Pension recalculation under ECtHR ruling not actionable in administrative litigation; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a obligarea pârâtului Guvernul României la respectarea Convenţiei pentru Drepturile Omului la care a aderat şi la aplicarea Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Dosarul nr. x/2004.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3066 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3066 din 12 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a argumentat, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, anume a dispoziţiilor art. 46 par. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Guvernul României a aderat, având astfel obligaţia de a pune în executare hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Dosarul nr. x/2004 în termen de 3 luni.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii de fond ca legală şi temeinică.

Intimatul a arătat că dispozitivul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului menţionează obligaţia efectivă a recalculării cuantumului pensiei şi emiterea unei noi decizii privind drepturile stabilite de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, iar prin Decizia nr. 187836/20.06.2012 CAPMB a pus în executare dispoziţiile instanţei europene.

De altfel, punerea în executare a obligaţiei dispuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu se poate realiza nemijlocit de către Guvernul României.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Soluţia Înaltei Curţi

Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru următoarele considerente.

În speţă, recurentul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru a obţine obligarea pârâtului-intimat Guvernul României de a pune în executare hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. şi alţii c. României, prin care a fost anulata Decizia de pensionare nr. 187836/29.11.2000 şi a fost obligata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 par. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 46 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede că:

"1. Înaltele Părţi Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi. 2. Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului de Miniştri care supraveghează executarea ei. 3. În cazul în care Comitetul de Miniştri consideră că interpretarea unei hotărâri definitive cauzează dificultăţi de supraveghere a executării hotărârii, el poate sesiza Curtea să se pronunţe asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de a sesiza Curtea este luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniştri. 4. În cazul în care Comitetul de Miniştri consideră că o Înalta Parte Contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive într-o cauză în care aceasta este parte, şi după ce va fi pus în întârziere Înalta Parte Contractantă printr-o decizie luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniştri, el poate sesiza Curtea asupra problemei respectării de Înalta Parte Contractantă respectivă a obligaţiilor ei ce decurg din paragraful 1. 5. În cazul în care Curtea constată o încălcare a dispoziţiilor paragrafului 1, ea retrimite cauza Comitetului de Miniştri pentru ca acesta să examineze măsurile ce se impun. În cazul în care Curtea constată că nu a avut loc încălcare a dispoziţiilor paragrafului 1, ea retrimite cauza Comitetului de Miniştri, care decide să închidă supravegherea executării."

Deşi obligaţia de a respecta o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului este explicită, niciuna din aceste dispoziţii nu deschide calea sesizării directe a unei instanţe naţionale.

De asemenea, Înalta Curte constată că obligaţia a cărei executare o solicită recurentul îi revine Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti care, aşa cum a recunoscut şi recurentul, a emis o nouă decizie.

Din înscrisurile depuse inclusiv în dosarul de recurs, rezultă faptul că nemulţumirile pe care recurentul le expune privesc, în realitate, conduita CPMB, care nu ar fi pus efectiv în aplicare dispoziţiile hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul dorit de către recurent. Aceste pretenţii, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, pot fi valorificate, însă, strict în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu pe calea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3066 din 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV