Application of new EU fund financial correction rules to post-contract effects of public procurement violations under prior regulation

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 3 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Vicepreşedintele Consiliului Judeţean a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Bucureşti solicitând anularea Deciziei nr. 327 din 5.11.2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Unitatea Soluţionare Contestaţii POR.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 209 din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Suceava prin Vicepreşedintele Consiliului Judeţean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.08.2015, a anulat Decizia nr. 327/5.11.2015.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 209 din 7 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat regulile aplicării în timp a legislaţiei în materie.

În opinia recurentului soluţia recurată are la bază interpretarea eronată a instanţei de fond cu privire la problematica ridicată de aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2001 unor contracte încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Apreciază recurentul că în speţă nu se mai poate pune în discuţie o eventuală aplicabilitate a Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale, cum în mod eronat a făcut instanţa de fond, ci a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a cincea) din data de 26.05.2016, pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14.

Prin prisma considerentelor expuse şi având în vedere prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, recurentul solicit să se constate faptul că în speţă nu se poate discuta aplicarea retroactive a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013) şi Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Suceava (în calitate de Beneficiar), a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/03.04.2009, cod SMIS 1018, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Modernizare DJ 174, Vatra Dornei - Şaru Dornei - Panaci, km 0+000-22+000".

În vederea implementării Proiectului menţionat, UATJ Suceava a încheiat cu S.C. A. S.A. Contractul de lucrări nr. x/02.09.2009.

În baza Mandatului nr. x/25.06.2015 emis de Şeful AMPOR, o echipă de control din cadrul instituţiei recurente a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă cuprinse în sesizarea Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 40505/15.05.2015, vizând Contractul nr. x/02.09.2009.

Ca urmare a verificărilor întreprinse de echipa de control din cadrul instituţiei recurente, sesizarea UGNFE nr. 40505/15.05.2015 a fost confirmată în parte. S-a reţinut faptul că intimata-reclamantă a impus în cuprinsul anunţului de participare în JOUE şi în fişa de date a achiziţiei cerinţe restrictive, fiind astfel constatată existenţa unei nereguli, aşa cum este aceasta definită de art. 2.7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. În aceste condiţii, prin intermediul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.08.2015, a fost aplicată o corecţie financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x/02.09.2009.

Creanţa bugetară stabilită în sarcina UATJ Suceava a fost în cuantum de 1.513.045,15 RON, din care: aferent contribuţiei din fonduri UE: 1.087.632,09 RON; aferent bugetului de stat: 144.598,48 RON; TVA recuperabilă: 280.823,58 RON; intimata-reclamantă a formulat contestaţie împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.08.2015.

Contestaţia a fost soluţionată prin intermediul Deciziei nr. 327/05.11.2015, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa nr. 209/07.09.2016, a dispus anularea Deciziei nr. 327/05.11.2015 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea corecţiilor financiare nr. x/26.08.2015.

Pentru a ajunge la această soluţie, raportându-se la Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de fond a admis acţiunea, dispunând astfel anularea celor două acte administrative menţionate anterior, reţinând că acestea "au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii".

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această interpretare a instanţei de fond, întrucât abordarea primei instanţe nu are în vedere, pe de o parte, scopul urmărit de legiuitor prin cele două reglementări naţionale succesive, O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011 şi, pe de altă parte, aspectele comune şi elementele care, dimpotrivă, diferenţiază soluţiile legislative cuprinse în actele normative respective, interpretate sistematic şi prin prisma reglementărilor corespunzătoare din ordinea juridică a Uniunii Europene.

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene sau prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Având în vedere că Regulamentul precizat se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011, stabilirea corecţiei în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

În acest context, se impune a sublinia jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, în cauza C-89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi-O.U.G. nr. 66/2011 şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 şi C261/14, statuând că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Este adevărat că actele administrative ce au făcut obiectul verificării au fost încheiate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă trebuie reţinut că, atât Regulamentul CE nr. 1083/2006, cât şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanţa naţională, în cauză fiind îndeplinită condiţia ca noua reglementare - O.U.G. nr. 66/2011 - să fie aplicabilă efectelor viitoare ale unei situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Astfel, soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată exclusiv în considerarea aplicării retroactive a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor şi apărărilor părţilor sub aspectul existenţei unei nereguli echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinţei atacate.

În aceste condiţii, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond a cererii de chemare în judecată, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 209 din 7 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN