Revision action inadmissible: failure to plead specific grounds of illegality instead of merits-based arguments against conflicting labor contravention rulings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null, leaving in force the Court of Appeal's decision that had dismissed the request for revision as inadmissible, thereby favoring the respondent labor inspectorate. The dispute concerned a civil revision action filed by a company against two previous final decisions issued by the Tribunal in separate proceedings involving labor contraventions, where the lower court had reasoned that the revision ground for conflicting judgments could only annul the later decision, not the earlier one. The decisive legal basis was the procedural requirement for appeals to contain specific grounds of illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure; the Court held that the appellant failed to articulate such grounds, instead raising merits-based arguments regarding the substantive validity of the labor sanctions and conflicting judgments, which do not constitute illegality suitable for cassation, and that subsequent points of view could not cure the initial deficiency in the appeal petition.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 513 alin. (4) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (6) C. proc. civ; Revision action inadmissible: failure to plead specific grounds of illegality instead of merits-based arguments against conflicting labor contravention rulings: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 20 martie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta SC A. SRL a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014, şi a Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.
Prin Decizia nr. 55 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. A disjuns cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de aceeaşi revizuentă împotriva Deciziei nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014, şi a Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017 dată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, dispunând formarea unui nou dosar şi reţinând în pronunţare această cerere cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu.
Urmare disjungerii, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă sub nr. x/2018.
Prin Decizia nr. 56 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 1 februarie 2018, sub nr. x/2018.
Prin încheierea din 20 februarie 2018, pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea secţiei I civile a acestei instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia I civilă, la data de 26 februarie 2018, sub nr. x/2018*.
Prin Decizia nr. 1458 din 4 mai 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014, respectiv împotriva Deciziei civile nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş.
În considerente, instanţa a reţinut că revizuenta solicită retractarea celei dintâi soluţii pronunţate, în considerarea contrarietăţii faţă de cea din urmă, în condiţiile în care, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută pentru hotărârile definitive potrivnice ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Aşadar, nu solicită schimbarea celei de-a doua hotărâri definitive, ci pe cea dintâi, însă, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., într-o asemenea situaţie, instanţa nu ar putea decât să o anuleze pe cea din urmă. Prin prisma acestor dispoziţii, cererea de anulare a celei dintâi hotărâri pronunţate, în calea extraordinară de atac, este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, revizuenta SC A. SRL a formulat recurs la data de 3 iulie 2018.
Fără a indica unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a formulat critici care nu vizează nelegalitatea soluţiei de inadmisibilitate.
Astfel, după expunerea pe larg a situaţiei de fapt referitoare la modalitatea în care a fost sancţionată contravenţional de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, a litigiilor care au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de contravenţie şi a hotărârilor prin care acestea au fost soluţionate, a învederat că Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, nu i se opune numai Sentinţa civilă nr. 394 din 23 februarie 2014, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin Decizia civilă nr. 750 din 23 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, ci şi Decizia civilă nr. 59 din 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată ulterior Sentinţei civile nr. 361 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Argeş.
De asemenea, a menţionat că, prin două procese-verbale de constatare a contravenţiei, a fost sancţionată pentru aceeaşi presupusă faptă contravenţională. A arătat că procesul-verbal de control stabileşte fapta încălcată şi sancţiunea aplicabilă acesteia, actul de creanţă fiind procesul-verbal de control, procesele-verbale de constatare a sancţiunii fiind accesorii.
Recurenta-revizuentă a susţinut că, şi în situaţia în care s-ar accepta statuările Curţii de Apel Piteşti prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat Tribunalul Argeş prin Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017, împrejurarea conform căreia un proces-verbal de control face corp comun cu un proces-verbal de constatare a sancţiunii, prin anularea uneia dintre părţile acestuia, nu se poate păstra o sentinţă care vizează doar sancţiunea.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 iulie 2018, sub nr. x/2018*, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 11.
Prin rezoluţia completului din data de 3 august 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare, prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 3 septembrie 2018, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză s-a reţinut că, deşi Decizia nr. 1458 din 4 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, este admisibil în principiu, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., criticile formulate de recurenta-revizuentă nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 6 noiembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a luat act de conţinutul raportului şi a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru a formula, în scris, puncte de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 16 noiembrie 2018.
La data de 19 noiembrie 2018, recurenta-revizuentă a depus un punct de vedere la raport prin care a combătut aspectele reţinute în cuprinsul acestuia, referitoare la faptul că motivele invocate nu vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate.
Astfel, a arătat că obiectul recursului îl reprezintă soluţia dată cererii de revizuire de Curtea de Apel Piteşti, care a apreciat că este inadmisibilă calea extraordinară de atac, în cauză fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Intimatul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
Prin rezoluţia din 13 decembrie 2018, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2019, conform prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurent.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.
În cauză, prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă ori la considerentele pe care se fundamentează, nu a menţionat care sunt nomele legale încălcate şi nu a combătut în vreun fel raţionamentul instanţei prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.
Astfel, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-revizuentă, ulterior expunerii pe larg a situaţiei de fapt referitoare la modalitatea în care a fost sancţionată contravenţional de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, a litigiilor care au avut ca obiect anularea proceselor-verbale de contravenţie şi a hotărârilor prin care acestea au fost soluţionate, a susţinut că Deciziei civile nr. 3980 din 16 decembrie 2015 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, nu i se opune numai Sentinţa civilă nr. 394 din 23 februarie 2014, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin Decizia civilă nr. 750 din 23 februarie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, ci şi Decizia civilă nr. 59 din 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată ulterior Sentinţei civile nr. 361 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Argeş.
De asemenea, a menţionat că, prin două procese-verbale de constatare a contravenţiei, a fost sancţionată pentru aceeaşi presupusă faptă contravenţională, iar procesul-verbal de control stabileşte fapta încălcată şi sancţiunea aplicabilă acesteia, actul de creanţă fiind procesul-verbal de control, procesele-verbale de constatare a sancţiunii fiind accesorii.
Recurenta-revizuentă a susţinut, totodată, că, şi în situaţia în care ar fi acceptate statuările Curţii de Apel Piteşti prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat Tribunalul Argeş prin Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017, rezultă că, împrejurarea conform căreia un proces-verbal de control face corp comun cu un proces-verbal de constatare a sancţiunii, atunci, prin anularea uneia dintre părţile acestuia, nu poate fi păstrată o sentinţă care vizează doar sancţiunea.
Faţă de motivele de recurs invocate, se constată că recurenta-revizuentă nu contestă modalitatea în care Curtea de Apel Piteşti a aplicat dispoziţiile legale cu privire la soluţionarea cererii de revizuire, ci aspectele reţinute de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2016, la care s-a raportat şi Tribunalul Argeş în Decizia nr. 750 din 23 februarie 2017.
Înalta Curte reţine că aspectele deduse judecăţii prin cererea de recurs vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate, iar nu ale nelegalităţii acesteia, care presupun verificări de fond ale cauzei, referitoare la legalitatea sancţionării recurentei-revizuente, a emiterii proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi a sancţiunii aplicate.
Cum aceste apărări nu fac trimitere concretă la aplicarea normelor de drept material în litigiul pendinte, se constată că nu pot face obiectul cenzurii de către instanţa de recurs, susţinerile mai sus redate nefiind de natură să conducă la casarea deciziei instanţei de revizuire.
În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate, care vizează greşita aplicare a legii de către instanţa anterioară.
Or, motivele invocate de recurenta-revizuentă nu pot fi supuse cenzurii în prezenta cale de atac, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că se poate cere casarea unor hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.
Faptul că prin punctul de vedere la raport recurenta-revizuentă a indicat incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu este suficient, în lipsa unor motive de recurs, care, dezvoltate corespunzător, ar putea fi încadrate în normele de drept invocate.
Pe de altă parte, art. 487 alin. (1) C. proc. civ. condiţionează motivarea recursului prin însăşi cererea de recurs sau printr-un memoriu separat (art. 486 alin. (1) lit. d) din cod), în termenul prevăzut de art. 485 din acest act normativ, respectiv 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar nu la un moment procesual ulterior.
Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta-revizuentă a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1458 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1458 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - CL