Provisional suspension of administrative act for EU project irregularities refused as legally moot following prior final judgment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", suspendarea provizorie a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015 privind proiectul "Retehnologizare sector producţie echipamente tehnologice A.", prin care s-a dispus obligarea sa la restituirea sumei de 1.713.301,67 RON, constituind valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare ce va fi promovată împotriva procesului-verbal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2849 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe, Competitivitate, Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe nu răspunde exigenţelor legale privind motivarea, întrucât nu cuprinde, în concret, motivele pentru care au fost respinse argumentele societăţii reclamante.

Din analiza sentinţei recurate rezultă faptul că instanţa de fond a evitat analizarea argumentelor de vădită nelegalitate invocate, referitor la problema pieţelor relevante pe care activează A. şi B., sub pretextul prejudecării fondului.

În privinţa motivului de casare, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a reţinut, raportat la motivele invocate, existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

Astfel, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a analizat în mod lacunar motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dreptului la apărare al societăţii, respingând argumentele reclamantei pentru motive care au la bază o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, recurenta a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că aspectele de ordin substanţial invocate de societate, referitoare la modalitatea în care autoritatea pârâtă a interpretat şi aplicat prevederile legale cuprinse în Ghidul Solicitantului privind criteriile de eligibilitate sau cele din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, reprezintă critici ce antamează fondul cauzei, considerând astfel că exced analizei pe care instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în suspendare o poate face.

Recurenta a expus detaliat în cererea de recurs aspectele care, în opinia sa, constituie motive evidente de nelegalitate ale actului administrativ atacat şi care conduc la existenţa îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, precum şi pe cele referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 02 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 20 martie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Critica recurentei, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a fost cea referitoare la lipsa unei motivări a sentinţei recurate, întrucât instanţa de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care au fost respinse argumentele societăţii reclamante.

Înalta Curte, în cercetarea acestui motiv de casare, reţine caracterul său nefondat, considerând că, din perspectiva dispoziţiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplineşte rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanţiilor procesuale privind accesul liber la justiţie şi exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Este fără îndoială că, dat fiind specificul formulării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analiza îndeplinirii condiţiilor cerute de temeiul de drept al acestei cereri nu poate fi una fundamentată pe cercetarea legalităţii actului a cărui suspendare se urmăreşte, ci ea trebuie să fie grefată pe specificul acestei proceduri sumare de palpare a circumstanţelor formale sau de fond care pot reprezenta indicii de existenţă a unui caz bine justificat.

În raport de aceste limite ale expunerii raţionamentului ce a condus la adoptarea soluţiei pronunţate în cauză, a cărei recurare se cere în calea de atac exercitată de partea interesată, reţine Înalta Curte că prima instanţă a arătat, în opinia sa, de ce nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

În continuare, în analizarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate.

Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Prin Sentinţa civilă nr. 3382 din 4 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2717/24.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015.

În condiţiile expuse, Înalta Curte constată că actul administrativ (Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 20408 din data de 27.08.2015) care formează obiectul cererii de suspendare a executării în prezenta cauză în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a format obiectul acţiunii în anulare soluţionată în fond prin Sentinţa civilă nr. 3382 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."

În prezentul litigiu, chiar în ipoteza în care prima instanţă ar fi pronunţat soluţia de suspendare a executării actului administrativ contestat, această măsură ar fi încetat de drept (conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care ar fi fost dispusă, respectiv până la "pronunţarea instanţei de fond", termen care s-a împlinit deja prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 3382 din 4 noiembrie 2016.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei nr. 2849 din 4 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva Sentinţei nr. 2849 din 4 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2018.

Procesat de GGC - NN