Competence for presidential ordinance to supply parental consent for minor's travel and passport issuance; exclusive jurisdiction by minor's habitual residence at time of filing

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 30 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se pronunţe o hotărâre prin care să fie suplinit acordul pârâtului, pentru ca reclamanta să poată călători în străinătate cu minorul în Spania în următoarele 4 luni, precum şi pentru eliberarea în favoarea minorului a paşaportului individual.

În acest sens, s-a arătat că, în urma relaţiei de concubinaj dintre părţi, a rezultat minorul C., iar în urma unor neînţelegeri între părţi a intervenit separaţia. Iniţial reclamanta a venit la locuinţa bunicii paterne, în grija căreia a rămas temporar minorul, pentru a lua minorul, însă pârâtul i-a interzis.

A mai arătat că a venit la locuinţa pârâtului de mai multe ori pentru a-şi vedea copilul, străbătând mii de kilometri, şi pentru a-l lua cu ea, însă pârâtul s-a opus.

S-a mai reţinut că, deşi copilul a fost lăsat în grija bunicii paterne, acesta i-a solicitat să îl ia de la bunica paternă, deoarece aceasta a suferit un atac cerebral în urma căruia a rămas cu sechele. Minorul a fost neglijat de tatăl său, din punct de vedere al controalelor medicale, pe care minorul ar fi trebuit să le efectueze, având în vedere că suferă de o afecţiune cardiacă ce necesită tratament şi supraveghere. Pârâtul a refuzat să îşi dea acordul pentru a-i face minorului paşaport şi pentru a-l aduce în Spania, alături de mama reclamantă, unde locuieşte şi munceşte în mod statornic.

Faţă de cele învederate, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv: condiţia urgenţei, având în vedere timpul necesar pentru eliberarea paşaportului dar şi faptul că este necesară deplasarea minorului în Spania pentru efectuarea tratamentului medical care se impune, condiţia neprejudecării fondului, fiind în interesul minorului, să poată beneficia de tratament medical performant şi gratuit, iar condiţia vremelniciei rezultă din faptul că pe rolul Judecătoriei Iaşi este înregistrată o cerere identică formulată pe calea dreptului comun.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi şi declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea, instanţă competentă conform prevederilor legale, deoarece locuinţa statornică a minorului este la pârât de mai bine de 6 ani, aici urmând învăţământul preşcolar şi gimnazial, fiind în clasa a II-a la Şcoala Gimnazială Gighera din judeţul Dolj.

Pe fondul cauzei a precizat, în esenţă, că părţile au trăit în concubinaj, că de la vârsta de 4 ani şi până la data de 16 noiembrie 2018, minorul a locuit cu pârâtul şi cu bunica paternă, că reclamanta nu a manifestat un interes faţă de minor, că minorul are mai bine de 6 ani de când locuieşte la domiciliul tatălui, că nu i-a interzis mamei să aibă o relaţie firească cu fiul său, că în luna august 2018 părţile au stabilit de comun acord ca minorul să stea cu mama sa, până la începerea anului şcolar, însă profitând de faptul că pârâtul a fost plecat la muncă în străinătate, fiind nevoit să îşi respecte contractul de muncă încheiat pe perioadă determinată până în luna noiembrie, reclamanta a refuzat să îl aducă pe minor la începutul anului şcolar. După mai multe discuţii tensionate, reclamanta a decis să îl aducă pe minor abia la data de 25 septembrie 2018.

Ulterior, la data de 16 octombrie 2018, inducând-o în eroare pe bunica paternă, reclamanta folosind în mod abuziv acordul tatălui pentru ca minorul să petreacă vacanţa de vară cu mama, a solicitat transferul şcolar al copilului la o unitate de învăţământ din Iaşi.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, pârâtul a precizat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile vremelniciei şi urgenţei, deoarece nu este precizată durata deplasării minorului în Spania, nici localitatea sau unitatea medicală la care urmează a fi efectuate investigaţiile medicale, fiind evident că se tinde la obţinerea unei sentinţe prin care să fie luată o măsură definitivă cu privire la minor şi cu încălcarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu acesta.

La dosar au fost depuse raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului din comuna Gighera şi ancheta socială de la domiciliul reclamantei din Iaşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 13304 din 11 decembrie 2018, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Segarcea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Iaşi a reţinut că, minorul a fost crescut de la vârsta de 4 ani de tată şi de bunica paternă la domiciliul din comuna Gighera, judeţul Dolj, unde a urmat cursurile şcolare, începând cu perioada 15 septembrie 2015 şi până la data de 17 octombrie 2018, când a fost luat de mama reclamantă şi transferat la o altă unitate de învăţământ din judeţul Iaşi, aspecte ce rezultă din susţinerile părţilor, din referatele de anchetă socială depuse la dosar, precum şi din caracterizarea elevului nr. 1171/09.11.2018.

A mai reţinut instanţa că mama este plecată la muncă în Spania, că minorul frecventează cursurile şcolare în Iaşi, de mai puţin de două luni, şi că locuieşte în prezent cu bunica maternă, cu chirie într-un imobil din judeţul Iaşi.

S-a apreciat că cererea de chemare în judecată are drept obiect ordonanţa preşedinţială - hotărâre care suplineşte acordul parental, situaţia juridică invocată prin acţiune derivând din raportul de filiaţie dintre minori şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti, în aplicarea prevederilor art. 503 din C. proc. civ., plasat în cap. III "Exercitarea autorităţii părinteşti" din Cartea a II-a "Despre familie".

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a constatat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 din C. proc. civ.

Din conţinutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerinţe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie.

Cât priveşte prima condiţie, este relevant art. 106 din C. proc. civ., potrivit căruia "Ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege."

Chiar dacă denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I "Despre persoane" a C. civ. (art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. doar la cererile din acest titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 din C. civ., menţionată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinţi în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. şi în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinţi.

Şi cea de-a doua condiţie de aplicare a normei de competenţă este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 din C. civ., ce face parte din Cartea a II-a "Despre familie", "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi (...) sunt de competenţa instanţei de tutelă". Aşadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinţi, inclusiv cele privind exercitarea autorităţii părinteşti, se adoptă de către instanţa de tutelă competentă potrivit legii.

În consecinţă, a apreciat, în aplicarea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată din prezenta cauză aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită persoana ocrotită.

Instanţa a mai reţinut că, situaţia premisă din prezenta cauză, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, este că reşedinţa obişnuită a minorului de la data înregistrării prezentei acţiuni este în judeţul Dolj, comuna Gighera, respectiv la domiciliul tatălui pârât.

Astfel, s-a avut în vedere faptul că minorul a fost adus în judeţul Iaşi de reclamantă în luna octombrie 2018, fără acordul tatălui, fiind lăsat în grija bunicii materne. Deşi, în prezent, minorul frecventează cursurile unei unităţi de învăţământ din Iaşi, de mai puţin de două luni, nu se poate conchide că reşedinţa obişnuită a minorului este în Iaşi, atâta timp cât vreme de 6 ani minorul a locuit la domiciliul tatălui în judeţul Dolj, alături de tată şi de bunica paternă, a urmat 3 ani cursurile de învăţământ de la domiciliul său, fiind luat de mamă şi transferat la o unitate şcolară în Iaşi la jumătatea lunii octombrie 2018, fără acordul tatălui.

De asemenea, s-a apreciat că legea instituie o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are reşedinţa în fapt persoana ocrotită (avându-se în vedere noţiunea de reşedinţă în sens larg - locuinţa efectivă), întrucât minorul, la data înregistrării acţiunii, avea reşedinţa în Dolj.

Nu pot fi avute în vedere aspectele învederate de reclamantă, prin concluziile scrise depuse la doar, în sensul că minorul îşi doreşte foarte multă să petreacă sărbătorile de iarnă alături de mamă în Spania, fiind astfel privat de afecţiunea, prezenţa şi grija mamei şi, în aceste condiţii, se impune respingerea excepţiei invocate, întrucât la stabilirea competenţei teritoriale se analizează reşedinţa obişnuită a persoanei ocrotite. Noţiunea "reşedinţa obişnuită" trebuie să fie interpretată în sensul că această reşedinţă corespunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social şi familial.

Or, din probatoriul administrat rezultă că reşedinţa obişnuită a minorului C. a fost în judeţul Dolj, la tată (reclamanta arătând că minorul a fost înscris acolo şi la şcoală) până în luna octombrie 2018, când reclamanta a venit cu minorul în judeţul Iaşi.

S-a avut în vedere la stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Segarcea şi faptul că reşedinţa obişnuită a minorului a fost la bunica paternă vreme de mai bine de 6 ani, iar mutarea minorului în Iaşi a avut loc în urmă cu mai puţin de două luni, cu puţin timp înainte de înregistrarea cererii.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Segarcea, prin Sentinţa civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, dispunând înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Segarcea a reţinut, în esenţă, că instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este cea competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, conform dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ.

Aşa fiind, fondul ordonanţei preşedinţiale, având ca obiect orice măsură privitoare la minori, trebuie să fie soluţionat de instanţa competentă, potrivit art. 114 din C. proc. civ.

La aliniatul 1 al aceluiaşi articol, se prevede că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Astfel, legea reglementează o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de tutelă şi familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Aspectele solicitate trebuie soluţionate de instanţa prevăzută în cuprinsul art. 114 din C. proc. civ., suplinirea consimţământului tatălui pentru călătoria în străinătate a minorului şi eliberarea paşaportului fiind de competenţa instanţei în circumscripţia căreia îşi avea domiciliul minorul la data sesizării Judecătoriei Iaşi, respectiv 30 octombrie 2018.

Din întâmpinarea pârâtului, a rezultat că reclamanta l-a luat pe minor iniţial în luna august 2018 pentru a locui cu mama sa, la locuinţa părinţilor săi din comuna Mogoşeşti, judeţul Iaşi, iar ulterior la data de 16 octombrie 2018 reclamanta a solicitat transferul şcolar al minorului la o unitate din Iaşi, ocazie cu care l-a şi luat pe minor.

Din declaraţia minorului a reieşit că acesta în prezent locuieşte şi învaţă în Iaşi, aceleaşi aspecte rezultând şi din ancheta socială efectuată la noua adresă a acestuia din municipiul Iaşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107 C. civ. "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ., stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

De asemenea, art. 505 alin. (2) C. civ. prevede că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1).

Dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., reglementate în Titlul VI al C. proc. civ. - Procedura ordonanţei preşedinţiale, stipulează că:

"Instanţa de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Dispoziţiile art. 998 din acelaşi act normativ prevăd că "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

În speţă, cererea de chemare în judecată are ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să fie suplinit acordului pârâtului B., pentru ca reclamanta să poată călători în Spania cu minorul C. în următoarele 4 luni, precum şi pentru eliberarea în favoarea minorului a paşaportului individual.

Se reţine că, la data formulării acţiunii, 30 octombrie 2018, minorul C. locuia cu bunica maternă, la adresa indicată în cererea introductivă de instanţă, respectiv Iaşi, judeţul Iaşi, şi frecventa cursurile Şcolii nr. x, aspect ce rezultă din ancheta socială efectuată de Serviciul Autoritate Tutelară, Protecţia Minorilor şi Familiei din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială din municipiul Iaşi.

Consultând sistemul Ecris, Înalta Curte constată că, la data de 23 octombrie 2018, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/2018, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat, pe calea dreptului comun, "exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere", în care s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2019.

Cum instanţa în a cărei rază teritorială se află, la data sesizării acesteia, domiciliul persoanei ocrotite este şi cea competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului în sensul art. 998 C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanţă preşedinţială", în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN