Judicial Inspection Classification Ruling Subject to Direct Court Challenge; Appeal Allowed, Case Remanded for Retrial

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Rezoluţiei de clasare nr. 821/IJ/4S8/DIJ/2016 din 10.03.2016 emisă de Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 3517 din 15.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs recurenta-reclamantă A., apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă în mod netemeinic şi că sentinţa pronunţată "a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material", solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 821/IJ/458/DIJ/2016.

Recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de fond a dispus netemeinic şi nelegal soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, întrucât aceasta din urmă fost emisă cu încălcarea Constituţiei României (art. 61, art. 108 şi art. 115) şi a abrogat nelegal şi neconstituţional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, se susţine că instituie un tratament discriminatoriu privind taxa de timbru datorată în calea de atac în contencios, prin raportare la taxa de timbru datorată în civil, obligând justiţiabilul la plata unei taxe egale cu cea datorată la judecarea pe fond a cauzei în contencios.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, recurenta arată că instanţa nu a soluţionat cauza pe fond întrucât a fost admisă excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, încălcând dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 397/03.07.2014 care a constatat că sintagma " rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Faţă de soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins cererea reclamantei.

Din motivarea sentinţei recurate se poate observa faptul că instanţa de fond, analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât nu era îndeplinită condiţia esenţială ca textul de lege criticat să aibă legătură cu soluţionarea litigiului.

S-a reţinut că pentru a fi admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, textul de lege criticat, sau interpretarea acestuia trebuie să conducă în mod nemijlocit sau să contribuie esenţial la soluţionarea cauzei, problema incidenţă de constituţionalitate să aibă un caracter "serios", să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie denatură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluţionarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanţă reală asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa, cererea de sesizare nu poate fi primită.

În speţă, instanţa a constatat că reclamanta critică cu excepţia de neconstituţionalitate prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în condiţiile în care taxa judiciară de timbru în cauză a fost achitată, astfel că solicitarea reclamantei nu este de natură să influenţeze cursul procesului, sau să conducă la o influenţare a soluţiei ce urmează a se pronunţa.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întemeiate criticile recurentei, potrivit cărora în mod greşit prima instanţă nu a soluţionat pe fond acţiunea în anularea rezoluţiei de clasare, pronunţând soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii, pentru lipsa dovezii parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a reţinut că Legea nr. 317/2014 nu conţine prevederi derogatorii de la Legea nr. 554/2004, cu privire la procedura prealabilă în cazul deciziei de clasare, iar prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Prin efectul Deciziei nr. 397/2014 pronunţate de Curtea Constituţională este recunoscut dreptul petenţilor de a ataca rezoluţia de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, însă accesul la instanţa de contencios administrativ este reglementat în condiţiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 şi nu în condiţiile de excepţie prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Instanţa de control judiciar reţine că în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017, a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă, a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată].

Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

Aceasta este şi soluţia cristalizată la nivelul secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi (exempli gratia Deciziile nr. 75/2017, nr. 549/2017 şi nr. 1168/2017).

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, fără a mai intra în cercetarea fondului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, menţinând dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 3517 din 15 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV