Negative conflict of jurisdiction in enforcement proceedings: determination of competent execution court based on debtor's domicile at the time of enforcement authorization

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 2 iulie 2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata creditoare SC B. SRL, solicitând:

- anularea adresei de înfiinţare a popririi dispuse în dosarul execuţional nr. x/2013 din data de 25 aprilie 2018 prin care s-a dispus poprirea sumei de 4243,77 RON (3603,77 RON reprezentând debit ce urmează a fi actualizat până la data plăţii efective şi 640 RON reprezentând cheltuieli de executare aferente);

- anularea tuturor formelor/actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2013, inclusiv cele prin poprirea terţului angajator al contestatorului;

- întoarcerea executării silite prin restituirea tuturor sumelor de bani reţinute în mod netemeinic şi nelegal de către intimată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2013;

- restituirea taxei de timbru

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1906 din 22 august 2018, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, prin Încheierea din 27 august 2013, Judecătoria Medgidia a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C., în numele creditoarei SC B. SRL, şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/19.10.2007 împotriva debitorului A., prin toate modalităţile prevăzute de lege.

S-a reţinut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Instanţa a reţinut că potrivit actelor din dosar, la data încuviinţării executării silite, debitorul A. avea domiciliul în oraşul Băneasa, judeţul Constanţa, localitate care se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Medgidia potrivit H.G. nr. 337/1993.

În concluzie, s-a reţinut că în raport de criteriile enumerate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este Judecătoria Medgidia şi nu Judecătoria Bârlad, chiar dacă începând cu data de 25 octombrie 2016 contestatorul şi-a schimbat domiciliul în municipiul Bârlad.

Judecătoria Medgidia, prin Sentinţa nr. 131 din 6 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivarea soluţiei, Judecătoria Medgidia a reţinut că în raport de criteriile enumerate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este competentă să judece contestaţia la executare judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

S-a reţinut că, întrucât la data de 10 iunie 2013 când a fost formulată cererea de executare silita, debitorul avea domiciliul în Bârlad aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Bârlad, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a solicitat, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 791/2013 al BEJ C..

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, se constată că Judecătoria Medgidia, prin încheierea din 27 august 2013, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C., la cererea creditoarei SC B. SRL, şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.10.2007 împotriva debitorului A., domiciliat în oraşul Băneasa str. x judeţul Constanţa.

Astfel, instanţa de executare a fost deja stabilită, ca fiind Judecătoria Medgidia, aspect care nu mai poate fi pus în discuţie în cursul executării silite, având în vedere că art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2019.

Procesat de GGC - CL