Military officer's promotion-age discrimination claim fails; CNCD jurisdiction ruling upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Apărării Naţionale, anularea parţială a Hotărârii nr. 233/09.04.2014 pronunţată de CNCD în Dosarul nr. x/2013, respingerea excepţiilor invocate de pârâţi, constatarea existenţei faptelor discriminatorii, obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor la punerea sa în drepturi, precum şi obligarea acestuia la plata unor despăgubiri în valoare de 230.000 de RON, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 25 din 16 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia Tribunalul Timiş şi-a declinat competenţa prin Sentinţa nr. 4327/01.12.2014, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Apărării Naţionale.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 25 din 16 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, respingerea excepţiei necompetenţei CNCD şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru judecarea fondului cauzei, iar pe fond admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., anume faptul că hotărârea se bazează pe motive străine de natura cauzei.

În motivarea recursului, recurentul a argumentat, în esenţă, că prima instanţă a realizat o lectură superficială a înscrisurilor cauzei şi a criticat faptul că aceasta s-a pronunţat doar pe excepţie, fără a analiza fondul.

A arătat că, contrar celor reţinute de prima instanţă, a făcut referire în concret, atât în petiţia depusă la CNCD, cât şi în notele scrise prin care a formulat apărări faţă de excepţia de necompetenţă a CNCD, la faptele discriminatorii la care a fost supus faţă de alţi colegi din cadrul ministerului.

Atât Ministerul Apărării Naţionale, cât şi CNCD, înţeleg să treacă sub tăcere faptele de discriminare, prima instituţie înţelegând să nu formuleze apărări, iar cea de-a doua să nu le analizeze, deşi dispunea de toate elementele necesare, iar acţiunea nu aducea elemente noi, ci doar le reitera pe cele din petiţie.

Recurentul a evocat dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 137/2000 şi a arătat că este de esenţa CNCD să se pronunţe cu privire la existenţa discriminării în speţele cu care se confruntă, instituţia fiind, de asemenea, îndreptăţită ca, în situaţia în care s-ar fi pronunţat asupra discriminării, să se pronunţe şi cu privire la solicitarea recurentului de înlăturare a consecinţelor faptelor discriminatorii, respectiv stabilirea situaţiei anterioare, prin constatarea că, raportat la anul 2008, recurentul îndeplinea condiţiile de promovare în corpul ofiţerilor.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 25 din 16 februarie 2015, pronunţată de pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, argumentând, în esenţă, că soluţia pronunţată de CNCD este una corectă.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.5. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.

Recurentul A. s-a adresat intimatului CNCD cu o petiţie prin care pretindea că, în calitate de militar, este discriminat în raport cu colegii săi deoarece, în ciuda eforturilor repetate depuse începând cu anul 2008, cererea sa de înaintare în grad nu a fost aprobată.

A susţinut că i-au fost încălcate grav drepturile de promovare de care putea beneficia, prin faptul că, în toată această perioadă, au fost promovate persoane care aveau pregătire profesională inferioară, că asupra sa s-au exercitat acte de discriminare, şi a solicitat punerea sa în drepturile care i s-ar fi cuvenit dacă asemenea acte nu ar fi fost exercitate.

Prin Hotărârea CNCD nr. 233/09.04.2014, contestată în prezenta acţiune, a fost admisă excepţia de necompetenţă a CNCD, cu privire la obiectul petiţiei, invocată de partea reclamată, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 137/2000. Intimatul a arătat că refuzul Ministerului Apărării Naţionale de înaintare în grad a petentului presupune interpretarea dispoziţiilor legale care justifică refuzul. Or, această interpretare ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu a CNCD. CNCD, ca autoritate de stat autonomă, nu se poate pronunţa cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, considerată ca fiind un atribut exclusiv al instanţelor de judecată.

Prima instanţă a menţinut hotărârea pronunţată de intimat ca legală şi temeinică, concluzionând, în esenţă, că intimatul-pârât nu a fost investit cu o stare de discriminare definită de O.G. nr. 137/2000, pe care să o cerceteze şi să dispună măsurile prev. de art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ, măsuri de care se prevalează petentul.

A arătat că pârâtul-intimat CNCD nu dispunea de suficiente elemente pentru a înlătura discriminarea, în condiţiile în care, pe de-o parte, petentul nu relevat în concret o atitudine discriminatorie a angajatorului în raport cu alţi angajaţi aflaţi într-o situaţie similară, ci a criticat în mod exclusiv atitudinea abuzivă şi nelegală a ministerului pârât de a da curs cererilor sale de promovare. În plus, abia prin răspunsul la întâmpinare - dosar tribunal, petentul descrie situaţia a 3 persoane despre care susţine că au fost promovate deşi se aflau într-o situaţie profesională mai dezavantajoasă decât a sa, precizare care însă nu are nici o relevanţă în raport cu procedura în faţa Consiliului, care se desfăşoară în mod strict, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 144/2008, de aprobare a Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor la CNCD.

A mai reţinut instanţa de fond că, în acelaşi context, Consiliul nu putea nici să disocieze pretinsa discriminare pe criteriul vârstei, de celelalte elemente ale plângerii care indicau în mod cert nerespectarea unor cerinţe legale referitoare la avansare în raport cu cadrul legislativ existent şi pregătirea profesională a petentului, despre care, Consiliul a arătat în mod justificat că nu intră în competenţele sale, conform dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, interpretarea şi aplicarea legii fiind exclusiv atributul instanţei de judecată.

În acord cu aceste considerente, instanţa de control judiciar reţine că examinarea refuzului de avansare în grad a recurentului de către intimatul Ministerul Apărării Naţionale, refuz exprimat în mod repetat raportat la cererile adresate de recurent comandantului UM B., comandantului UM C., Şefului Corpului de control şi inspecţie sau Ministrului Apărării Naţionale, presupune verificarea legalităţii refuzului raportat la fiecare cerere în parte.

Aşa cum în mod corect au reţinut intimatul CNCD şi instanţa de fond, această verificare este de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Din cuprinsul corespondenţei dintre diferitele autorităţi militare, depusă la dosarul cauzei cu referire la persoana recurentului sau comunicate direct acestuia, rezultă că în opinia autorităţilor militare acesta nu îndeplineşte cel puţin condiţia de vârstă prevăzută de art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995.

Refuzul întemeiat pe o astfel de condiţie nu reprezintă discriminare în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi deci verificarea legalităţii acestuia, respectiv dacă este întemeiat sau nu, excedează competenţei CNCD.

Împrejurarea că pe lângă acest motiv, pe care instanţa de recurs îl apreciază ca fiind suficient pentru respingerea acţiunii, instanţa de fond a indicat şi alte considerente, nu poate determina incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme soluţia pronunţată este în acord cu cele arătat mai sus.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 25 din 16 februarie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV