Article 444 motion to complete dispositif rejected; prior inadmissibility ruling stands final.

Asupra cererii de completare a dispozitivului hotărârii;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia civilă nr. 3969 din data de 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 314 din data de 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin decizia atacată, au fost analizate hotărârile pretins contradictorii, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., însă, prin cererea de recurs, revizuenta A. nu a formulat critici cu privire la considerentele reţinute de Curtea de Apei Ploieşti, ci a prezentat istoricul litigiului dintre părţi şi nemulţumirile sale faţa de modul cum a fost acesta soluţionat.

Or, aceste susţineri ale recurentei-revizuente nu constituie critici de nelegalitate, care să vizeze motivarea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel şi care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Cererea de completare a dispozitivului

La data de 14 ianuarie 2019, a fost înregistrată cererea formulată de recurenta - pârâtă A., de lămurire a Deciziei nr. 3969 din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care a solicitat a se clarifica care dintre deciziile contradictorii menţionate produc efecte juridice, respectiv Decizia nr. 573 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2006 sau Decizia nr. 547 din 13 aprilie 2017 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă a prezentat istoricul litigiului dintre părţi şi nemulţumirile sale faţă de modul în care acesta a fost soluţionat, susţinând contrarietatea dintre cele două decizii care au determinat exercitarea căii de atac a revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce a fost respinsă prin Decizia nr. 314 din data de 5 februarie 2018.

Prin concluziile scrise depuse la termenul din 27 februarie 2019, recurenta-pârâtă a reiterat aspectele învederate în cererea cu care a investit instanţa şi, în plus, a susţinut că raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului este rezumativ şi face referire la două sentinţe ce au stat la baza celor două decizii contradictorii, nr. x/2012 şi nr. x/2017, în realitate fiind vorba doar de Sentinţa nr. 2816/2002.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Potrivit dispoziţiilor art. 444 din C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Dispoziţiile procedurale precitate sunt clare şi lipsite de echivoc, neputând fi supuse niciunei alte interpretări şi neputând fi înlăturate de la aplicare.

Aşa fiind, cererea de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanţă independentă şi imparţială, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.

Uzând de această procedură, de completare a dispozitivului hotărârii, nu se pot pune în discuţie probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau de aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunţare a instanţei, în sensul prevederilor legale menţionate.

În cauză, însă, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii nu este susceptibil de completare, întrucât conţine dispoziţia clară de anulare a recursului declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 314 din data de 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În atare situaţie, instanţa de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunţa asupra vreunei cereri care să atragă incidenţa dispoziţiilor procedurale ale art. 444 C. proc. civ., ci a soluţionat cauza din perspectiva unei excepţii de procedură a cărei analiză era prioritară şi făcea inutilă analiza celorlalte aspecte deduse judecăţii, aşa cum, de altfel, s-a reţinut şi în considerentele deciziei.

În ceea ce priveşte aspectele invocate de recurenta - pârâtă referitoare la contradictorialitatea dintre Decizia nr. 573 din 12 aprilie 2012 şi Decizia nr. 547 din 13 aprilie 2017 ale Tribunalului Prahova, care ar conduce la imposibilitatea punerii în executare a acestora, Înalta Curte reţine că acestea reprezintă elemente extrinseci hotărârii a cărei completare se solicită în privinţa dispozitivului, ce nu pot fi clarificate sau lămurite în condiţiile art. 444 din C. proc. civ.

În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta - pârâtă A., de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3969 din data de 14 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea, formulată de recurenta-pârâtă A., de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3969 din data de 14 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL