Acquisitive prescription claim rejected; appeal annulled for failure to formulate valid grounds for cassation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la data de 4 iulie 2014, ulterior declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate că este proprietarul imobilului teren în suprafaţă de aproximativ 650 m2 şi construcţie, situat în Bucureşti, aleea x, printr-o uzucapiune a familiei sale, respectiv tatăl şi mama sa, B. şi C., pe care a realizat construcţia unei case, începând cu anii 2003 - 2004.

La data de 25 noiembrie 2015, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că înţelege să invoce uzucapiunea asupra suprafeţei de teren de 368 m2 în loc de 650 m2, prin joncţiune de posesii cu autorii săi - tatăl reclamantului B. şi a "autorilor autorilor" săi.

Prin Sentinţa nr. 1655 din 19 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecă formulată de reclamantul A..

Prin Decizia nr. 1082A din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant A..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 10 mai 2018, sub nr. x/2015.

Prin rezoluţia completului de filtru din 13 iunie 2018, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs intimatului Municipiul Bucureşti, prin primarul general, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. XV coroborate cu dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89/12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 17 octombrie 2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 1 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a arătat că recursul este admisibil în principiu.

II. Hotărârea Înaltei Curţi

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior precitate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci criticile formulate trebuie să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recursul face referiri la soluţia dată de către instanţa de apel, însă nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin motivele de recurs reclamantul susţine că instanţele nu au expus în considerente argumentele pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti, care prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu este proprietara terenului. Deşi pârâta a învederat instanţei că nu au fost efectuate formalităţile de intrare în proprietatea statului a terenului solicitat, instanţele, în considerentele hotărârilor, nu au înlăturat, în niciun mod, susţinerile pârâtei.

De asemenea, reclamantul a reluat motivele de fapt expuse în cererea de apel, făcând referiri şi la probele încuviinţate şi administrate de către instanţa de fond, respectiv proba testimonială şi proba cu expertiză în specialitatea topografie, apreciind că, prin neexercitarea rolului activ în suplimentarea probatoriului, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri netemeinice şi nelegale, cu încălcarea regulilor de procedură.

Chestiunile învederate de către reclamant, prin memoriul de recurs, astfel cum au fost redate mai sus, nu precizează în ce modalitate instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care să conţină motive contradictorii ori străine de natura pricinii sau ce dispoziţii legale au fost greşit interpretate şi aplicate.

Înalta Curte constată astfel că, deşi au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., pe de o parte, situaţiile reglementate de aceste texte legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecaţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1082A din data de 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1082A din 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL