Survivor's pension claim: Appeal against constitutional referral ruling annulled as filed out of time

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 16 august 2017, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să oblige Casa Judeţeană de Pensii Dolj să-i recunoască dreptul la pensia de urmaş în calitate de soţie supravieţuitoare, fără a-i fi atacată sau diminuată pensia sa.

Prin Sentinţa civilă nr. 4013 din 27 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins acţiunea formulată de contestatoarea A..

Apelul formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 780 din data de 13 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin Decizia nr. 1195 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 780 din data de 13 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Contestatoarea A. a declarat recurs, la data de 23 iulie 2018, împotriva Deciziei nr. 1195 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018.

Prin cererea de recurs, contestatoarea a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, arătând că este îndreptăţită să primească pensia de urmaş de pe urma soţului său, în baza dispoziţiilor art. 46 din Constituţia României, care garantează dreptul la moştenire.

De asemenea, a susţinut că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora soţul supravieţuitor, care are dreptul la pensie proprie, poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Prin Decizia nr. 3873 din 8 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1195 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a deciziilor pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 29 lit. c) din Legea nr. 47/1992, pot face obiectul controlului de constituţionalitate numai excepţiile invocate de părţi în faţa instanţelor judecătoreşti cu privire la legi, ordonanţe sau dispoziţiile din legi sau ordonanţe în vigoare.

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti legiuitorul a instituit, prin normele de drept procedural, căile de atac prin intermediul cărora părţile interesate sau procurorul au posibilitatea de a solicita şi obţine desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti nelegale sau netemeinice.

Atacarea hotărârii judecătoreşti pe o altă cale faţă de cea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de legea procesual civilă, în concordanţă cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii.

Împotriva acestei încheieri, petenta A. a declarat recurs la data de 13 decembrie 2018.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018/a1*, la data de 18 decembrie 2018.

În motivarea recursului, petenta a arătat că nu a avut cunoştinţă de data pronunţării încheierii atacate, iar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a solicitat lămurirea dispoziţiilor art. 92 din Legea nr. 263/2010, întrucât Tribunalul Dolj a respins acţiunea pe motiv că prevederile legale menţionate nu sunt aplicabile în speţă, în condiţiile în care nu a optat pentru pensia de urmaş de pe urma soţului.

În opinia petentei, dreptul la pensia de urmaş de pe urma soţului în detrimentrul pensiei proprii reprezintă un drept la moştenire, garantat de art. 46 din Constituţia României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

Examinând recursul sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este prioritară în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale "(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.(...)"

Potrivit art. 180 C. proc. civ., "termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură". De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, "(...) când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare (...)".

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă, se reţine că încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 22 noiembrie 2018, iar termenul de 48 de ore de la pronunţare, calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru exercitarea căii de atac, s-a împlinit la data de 25 noiembrie 2018.

Se constată că recursul a fost declarat de către petentă la data de 13 decembrie 2018 (conform ştampilei aplicate pe plicul poştal aflat la dosar recurs), cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale, mai sus-menţionate.

Cu referire la susţinerile petentei cu privire la împrejurarea că nu a avut cunoştinţă de data pronunţării încheierii atacate şi că a formulat recursul la data de 13 decembrie 2018, când i-a fost comunicată încheierea, Înalta Curte reţine că nu constituie o veritabilă cerere de repunere în termen, iar în speţă termenul de declarare a recursului curge, aşa cum s-a arătat, de la pronunţarea hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL