Conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest Sector 1 Court to adjudicate suspension of forced execution for return of abducted minors

Deliberând asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 ianuarie 2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorilor Judecătoreşti B., C. şi D., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată pe calea contestaţiei la executare, executare silită pornită la cererea intimatului - creditor E., în baza titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 882 din 30 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378 din 9 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 116 din 11 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Târgovişte, prin Sentinţa civilă nr. 347 din 30 ianuarie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect "suspendare provizorie a executării" şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târgovişte a reţinut, în esenţă, că petenta A. locuieşte în Bucureşti, str. x, iar adresa din cartea de identitate este în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, la locuinţa părinţilor petentei. Cei doi minori a căror înapoiere s-a cerut pe cale de executare silită locuiesc cu mama în Bucureşti, fiind înscrişi la o şcoală franceză în Bucureşti.

A reţinut această instanţă că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din data de 05 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, pe rolul aceleiaşi instanţe fiind înregistrată, la data de 4 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, şi contestaţia la executare formulată de petentă.

În raport de dispoziţiile art. 87 C. civ. şi de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgovişte reţinând că, atât contestatoarea cât şi minorii în privinţa cărora a fost pornită executarea locuiesc în Bucureşti, a apreciat că instanţa de executare competentă este cea în a cărei circumscripţie locuieşte contestatoarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestatoarea A. a învestit Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cu o cerere prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorilor Judecătoreşti B., C. şi D. până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul contestaţiei la executare.

Prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 882 din 30 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378/09.08.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta A., de înapoiere a minorilor F., născut la data de 17.10.2012 în localitatea Neuilly sur Seine, Franţa şi G., născut la data de 23.01.2015, în localitatea Levallois Perre, Franţa; s-a stabilit termen pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copiilor 7 zile de la data comunicării hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi civile de 12.500 RON în sarcina pârâtei şi în favoarea Statului Român; a fost obligată pârâta să predea paşapoartele copiilor sau, după caz, documentele de călătorie, reclamantului; în caz de refuz de executare voluntară a obligaţiei de înapoiere a copiilor în termenul stabilit, a fost autorizat reclamantul să preia copii personal sau, după caz, prin reprezentant; a fost obligată pârâta să-şi dea concursul pentru eliberarea unor documente de călătorie pe numele copiilor suplinind prin hotărâre acordul său în caz de refuz; a fost obligată pârâta la suportarea cheltuielilor ocazionate de demersurile întreprinse de reclamant şi de reprezentantul acestuia, constând din spezele de călătorie, spezele de reprezentare judecătorească ale reclamantului şi de înapoiere a copiilor, precum şi a cheltuielilor şi plăţilor făcute pentru localizarea copiilor minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin încheierea din 5 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită ce face obiectul Dosarului nr. x/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti B., C. şi D., în baza titlul executoriu reprezentat de sentinţa anterior menţionată.

Conform extrasului de pe portalul aceleiaşi instanţe aflat la dosar, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 4 ianuarie 2019, a fost înregistrată sub nr. x/2019, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii E. şi autoritatea tutelară Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Cu referire la noţiunea de "domiciliu", Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ.:

"domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

În conformitate cu prevederile art. 89 C. civ.: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ.: "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

În cauză, Înalta Curte constată că cererea care a ocazionat prezentul conflict de competenţă este formulată de contestatoarea A. care a arătat în cuprinsul actului de sesizare a instanţei că domiciliul său se află în Bucureşti, str. x, în vreme ce adresa din cartea de identitate este cea din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.

În plus, din hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, care a fost pronunţată în temeiul Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, şi din Adresa nr. x/06.11.2018, depusă de intimat, aflată la dosarul Judecătoriei Târgovişte, rezultă că minorii F. şi G. locuiesc în Bucureşti, str. x, şi sunt înscrişi la Liceul Francez "H.".

Prin urmare, în cauză s-a făcut dovada, în sensul art. 91 alin. (2) C. civ., că atât contestatoarea, cât şi minorii au locuinţa principală la o altă adresă decât aceea care figurează în cartea de identitate (în ceea ce o priveşte pe contestatoare), respectiv în Bucureşti, str. x.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul E. şi autoritatea tutelară Primăria Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect "suspendare provizorie a executării", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN