Local councilor incompatibility: scope of prohibited commercial contracts with municipal executive authorities

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2016, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând instanţei să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 188/F-CONT din data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/12.07.2016, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.050 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 188/F-CONT din data de 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta susţine că hotărârea primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, susţine recurenta pârâtă că dispoziţiile legale anterior citate interzic consilierului local să încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări ori de furnizare produse sau de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte.

Or, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 20 - 23 din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice locale sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipal şi primarii.

În atare context, starea de conflict de interese, prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, nu poate fi reţinută numai când consilierul local încheie contractul în discuţie numai cu consiliul din care face parte ci şi atunci când contractul este încheiat cu primarul, în acest sens hotărând instanţa supremă şi într-o altă cauză similar, făcând trimitere recurenta la Decizia nr. 7499/2013.

În concluzie, recurenta pârâtă susţine că în mod greşit a procedat instanţa fondului, anulând raportul de evaluare cu motivarea că nu au fost încălcate prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, solicitând pârâta casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, curtea, cu majoritate, constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material incidente în speţă.

În acest sens, curtea constată că prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2016, recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că intimatul reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor pentru faptul că, în perioada în care exercita funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Malaia, judeţul Vâlcea, SC B. SRL - în care reclamantul era asociat şi deţinea funcţia de administrator - a încheiat cu Primăria Malaia Contractul de prestări servicii nr. x/21.11.2012, ce a avut ca obiect închirierea de către primărie a unor utilaje pentru deszăpezire în situaţie de urgenţă în comuna Malaia.

Intimatul reclamant a contestat raportul de evaluare, acţiunea fiind admisă de Curtea de Apel Piteşti prin sentinţa civilă criticată în prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Reţine prima instanţă faptul că sunt lipsite de suport argumentele reclamantului, în sensul că nu există conflictul de interese, din moment ce contractul de prestări servicii nu a fost încheiat personal ci de către societatea comercială la care reclamantul este administrator precum şi cele referitoare la urgenţa ce a justificat încheierea contractului, considerente ce nu au format obiectul unui recurs, devenind astfel definitivă aprecierea curţii în acest sens.

Însă, curtea de apel apreciază că în cauză nu există starea de incompatibilitate sancţionată de art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât contractul analizat de agenţia pârâtă nu este încheiat cu consiliul local din care face parte reclamantul ci cu primarul unităţii administrative-teritoriale.

Constată instanţa de control judiciar că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, prevederile în discuţie interzicând consilierului local sau judeţean să încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare lucrări, de furnizare produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice din care fac parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 215/2001, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrative-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt, potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.

Aşa cum prevede art. 21 din Legea nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

Prin urmare, ipoteza încheierii contractului de prestări servicii nr. x/21.11.2012, între societatea B. SRL, în care reclamantul era asociat şi deţinea funcţia de administrator şi Primăria Malaia se circumscrie dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, din moment ce intimatul reclamant face parte din autorităţile administraţiei publice locale a comunei Malaia, are calitatea atât de asociat cât şi pe cea de administrator în cadrul societăţii comerciale amintite iar actul juridic astfel încheiat face parte din categoria contractelor comerciale avute în vedere de legiuitor.

În cauză este irelevantă împrejurarea că între consiliul local şi primărie nu există raporturi de subordonare, întrucât ipoteza avută în vedere de ANI nu este aceea a încheierii contractului cu o instituţie aflată în subordinea consiliului local ci cu o autoritate parte a administraţiei publice locale.

Aşa cum a arătat recurenta-pârâtă şi rezultă, de altfel din lege, cele două autorităţi ale administraţiei publice locale sunt autonome, însă scopul configurării şi funcţionării acestor autorităţi este acela de administrare a treburilor publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.

Perfectând un contract de prestări servicii, cum este şi cel analizat în cauză, societatea comercială angajează raportul juridic de drept substanţial cu unitatea administrativ-teritorială, aceasta fiind înzestrată, prin lege, cu personalitate juridică, fiind, aşadar titular de drepturi şi obligaţii cu caracter patrimonial, ce nu pot fi recunoscute nici în privinţa autorităţii executive şi nici a celei deliberative de la nivelul administraţiei publice locale.

De aceea, intenţia legiuitorului de a garanta îndeplinirea atribuţiilor aleşilor locali numai în scopul bunei administrări împiedică angajarea oricăror raporturi de natură comercială între alesul local şi unitatea administrativă pe care este chemat să o administreze, conform atribuţiilor prevăzute de lege, fiind de subliniat faptul că orice astfel de contract se răsfrânge asupra bugetului unităţii administrative teritoriale.

În concluzie, sunt irelevante argumentele reclamantului, însuşite de prima instanţă, în sensul că nu a încheiat contractul de prestări servicii cu consiliul local din care face parte, îndeplinirea cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003 fiind corect reţinută de recurenta pârâtă.

Faţă de aceste considerente, recursul civil de faţă va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei criticate şi respingerii acţiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 188 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând în fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV