State public domain status of agricultural land for scientific research: statutory declaration of law sufficiency over distinct property acquisition title in validation of centralized inventory.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27.10.2008, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus, anularea hotărârii comisiei judeţene nr. 1351 din data de 23.09.2008 prin care s-a aprobat procesul-verbal de delimitare a suprafeţei de 565,70 ha, suprafaţă ce a fost trecută din domeniul public al Statului în domeniul privat al comunei Simnicu de Sus şi s-a pus la dispoziţia Comisiei Locale de fond funciar.

Prin încheierea civilă din data de 11.03.2009 Judecătoria Craiova s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie în interes propriu formulate de A., B., C., D. şi E., în sensul respingerii în principiu a acestora.

La termenul de judecată din data de 29.06.2012 Tribunalul Timiş a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de F. şi G.

Prin Decizia civilă nr. 1193/R/26.10.2012 Tribunalul Timiş a dispus admiterea recursurilor formulate, casarea hotărârii recurate şi judecarea cauzei şi în contradictoriu cu intervenienţii accesorii F. şi G.

Prin Sentinţa civilă nr. 15620/2013 Judecătoria Timişoara a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Simnic Craiova, a admis cererea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Simnic Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 emisă de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj, a admis cererea de intervenţie în interesul reclamantei Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova formulată de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", a respins cererile de intervenţie a numiţilor A., B., C. şi D., intervenienţii în interesul altor persoane F. şi G. prin mandatar H., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului în interes propriu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice, a admis cererea de intervenţie în interes propriu a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, calea de atac fiind admisă prin Decizia civilă nr. 833/R din 20 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş, iar Sentinţa a fost casată în parte privind soluţionarea cererii introductive şi a cererii de intervenţie în nume propriu formulată de Statul Român, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea Deciziei de casare, Tribunalul Timiş a arătat că în ciclul procesual anterior instanţa de recurs a dezlegat o problemă de drept, şi anume că, în speţă, nu se aplică prezumţia legală a puterii lucrului judecat a Deciziei nr. 1116/2009, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2008.

Prin Decizia civilă nr. 9630/28.08.2015 Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus. A dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj. A respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus formulată de intervenienţii F. şi G. A admis cererea de intervenţie în interes propriu a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P Timiş, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Simnicu de Sus şi a dispus anularea Hotărârii nr. 1351/23.09.2008 a Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dolj.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii introductive ca nefondată precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu Statului Român, iar în subsidiar casarea sentinţei recurate cu consecinţa rejudecării.

Prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2008 s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu cererea recurentei de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poz. 116968, doar în ceea ce priveşte parcelele ce fac obiectul Hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, sens în care a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara copie de pe încheierea de şedinţă şi de pe cererea recurentei privind excepţia de nelegalitate, suspendându-se judecarea cauzei.

Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus a invocat excepţia de nelegalitate a Anexei 7 C din Hotărârea de Guvern nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului cu privire la terenul agricol situat în Craiova, Şoseaua x, nr. 14 poziţie înscrisă în inventarul centralizat al MFP sub nr. 116968 cod clasificat 08.05.03, solicitând admiterea excepţiei şi constatarea nelegalităţii actului atacat.

Prin întâmpinarea formulată Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova a solicitat respingerea excepţiei ca inadmisibilă cu motivarea că inventarul centralizat al bunurilor este un act cu caracter normativ, iar pe fond a arătat că terenul agricol aparţine domeniului public al Statului ex lege.

Prin întâmpinarea formulată de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice s-a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru că s-a apreciat că Hotărârea de Guvern nr. 1705/2006 este un act cu caracter normativ iar pe fond s-a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată cu motivarea că Legea nr. 213/1998 menţionează terenurile institutelor şi Staţiunilor de cercetări ştiinţifice destinate cercetării şi producerii de seminţe ca făcând parte din domeniul public la Statului. Pe de altă parte, se arată că H.G. nr. 1460/2006 nu este menţionat în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public la Statului ca fiind temeiul juridic al dreptului de proprietate publică, ci ca fiind baza legală pentru situaţia juridică a bunului respectiv aceea de darea în administrarea Staţiunii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 38 din 30.01.2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Timişoara în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice reprezentant al Statului Român şi Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, a respins excepţia de nelegalitate a Anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poz. 116968, invocată de Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus, în contradictoriu cu pârâţii F., G., Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Simnic Craiova, Comisia Judeţeană Dolj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Timişoara în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice reprezentant al Statului Român, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti, A., B., C., D. şi Guvernul României

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 38 din 30 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., Comisia Locală de Fond Funciar Şimnicu de Sus prin Primar a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta a susţinut următoarele:

În mod eronat instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate, apreciind că în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 terenul care face obiectul disputei părţilor în prezenta cauză, a fost înscris în inventarul domeniului public cu titlu de apartenenţă la domeniul public, prin declaraţia legii, omiţând a observa că "declaraţia legii" nu este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ci trebuie să corespundă cerinţei esenţiale de a fi dobândite de stat sau de unităţile administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Cu alte cuvinte, nu orice includere arbitrară a unui bun aparţinând altuia va deveni mai presus de orice dubiu proprietatea publică a statului.

Dispoziţiile H.G. nr. 1460/2006 care prevăd că terenurile identificate în anexele nr. 1.c) - 15.c), aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, trec în administrarea staţiunilor de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp nou înfiinţate, nu poate constitui un titlu de proprietate al statului asupra terenului în litigiu, ci în mod evident se rezumă la reglementarea transmiterii unui drept de administrare asupra unor terenuri de la Agenţia Domeniilor Statului către staţiunile de cercetare în condiţiile unui drept de proprietate preexistent.

Însă, dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc numai în condiţiile Legii nr. 213/1998, respectiv pe cale naturală, prin achiziţii publice, prin expropriere, prin liberalităţi acceptate, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică sau prin alte moduri prevăzute de lege.

Se apreciază, în acest context, că hotărârea atacată nesocoteşte jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a statuat că valabilitatea atestării domeniului public al statului este condiţionată de existenţa, ca premisă, a unui mod de dobândire a proprietăţii publice, argument care nu a fost analizat de instanţa de fond. În acest sens, recurenta a invocat mai multe exemple jurisprudenţiale şi doctrinare, de natură, în opinia recurentei a dovedi justeţea criticilor sale.

Statul Român nu este titularul unui drept de proprietate publică, cât timp nu deţine niciun titlu valabil de preluare a terenurilor retrocedate ce au făcut obiectul hotărârii atacate, iar prin hotărârea Comisie Judeţene prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al persoanelor care au depus cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005, s-a realizat tocmai repararea abuzurilor Statului Român în perioada 1945 - 1989.

1.3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimaţii Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice - Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi Guvernul României au solicitat respingerea recursului exercitat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus ca nefondat, apreciind că hotărârea instanţei de fond prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poziţia 116968, este legală.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006, poziţia 116968, în ceea ce priveşte parcelele care fac obiectul Hotărârii Comisiei Judeţene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, întrucât, în opinia recurenţilor, se încalcă prevederile Legii nr. 213/1998, prin aceea că nu s-a făcut dovada intrării terenului în cauză în patrimoniul statului în temeiul unui titlu valid.

Instanţa de contencios administrativ, învestită prin acest mijloc procedural, cu caracter incidental în litigiul vizând anularea Hotărârii Comisiei Judeţene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, este ţinută a efectua un control de legalitate a acestui act administrativ, respectiv de a face un examen al conformităţii lui cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi pentru executarea cărora a fost emis.

Sub acest aspect, este de menţionat că, H.G. nr. 1705/2006 nu este un act de dobândire a unui drept de proprietate asupra terenului care face obiectul Hotărârii Comisiei Judeţene de fond funciar Dolj nr. 1351/23.09.2008, ci atestă o situaţie juridică existentă în evidenţele autorităţii, fiind emis în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/2008, care obligă ministerele şi celelalte organe specializate ale administraţiei publice centrale care au în administrare bunuri proprietate publică, să procedeze la reactualizarea inventarului domeniului public.

Prin urmare, instanţa de contencios nu este chemată a analiza dreptul de proprietate al statului, ci doar încadrarea terenurilor în sfera afectaţiunii publice, în timp ce stabilirea dreptului de proprietate, prin compararea titlurilor în conflict şi validarea celui mai caracterizant şi mai preferabil, luând în calcul la această analiză nu numai conformitatea cu legea din punct de vedere formal, ci şi consistenţa drepturilor autorilor de la care provin titlurile, este în competenţa exclusivă a instanţei civile, instanţa de contencios urmând a analiza dacă trecerea terenurilor în dispută, s-a făcut în temeiul unui titlu.

Procedând la propria analiză, instanţa de control judiciar reţine că anterior emiterii actului administrativ atacat, prin acte administrative similare şi cu aceeaşi forţă juridică, terenul în discuţie a fost atestat ca făcând parte din domeniul public, fiind inclus în inventarul corespunzător prin H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004, necontestate de autorul excepţiei.

Potrivit Anexei 3 la H.G. nr. 1705/2006 terenul menţionat la punctul MF 116968 figurează ca fiind concesionat în baza H.G. nr. 517/1999, situaţie juridică preluată de la actele administrative anterior menţionate.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 517/1999 privind delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare pentru cercetarea şi producerea de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă şi trecerea terenurilor destinate producţiei, aflate în administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, în domeniul privat al statului s-a prevăzut la art. 1 că aparţin domeniului public al statului suprafeţele de teren strict necesare pentru cercetarea şi producerea de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă şi cele destinate producţiei, delimitate potrivit anexei nr. 1, precum şi terenurile proprietate de stat folosite de unităţile de învăţământ cu profil agricol, prevăzute în anexa nr. 2.

Potrivit art. 2 din această hotărâre, suprafeţele de teren aflate în administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, destinate producţiei, prevăzute în coloana nr. 5 din anexa nr. 1, trec din domeniul public în domeniul privat al statului

La poziţia 12 din anexa 1, Staţiunea de Cercetări Agricole Şimnic - Şimnicu de Jos, judeţul Dolj figurează cu o suprafaţă de 2.945 ha, din care suprafaţă strict necesară pentru cercetarea şi producţia de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă este de 2.511 ha, iar suprafaţa de teren destinată producţiei este de 434 ha.

La rândul ei, această hotărâre a fost emisă în temeiul art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora "(1) Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice. (2) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, agricole şi silvice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi a animalelor de rasă, precum şi din administrarea Institutului pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură şi a centrelor sale teritoriale aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, va delimita suprafeţele de teren strict necesare cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă şi pe cele destinate producţiei, din administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă.

Pe de altă parte, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţia României "Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 stabileşte că "Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege, în anexă la pct. 5 fiind menţionate "terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă."

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, potrivit actelor normative anterior menţionate, terenurile fac obiectul proprietăţii publice prin declaraţia legii, fiind în patrimoniul statului la momentul acestei consacrări legale, iar autorul excepţiei nu a făcut dovada că intrarea lor în domeniul public s-a făcut fără titlu sau în temeiul unui titlu nevalabil.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că actul administrativ contestat este legal, iar hotărârea instanţei de fond care l-a validat este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Simnicu de Sus, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Şimnicu de Sus prin Primar împotriva Sentinţei nr. 38 din 30 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN