Territorial jurisdiction conflict in enforcement objection: expiration of deadline to invoke incompetence precludes declination after appellate remand

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Brăila, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, a solicitat constatarea perimării executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C., constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, precum şi anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 5381/2017 din data de 12 martie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia la executare ca fiind tardiv formulată.

Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin Decizia nr. 21 din 19 martie 2018, a admis recursul declarat de contestatoarea A., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Brăila.

În rejudecare, în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2018, Judecătoria Brăila a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei şi, prin Sentinţa civilă nr. 5257 din 5 octombrie 2018, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că domiciliul contestatoarei, astfel cum rezultă din verificările DEPABD efectuate, din oficiu, dar şi de instanţa de control judiciar, se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa nr. 14652 din 18 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că art. 24 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedura se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, potrivit art. 25 alin. (1) procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

S-a reţinut că, în cauză, creditoarea s-a adresat cu o cerere de executare, la data de 24.12.2012, formându-se dosarul de executare nr. 1730/EP/2012 al B.E.J. C..

În cazul executării silite, va fi aplicabilă (exclusiv) legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silita la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispoziţiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 trebuie aplicat, pentru identitate de raţiune, şi cererilor depuse la executorul judecătoresc, chiar dacă textul se referă doar la ipoteza înregistrării cererii la instanţă.

În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv, tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestaţiile la executare.

S-a reţinut că faţă de data înregistrării cererii de executare silită, respectiv 30 ianuarie 2013, contestaţie la executare de faţă este supusă dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 373 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 potrivit căruia dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar art. 373 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod prevede că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 159 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenta unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Cu privire la regimul juridic al excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă, dispoziţiile art. 1591 C. proc. civ. impun ca invocarea de părţi ori de către judecător a incidentului procedural să se facă la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Potrivit art. 134 C. proc. civ. este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

S-a reţinut că Judecătoria Brăila a invocat necompetenţa sa teritorială exclusivă în al doilea ciclu procesual, după casarea dispusă de Tribunalul Brăila, la acel moment nemaiputându-se pune în discuţie necompetenţa.

Astfel, s-a reţinut că litigiul a fost soluţionat iniţial de Judecătoria Brăila, prin Sentinţa civilă nr. 5381 din 12 martie 2018, că sentinţa a fost casată prin Decizia civila nr. 21 din 19 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Brăila, prin care s-a admis recursul contestatoarei şi a fost trimisă cauză, spre rejudecare, la Judecătoria Brăila.

În concluzie, s-a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a fost invocată de către Judecătoria Brăila abia în rejudecare, dispoziţiile art. 1591 C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, pentru următoarele considerente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de către pârâtă, in limine litis, şi anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfăţişare.

Referitor la competenţa materială şi teritorială de ordine publică dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepţia de necompetenţă poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Aceste reglementări sunt menite să împiedice prelungirea duratei procesului, prin eventuala reluare a judecăţii în faţa unei alte instanţe decât cea a cărei competenţă nu a fost iniţial contestată şi care a procedat la judecarea procesului.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 noiembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Brăila, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul SC B. SRL, solicitând constatarea perimării executării silite efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C., constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, precum şi anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012.

Instanţa iniţial învestită nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, în termenul prevăzut de art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., ci a soluţionat cauza, prin Sentinţa civilă nr. 5381/2017 din data de 12 martie 2018.

Sentinţa sus-menţionată, a fost casată de către Tribunalul Brăila care, prin Decizia civilă nr. 21 din 19 martie 2018, a admis recursul contestatoarei şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Brăila.

Excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a fost invocată de către Judecătoria Brăila abia la termenul din 19 septembrie 2018, după reînregistrarea cauzei ca urmare a casării cu trimitere, spre rejudecare, de către tribunal.

Prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul limitativ prevăzut de art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Brăila a devenit competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, aceasta nu se mai putea dezînvesti, invocându-şi necompetenţa teritorială, ca urmare a decăderii din dreptul de a invoca o astfel de excepţie.

Constatând că Judecătoria Brăila a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu, aceasta desesizându-se de soluţionarea cauzei în mod greşit, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2019.

Procesat de GGC - CL