Conflict of jurisdiction over presidential order for provisional residence of minors in divorce proceedings resolved in favor of court hearing the divorce case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoria Cluj-Napoca la data de 08.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinţei minorilor C., născut în data de 02.07.2009 în municipiul Timişoara, judeţul Timiş şi D., născută în data de 14.05.2013 în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, la domiciliul reclamantului.

La data de 26.11.2018, pârâta a depus la dosar cerere reconvenţională prin care a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinţei copiilor C. şi D. la domiciliul său, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect cererea de divorţ.

Prin Sentinţa civilă nr. 13709 din 28.11.2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce potrivit art. 998 C. proc. civ. la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Cât priveşte obiectul cererilor deduse judecăţii, s-a reţinut că acesta este reprezentat de luarea măsurii ce priveşte ocrotirea minorilor, cerere care potrivit art. 114 C. proc. civ. este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ceea ce presupune că excepţia necompetenţei teritoriale are un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părţi, de către procuror sau de instanţă din oficiu.

Conform susţinerilor ambelor părţi, la data sesizării instanţei de către reclamant, cei doi minori locuiau în mod efectiv împreună cu pârâta în municipiul Arad, pârâta stabilindu-şi, de altfel, domiciliul în această localitate la data de 09.11.2018, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

Mai mult,s-a reţinut că potrivit adeverinţelor şcolare depuse la dosar, cei doi minori frecventează în prezent cursurile unor unităţi şcolare aflate pe raza municipiului Arad.

Judecătoria Arad, prin Sentinţa civilă nr. 3 din 4 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că art. 998 C. proc. civ. prevede că cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin urmare, s-a reţinut că pentru a elucida problematica instanţei competente din punct de vedere teritorial, trebuie stabilită care anume instanţă este competentă să soluţioneze fondul dreptului.

S-a reţinut că în cuprinsul cererii formulate, reclamantul a arătat că îşi are domiciliul legal în judeţul Alba şi reşedinţa în judeţul Cluj, într-un imobil închiriat, fapt confirmat şi prin depunerea la dosar de a copiei CI şi a contractului de închiriere, precum şi prin depunerea de către Primăria municipiului Cluj-Napoca a referatului de anchetă socială.

În cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamantul a arătat că pârâta îşi are domiciliul legal în municipiul Cluj-Napoca, Calea x, judeţul Cluj, fiind depusă la dosar copia CI a reclamantei, din care rezultă acest domiciliu.

Din verificarea bazei de date a DEBAPD, dispusă de instanţa de judecată, a rezultat că în perioada 30.08.2016 - 09.11.2018, reclamanta a avut domiciliul legal în municipiul Cluj-Napoca, Calea x, judeţul Cluj. A mai rezultat faptul că, începând cu data de 09.11.2018, pârâta îşi are domiciliul legal în municipiul Arad, Aleea x, judeţul Arad.

În data de 06.11.2018, reclamantul a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acţiune civilă în contradictoriu cu pârâta, prin care a solicitat, pe calea dreptului comun, stabilirea locuinţei copiilor la domiciliul său.

Acţiunea civilă formulată de reclamant face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

În data de 16.11.2018, pârâta din prezentul dosar, în calitate de reclamantă, a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acţiune prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti faţă de copii, stabilirea locuinţei copiilor şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copiilor, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

În concluzie, s-a reţinut că dacă Judecătoria Cluj-Napoca este competentă din punct de vedere teritorial să judece fondul dreptului, tot această judecătorie este competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 998 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de 08.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinţei minorilor C. şi D. în municipiul Cluj-Napoca, la domiciliul reclamantului.

Ulterior, la data de 16.11.2018, pârâta din prezentul dosar, în calitate de reclamantă, a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acţiune civilă, în contradictoriu cu reclamantul din prezentul dosar, în calitate de pârât, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minori, stabilirea locuinţei copiilor şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea copiilor, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în "Procedura divorţului", reglementată în Titlul I al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915 - 998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate faţă de reglementările similare care nu privesc procedura divorţului.

Conform art. 920 C. proc. civ., în procedura divorţului, "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei". Prin urmare, textul condiţionează iniţierea procedurii ordonanţei preşedinţiale de existenţa unui proces de divorţ pendinte, aşa cum este cazul în speţa de faţă.

Se constată că, în procedura divorţului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114 C. proc. civ.

Topografic, art. 920 C. proc. civ. este aşezat după art. 919 C. proc. civ., care îngăduie instanţei învestite cu soluţionarea cererii de divorţ să se pronunţe asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în divorţ. Din moment ce textul permite această prorogare de competenţă în mod expres, fără a face nicio distincţie, apare ca lipsită de relevanţă dezbaterea privind lipsa caracterului incidental al ordonanţei preşedinţiale, căci "ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus" (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).

Din cuprinsul art. 919 şi 920 C. proc. civ. rezultă că procedura divorţului cuprinde şi norme privind cererile accesorii şi incidentale introduse pe calea ordonanţei preşedinţiale în scopul stabilirii locuinţei copiilor minori, a obligaţiei de întreţinere, a încasării alocaţiei de stat pentru copii şi a folosirii locuinţei familiei.

Aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate faţă de art. 114 (în ce priveşte competenţa instanţei de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competenţă asupra cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale) şi de art. 997 - 998 C. proc. civ. (în materia ordonanţei preşedinţiale).

Faţă de cele expuse, Înalta Curte reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 919 şi art. 920 C. proc. civ. în temeiul căruia instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ, adică Judecătoria Cluj-Napoca, poate lua măsurile vremelnice, până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu privire la stabilirea vremelnică a locuinţei minorilor.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţă care urmează să se pronunţe şi asupra cererii de divorţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2019.

Procesat de GGC - NN