under rural development aid rules.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.02.2015; suspendarea executării acestui act administrativ unilateral până la momentul pronunţării hotărârii în ceea ce priveşte fondul cauzei; anularea Deciziei nr. 13777/14.04.2015, de soluţionare a contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal sus precizat; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3178 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC A. SRL a formulat recursuri, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

În recursul declarat împotriva considerentelor primei instanţe în ceea ce priveşte cererea în anularea actelor administrative, recurenta a dezvoltat următoarele critici privind nelegalitatea hotărârii:

- în mod greşit prima instanţă a respins fără să analizeze pe fond, critica privind efectuarea fără drept a controlului, pentru depăşirea termenelor de monitorizare şi după ce contractul încetase prin îndeplinirea obiectului său, motivat de împrejurarea că această critică nu a fost cuprinsă în contestaţia administrativă;

- s-a arătat că instanţa nu a fost învestită numai cu un control al deciziei prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, ci trebuia să exercite controlul şi asupra procesului-verbal care a făcut obiectul contestaţiei, prin extindere, dar şi pentru că acesta a fost un capăt de cerere distinct în cererea de chemare în judecată;

- în mod greşit, pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond a considerat că nu pot fi reţinute criticile privind încălcarea unor principii de drept, respectiv, predictibilitatea, stabilitatea raporturilor juridice, executarea cu bună-credinţă a obligaţiilor, forţa obligatorie a contractului, imposibilitatea invocării propriei culpe, neexercitarea abuzivă a unui drept;

- instanţa de fond nu a analizat critica privind expunerea cu lipsă de claritate a mai multor aşa-zise neregularităţi, în procesul-verbal şi în decizie;

- prima instanţă nu a răspuns şi nu a luat în considerare critica formulată în ceea ce priveşte neregularitatea procedurală, în recuperarea de către AFIR, în totalitate, a sumei nerambursabile, în valoare de 375.609,02 RON, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, conform aceloraşi argumente şi anume, că o astfel de critică nu a fost formulată în contestaţia administrativă, şi prin urmare nu mai poate fi invocată direct în instanţa de judecată;

- s-a arăta că instanţa nu s-a pronunţat cu claritate asupra capătului de cerere subsidiar în privinţa constatării, incidental, a nulităţii absolute invocate a art. 11 şi a art. 16 din Anexa 1, la contractul de finanţare, conform art. 1247 din C. civ.;

- de asemenea, a fost criticată hotărârea atacată, apreciindu-se că identificarea fiecărui element subiectiv şi obiectiv, trebuia făcută pentru fiecare dintre aşa-zisele nereguli în parte, şi nu la modul general. S-a considerat că pentru niciuna dintre abaterile constatate, intimata nu a demonstrat existenţa din intenţiei de a obţine un avantaj necuvenit;

- referitor la îndeplinirea obiectului, s-a precizat că societatea a prestat servicii şi altor persoane juridice, decât cea menţionată, dar şi persoanelor fizice, conform solicitărilor, dat fiind specificul mediului rural şi a lipsei puterii economice a persoanelor fizice care deţin suprafeţe mici de teren, care au beneficiat de servicii în mod indirect;

- a mai arătat recurenta că faptele şi actele juridice considerate abateri (nereguli) şi condiţii artificiale nu se pot încadra la această categorie, întrucât ele au respectat legea română şi Directivele Europene în totalitate, societatea fiind o întreprindere autonomă, care nu deţine participaţii de capital în alte societăţi comerciale, şi evident nici la SC B. SRL Buzoeşti.

În acest sens s-a precizat că nici Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, şi nici o altă lege, nu sancţionează modul de poziţionare a sediului în raport cu alte persoane juridice.

- cu privire la legăturile de familie reţinute, s-a precizat că doamna C. deţine părţi sociale de numai 50% din capitalul social al acelei firme nefiind asociat majoritar, şi neputând influenţa prin vot activitatea firmei respective.

- referitor la reţinerea primei instanţe cu privire la încadrarea a două persoane, mecanizatori agricoli, care anterior au lucrat la SC B. SRL, s-a arătat că acest fapt nu este o neregularitate, deoarece obligaţia de înfiinţare a 4 locuri de muncă a fost realizată. În contract şi în Ghidul solicitantului pe măsura 312, nu a fost specificat nicăieri că pe aceste posturi trebuiau să lucreze persoane care să nu fi fost niciodată angajate, sau să nu provină de la alte societăţi comerciale din zonă.

- totodată s-a arătat că nici împrejurarea că administratorul SC B. SRL, rudă cu societarul (asociatul) unic al reclamantei, a făcut parte din comisia tehnică a societăţii reclamante, pentru achiziţionarea de utilaje agricole şi nici încheierea unui contract de comodat, nu poate fi considerată o neregulă.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, sau admiterea acţiunii.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin recursul declarat în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe asupra cererii de suspendare, s-a solicitat să se constate nelegalitatea soluţiei Curţii de Apel Bucureşti cauzată de încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material [motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.], casarea acesteia şi prin rejudecarea cauzei în fond, să se dispună suspendarea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.02.2015 până la momentul pronunţării unei decizii definitive în privinţa anulării acestuia, pentru următoarele:

La termenul din data de 29 martie 2019 recurenta-reclamantă, prin apărător, a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

S-a arătat în cuprinsul motivelor de recurs că AFIR nu a dovedit motivele care în perioada 04.07.2011 - 27.02.2015, să o fi împiedicat să îşi desfăşoare activitatea impusă de O.U.G. nr. 66/2011, de control preventiv (prin monitorizare trimestrială) şi de identificare a riscurilor, în vederea informării subscrisei cu privire la riscul producerii de nereguli, iar Curtea de Apel Bucureşti a omis să se pronunţe asupra acestui argument al subscrisei.

De asemenea, a susţinut apărătorul că AFIR nu şi-a îndeplinit nici obligaţiile contractuale cu privire la soluţionarea diferendelor, iar Curtea de Apel Bucureşti a interpretat greşit Contractul de finanţare şi dispoziţiile legale căruia acesta i se supun, în ceea ce priveşte obligaţia încercării soluţionării diferendului între Autoritatea Contractantă şi Beneficiar, survenit din încheierea ori executarea acestui Contract, pe cale amiabilă. [art. 18 pct. 18(2) prima teză din Anexa I la Contractul de finanţare].

S-a susţinut că AFIR a admis că nu s-a produs nicio modificare substanţială a Proiectului, însă a efectuat, totuşi, cu depăşirea limitelor impuse de O.U.G. nr. 66/2011 şi de Contractul de finanţare, controlul şi nu a motivat în mod legal măsura retragerii sprijinului, încălcând, astfel, Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

Totodată, a arătat că pârâta AFIR a interpretat eronat dispoziţiile legale referitoare la "avantajul nejustificat" şi la "întreprinderile legate", iar Curtea de Apel Bucureşti a perpetuat această greşeală. În acest sens, s-a arătat că până la momentul efectuării controlului, subscrisa încheiase 22 de contracte de prestări servicii, doar puţin peste jumătate dintre acestea având drept beneficiară Societatea B. SRL. Toate contractele încheiate de societate (inclusiv cele încheiate cu B. SRL) sunt cu titlu oneros, iar condiţiile impuse cocontractanţilor sunt aceleaşi.

S-a mai arătat că AFIR a încălcat art. 80 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 potrivit căruia obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor, aspect nesancţionat de curtea de apel.

De asemenea, s-a arătat că, deşi a constatat îndeplinirea obligaţiilor asumate, AFIR a emis Procesul-verbal cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, aspect, de asemenea, nesancţionat de prima instanţă.

În final, a criticat recurenta încălcarea principiului neretroactivităţii legii, în raport de cele constatate prin Decizia nr. 66/26.02.2015 a Curţii Constituţionale.

4. Apărările intimatului

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2018 s-au admis în principiu recursurile formulate de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3178 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În fapt, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă şi SC A. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/29.04.2010.

Obiectul contractului l-a constituit acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare, pentru proiectul "Achiziţie de utilaje pentru dezvoltarea microîntreprinderii SC A. SRL, în comuna Buzoeşti, judeţul Argeş".

Valoarea totală eligibilă a proiectului care a făcut obiectul finanţării nerambursabile a fost stabilită la maxim 548.966 RON, echivalentul a maxim 127.399 euro.

Autoritatea contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 384.276 RON, echivalentul a maxim 89.179 euro.

Durata de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului a fost stabilită la 12 luni.

La data de 30.05.2011, între părţi s-a încheiat Actul adiţional nr. x/30.05.2011 la contractul nr. x/29.04.2010 prin care s-a convenit ca durata de realizare a investiţiei şi implementare a proiectului să fie de 14 luni. De asemenea, au stabilit ca durata de valabilitate a contractului de finanţare să fie de 5 ani de la data semnării acestuia de către ambele părţi iar durata de monitorizare a contractului să fie de 2 ani de la data ultimei plăţi efectuate de către autoritatea contractantă.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/27.02.2015, emis de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia şi aprobat de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară rezultată din nereguli constând în nerespectarea condiţiilor contractului de finanţare, în sumă de 375.609,02 RON.

Echipa de control a constatat, având în vedere legăturile existente între societatea reclamantă şi SC B. SRL, că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat, care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, SC A. SRL a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 13777/14.04.2015, emisă de A.F.I.R.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluţia Înaltei Curţi, se va reţine că, motivul de recurs văzând încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile nu poate fi împărtăşit de instanţa de control judiciar.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 26.05.2016 pronunţată în cauzele C-260/14 şi C-261/14, s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Din cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanţelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii.

Reţine instanţa de recurs, conform hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, că suntem în prezenţa efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislaţiei, astfel că va fi înlăturată critica recurentei privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Referitor la motivele de recurs privind trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond, se observă că art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. prevede ca motiv de casare: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde: (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Instanţei nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părţilor, dar întinderea obligaţiei de motivare poate să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei).

Or, în cauza dedusă judecăţii, se constată că în considerentele instanţei de fond sunt prezentate argumentele cu care au fost respinse toate criticile reclamantei, critici care, de altfel au fost reluate în motivele de recurs, care în fapt nu reprezintă decât o prezentare a argumentelor cuprinse în acţiunea introductivă de instanţă. Reţine instanţa de recurs că în hotărârea curţii de apel sunt indicate raţionamentele care au fundamentat convingerea judecătorului şi pe baza cărora se poate exercita un control judiciar efectiv.

În ceea ce priveşte afirmaţia judecătorului fondului în sensul că prin contestaţia administrativă, reclamanta nu a formulat critici privind încălcarea principiului predictibilităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, a principiul neexercitării abuzive a unui drept, a obligaţiei prevăzute de art. 18 din anexa I la contractul de finanţare de a încerca soluţionarea diferendului dintre autoritatea contractantă şi beneficiar pe cale amiabilă, a dispoziţiilor art. 13 şi art. 3 pct. 3(1) din anexa I la contract, reţine Înalta Curte, în raport de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, că motivele invocate pentru prima oară în faţa instanţei de fond depăşesc limitele investirii care sunt determinate de motivele invocate în contestaţia administrativă, deciziile 1/1994, şi nr. 1224/2011 pronunţate de Curtea Constituţională, invocate în motivele de recurs, nesusţinând teoria dezvoltată de către recurenta-reclamantă.

Cu toate acestea, se observă că în continuarea expunerii motivelor, prima instanţă a prezentat argumentele pentru care pârâta a făcut aplicabilitatea art. 11 şi 16 din contract, precum şi argumentele pentru care pârâta avea posibilitatea efectuării de controale ex-post sub aspectul creării unor condiţii artificiale în vederea accesării finanţării nerambursabile.

În ceea ce priveşte motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, pentru motivele expuse în continuare, netemeinicia recursului.

Referitor la critica privind încălcarea termenului de monitorizare şi efectuarea controlului după ce contractul încetase prin îndeplinirea obiectului său, se reţine că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiţionat odată cu semnarea contractului. Or, termenul de valabilitate de 5 ani a contractului a început să curgă de la data de 29.04.2010, procesul-verbal fiind încheiat la data de 25.02.2015.

Prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Cererea de constatare pe cale incidentală a nulităţii dispoziţiilor art. 11 şi 16 din contract, excedează cadrului procesual, iar o asemenea cererea ar fi şi lipsită de relevanţă în condiţiile aplicabilităţii în speţă a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul C.E. nr. 65/2011 care prevăd că "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" şi art. 5 alin. (1) - Recuperarea sumelor plătite necuvenit - potrivit căruia "în cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia (...)". Prin urmare, potrivit normelor comunitare, obligaţia de recuperare a fondurilor uniunii europene intervine automat la constatarea neregulilor sau a fraudelor fără a fi necesar demonstrarea vreunui prejudiciu şi fără a opera o restituire proporţională cu eventuala culpă, sau cu gradul de implementare al proiectului.

În egală măsură nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 18 din contract privind soluţionarea diferendului pe cale amiabilă, fiind evident că aceste prevederi se aplică altor situaţii decât cele care atrag încetarea valabilităţii contractului potrivit art. 11 alin. (3) din Anexa I.

În analiza criticilor de nelegalitate ce privesc netemeinicia actului administrativ, instanţa de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanţării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunţată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri europene.

Contractul încheiat între părţi se încadrează în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi" şi a avut ca obiectiv, conform celor precizate de beneficiar în cererea de finanţare, crearea şi diversificarea serviciilor de mecanizare pentru populaţia rurală din zona comunei Buzoeşti, jud. Argeş, prin dotarea cu următoarele utilaje şi echipamente agricole: plug reversibil - 1 buc.; tractor - 1 buc.; combinator - 1 buc.; grapă cu discuri - 1 buc.; maşină de ierbicidat - 1 buc.; semănătoare prăşitoare - 1 buc.

Prin implementarea acestui proiect, reclamanta a dorit crearea a 4 locuri de muncă în spaţiul rural, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, crearea de micro-întreprinderi în spaţiul rural şi încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate de tineri.

Obiectivul general al proiectului vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

Obiectivele specifice ale proiectului vizează: crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi.

Obiectivele operaţionale ale proiectului constau în: crearea de micro-întreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spaţiul rural; încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri şi femei.

Echipa de control a reţinut că D., administratorul SC B. SRL este tatăl lui E., iar C. asociatul SC B. SRL este mama lui E.

În urma verificărilor efectuate, s-a menţionat faptul că SC A. SRL, deţine sediul social şi locul de parcare al utilajelor în comuna Buzoeşti, judeţul Argeş conform contractului de comodat încheiat între SC B. SRL, reprezentata de D. şi SC A. SRL privind împrumutul de folosinţa asupra imobilului situat în comuna Buzoeşti, tarla x, parcela x, judeţul Argeş.

D., administratorul SC B. SRL şi tatăl lui E. a făcut parte din comisia tehnică pentru evaluarea şi selectarea ofertelor din cadrul SC A. SRL.

Conform contractelor de prestări servicii şi facturilor fiscale de prestări servicii pentru perioada 2011 - 2014, se constată faptul că SC A. SRL a prestat servicii în proporţie de aproximativ 85% din totalul prestaţiilor către SC B. SRL până la data controlului.

Totodată ITM Dâmboviţa, prin adresa nr. x/09.12.2014 a comunicat că F. - mecanizator agricol la SC A. SRL din data de 15.03.2011, a figurat la SC B. SRL din data de 01.10.2005 până în data de 15.03.2011; G. - mecanizator agricol la SC A. SRL din data de 15.03.2011, a figurat la SC B. SRL din data de 01.09.2001 până în data de 15.03.2011.

Din cele prezentate rezultă că există similitudini şi legături între cele două societăţi, asociaţi şi administratori aparţinând aceleiaşi familii, contracte de comodat, prestări servicii (13 din cele 22 de contracte încheiate), salariaţi transferaţi de la o societate la alta care probează suspiciunea creării unor condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile.

Or, în raport de aceste aspecte care probează lipsa de autonomie a proiectului, se desprinde concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu a fost atinsă, beneficiarul urmărind doar obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate, respectiv obţinerea unor fonduri nerambursabile, pe care nu le-ar fi obţinut în lipsa creării condiţiilor artificiale.

Referitor la recursul declarat asupra cererii de suspendare, Înalta Curte reţine că prin răspunsul la întâmpinare şi concluziile orale ale apărătorilor recurentei reclamante s-a precizat că nu se mai insistă în cererea de suspendare în raport de soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 2065/31 mai 2017 analizată de către apărători comparativ cu prezenta cauză, Înalta Curte constată că există o bogată jurisprudenţă la nivelul instanţei supreme, însă, astfel cum a stabilit şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD, în interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 instanţa ia în considerare toate elementele subiective şi obiective ale fiecărei speţe.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În concluzie, constatând nefondate criticile recurentei, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3178 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - GV