Peremption of appeal after co-appellant’s death: failure to file heirship certificate does not trigger automatic peremption

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1300/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţia Socială a Municipiului Bucureşti (pe viitor, A.) şi a obligat pe pârâtul B. să-i plătească suma de 874.865,88 RON, despăgubiri şi suma de 69.902 RON, cheltuieli de executare.

Prin aceeaşi sentinţă, pârâta C. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 413.143,71 RON, despăgubiri şi suma de 69.902 RON, cheltuieli de executare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că, potrivit Sentinţei penale nr. 378/F/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, partea de datorie a pârâtului B. este în sumă 874.865,88 RON, iar partea de datorie a pârâtei C. este în sumă de 413.143,71 RON, prezumţia de cotă egală, prevăzută de dispoziţiile art. 1456 C. civ., fiind aplicabilă doar sumelor de bani datorate cu titlu de cheltuieli de executare, sens în care, fiecare dintre pârâţi urmează a fi obligat la plata a câte 69.902 RON, către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B. şi C..

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 septembrie 2017, judecata apelurilor a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 412 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a decesului pârâtului B., intervenit la data de 10 februarie 2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iunie 2018, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei şi a stabilit termen de judecată la data de 3 septembrie 2018.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a respins cererea formulată de reclamanta A. de disjungere a apelului declarat de pârâta C., în vederea continuării judecăţii în contradictoriu cu această pârâtă.

Prin Decizia civilă nr. 857A din 3 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat perimate cererile de apel formulate de pârâţii B. şi C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C..

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că în mod greşit s-a reţinut excepţia perimării, deoarece cursul perimării a fost întrerupt în faţa instanţei de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., prin depunerea de către reclamanta A. a mai multor cereri şi înscrisuri al căror scop era reluarea şi finalizarea judecăţii, prin citarea celor doi copii ai defunctului B., la adresele menţionate.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Rezultă că perimarea intervine numai dacă în intervalul de timp prevăzut de norma de drept nu s-a săvârşit în cauză niciun act de procedură din cauza lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Stabilirea împrejurărilor de fapt potrivit cărora procesul a fost abandonat, rămânând în nelucrare din motive imputabile părţii împotriva căreia operează perimarea, este o chestiune de fapt care trebuie dovedită şi motivată.

Pe cale de consecinţă, perimarea nu intervine în cazurile în care judecata nu poate continua din motive neimputabile părţilor litigante ori dacă actele de procedură trebuiau îndeplinite din oficiu de către instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., în caz de deces al uneia dintre părţi, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor, reluarea judecării procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ., urmând a se face prin cerere de redeschidere a procesului făcută cu arătarea moştenitorilor.

Succesibilii persoanei decedate îşi pot exercita dreptul de opţiune succesorală, în termenul şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1103 şi urm. C. civ., acceptând moştenirea întru-unul dintre felurile prevăzute de dispoziţiile art. 1108 C. civ., iar certificatul de moştenitor se eliberează de notarul public, în conformitate cu dispoziţiile art. 1132 şi urm. C. civ.

Or, analizând conţinutul normei de drept prevăzută de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., se constată că aceasta nu instituie obligativitatea depunerii unui certificat de calitate sau de moştenitor pentru persoanele indicate ca fiind moştenitorii părţii decedate, la momentul depunerii cererii de reluare a judecăţii.

În consecinţă, revine instanţei de judecată, după repunerea pe rol a cauzei, îndatorirea de a verifica calitatea de moştenitor a persoanelor indicate prin cererea de reluare a judecăţii şi, după caz, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., îndatorirea de a solicita alte informaţii necesare de la terţii care le deţin în vederea statuării cu privire la cadrul procesual şi limitele în care urmează să se desfăşoare procesul.

Aceasta, întrucât, având la bază o prezumţie de desistare voluntară de proces, condiţiile perimării trebuie analizate, în cadrul unor dezbateri contradictorii, în concret, în raport cu persoanele indicate ca fiind moştenitorii persoanei decedate prin cererea de reluare a judecăţii.

Totodată, consecinţele perimării nu pot fi extinse cu privire la celelalte părţi care, fie nu au legătură cu cauza care a atras măsura suspendării, fie au dat dovadă de diligenţă pentru a înlătura cauza care a atras această măsură.

În speţă, judecata apelurilor declarate de pârâţii B. şi C. a fost suspendată la data de 11 septembrie 2017, ca urmare a decesului apelantului-pârât B., intervenit la data de 10 februarie 2017, motivat de faptul că apelanta-pârâtă C. şi intimata-reclamantă A. nu au depus la dosar certificat de moştenitor sau certificat de calitate succesorală după defunctul B..

Verificând lucrările dosarului, se constată că intimata-reclamantă a indicat ca succesibili ai defunctului B. pe fiii acestuia, D. şi E., din data de 19 aprilie 2017, şi a solicitat citarea lor în proces pentru a se stabili dacă şi-au exercitat dreptul de opţiune succesorală.

Totodată, la dosarul cauzei se regăseşte adresa nr. x/9 iunie 2017 emisă de Camera Notarilor Publici Bucureşti, potrivit căreia procedura succesorală de pe urma defunctului B. nu a fost înregistrată pe rolul niciunui birou notarial.

De asemenea, se constată că prin cererile formulate la data de 8 decembrie 2017 şi 12 aprilie 2018, intimata-reclamantă a solicitat reluarea judecăţii în contradictoriu cu descendenţii defunctului B., apreciind, pentru motivele indicate în respectivele cereri, că se impune chemarea acestora în proces pentru a se lămuri care este stadiul succesiunii autorului lor.

Prin ultima cerere, intimata a solicitat şi disjungerea apelului declarat de apelanta-pârâtă C., susţinând că faţă de această parte măsura suspendării judecăţii nu are nicio justificare, cu atât mai mult cu cât a dedus judecăţii capete principale de cerere, distincte.

Solicitările de reluare a judecării procesului au fost respinse de către instanţa de apel, care a menţinut măsura suspendării judecăţii dispusă la termenul de judecată din 11 septembrie 2017, motivat de faptul că la dosarul cauzei, nu au fost depuse dovezi care să ateste calitatea de moştenitori ai defunctului apelant B. pentru persoanele indicate în cererile de reluare a judecăţii.

O atare cerinţă, astfel cum s-a arătat, nu este prevăzută de dispoziţiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ. ca fiind o condiţie de admisibilitate a cererii de reluare a judecăţii.

În consecinţă, calitatea de moştenitor a persoanelor arătate prin cererile de reluare a judecăţii se impunea a fi analizată de către instanţa de judecată, ulterior, după reluarea judecăţii, în cadrul unor dezbateri publice, în contradictoriu cu toate părţile litigante.

Numai în cadrul unor astfel de dezbateri, instanţa de judecată avea a statua asupra utilităţii şi pertinenţei înscrisurilor depuse de intimata-reclamantă şi, în măsura în care aprecia necesar, avea a dispune completarea probatoriilor pentru a clarifica, în acord cu dispoziţiile legale din materie succesorală, dacă persoanele indicate în cererea de reluare a judecăţii au sau nu calitatea de moştenitor după defunctul B. şi, după caz, dacă acestea pot exercita sau nu drepturile şi acţiunile autorului lor.

Or, o astfel de îndatorire, de a statua cu privire la calitatea de moştenitor a persoanelor arătate în cererea de reluare a judecăţii şi de a stabili cadrul procesual şi limitele în care urma să se desfăşoare procesul după suspendarea dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) C. proc. civ., este în sarcina instanţei de judecată, conform prevederilor art. 22 C. proc. civ., şi nu în sarcina celorlalte părţi din proces care, fiind străine de succesiunea părţii decedate, nu au cum să obţină înscrisurile solicitate de instanţă în justificarea refuzului reluării judecăţii.

În atare condiţii, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că în cauză a operat o prezumţie de desistare de proces a apelantei C. şi cu atât mai puţin a moştenitorilor defunctului apelant B. care, de altminteri, nu rezultă că ar fi fost identificaţi, cu consecinţa perimării celor două apeluri deduse judecăţii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa va avea în vedere că sancţiunea perimării poate opera numai împotriva părţii care, având cunoştinţă de existenţa procesului, înţelege să se desisteze voluntar de acesta, în sensul că, deşi are posibilitatea, nu face demersurile necesare pentru efectuarea unor acte de procedură în intervalul de timp prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în vederea continuării judecării cauzei.

Cât priveşte moştenitorii părţii decedate, în rejudecare, instanţa are a verifica, în cadrul unor dezbateri contradictorii, dacă succesibilii părţii decedate indicaţi în cererile de reluare a judecăţii au acceptat expres sau tacit succesiunea autorului lor, respectiv, în ce măsură aceştia pot exercita sau nu drepturile şi acţiunile autorului lor, în raport de dispoziţiile legale din materie succesorală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 857 A din 3 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre reluarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - CL