Contradictory judgments exception to revision for fixed penalty sum vs. established daily rate; lack of triple identity

1. Obiectul cauzei

După deliberare, asupra cauzei civile de faţă, având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 26/D din 3 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, pârâtul Municipiul Braşov a fost obligat să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziţie, prin care să restituie în natură contestatoarei suprafaţa de 4760 mp, din suprafaţa totală de 7640,28 mp a imobilului înscris în cartea funciară nr. x Braşov, sub nr. top xL/2/2, şi prin care să acorde acesteia măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele care nu pot face obiectul restituirii în natură, respectiv pentru suprafaţa de 2880,28 mp din imobilul teren înscris în C.F. nr. x top xL/2/2 şi pentru imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. x nr. top x, 7442/2/2, 7443/2/2.

În baza acestui titlu executoriu, în temeiul art. 905 şi 626 din C. proc. civ., s-a solicitat instanţei obligarea Municipiului Braşov la plata de 1.000 RON pe zi de întârziere până la executarea obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu.

Soluţionând această cerere, prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Braşov a admis, în parte, cererea formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul Municipiul Braşov, prin Primar, a obligat debitorul să plătească în favoarea creditoarei o penalitate în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei de a face, cuprinsă în Sentinţa civilă nr. 26/D din 3 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2006, constând în emiterea, prin reprezentantul său legal, a unei decizii prin care să acorde acesteia, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilele care nu pot face obiectul restituirii în natură, respectiv pentru suprafaţa de 2880,28 mp din imobilul teren înscris în C.F. nr. x top. xL/2/2 şi pentru imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. x nr. top x, 7442/2/2, 7443/2/2, în compensare, alte terenuri sau imobile - terenuri şi construcţii situate pe raza municipiului Braşov.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea A., prin mandatar A., şi, prin Decizia nr. 640 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis apelul şi a schimbat în parte încheierea, în sensul că a obligat debitorul la plata în favoarea creditoarei a unei penalităţi de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se restituie în natură terenurile, conform Sentinţei civile nr. 26 din 3 februarie 2009 pronunţate în dosarul civil nr. x/2006 al Tribunalului Braşov; a respins petitul privind obligarea la restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF x, top x - teren de construcţii de 1180 mp şi nr. top. x în suprafaţă de 885 mp şi a păstrat restul dispoziţiilor încheierii atacate.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2016 pronunţată în acelaşi dosar, instanţa a admis cererea formulată de A., de îndreptare a erorii materiale şi de lămurire a dispozitivului hotărârii, şi a îndreptat eroarea materială strecurată la alin. (1) şi (2) ale dispozitivului Deciziei civile nr. 640/Ap/2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, în sensul consemnării corecte a numelui apelantei, respectiv A., în loc de "B.", şi a lămurit aliniatul 4 din dispozitivul aceleiaşi decizii, în sensul că a respins petitul privind plata unor penalităţi până la restituirea în natură a terenurilor înscrise în C.F. x nr. top. x teren de construcţii de 1180 mp şi nr. top. x teren cu suprafaţa de 885 mp.

Constatând neîndeplinirea obligaţiilor menţionate în titlul executoriu, în temeiul art. 906 alin. (4) din C. proc. civ., A. a formulat o nouă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat fixarea cuantumului definitiv al penalităţilor datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin Sentinţa civilă nr. 26/2009.

Prin Sentinţa civilă nr. 2319 din 14 martie 2017, pronunţată în dosarul civil nr. x/2017, Judecătoria Braşov a respins această cerere de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu motivarea că intimatul Municipiul Braşov a rămas în pasivitate doar în intervalul 19 aprilie 2016 - 26 aprilie 2016, datorând penalităţi de 500 RON pe zi de întârziere, astfel cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov, însă aceste penalităţi au fost plătite prin ordinul de plată nr. x din 2016, astfel că nu se mai impune obligarea Municipiului Braşov la plata acestei sume.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., iar prin Decizia civilă nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017, Tribunalul Braşov a admis cererea de apel împotriva Sentinţei civile nr. 2319 din 14 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, prin Primar, şi, în consecinţă, a fixat, în condiţiile art. 906 alin. (4) C. proc. civ., cuantumul definitiv al penalităţilor datorate de intimatul pârât Municipiul Braşov la suma de 217.500 RON.

Împotriva Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov, Municipiul Braşov, prin Primar, a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât ar fi contradictorie cu Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov.

Prin Decizia nr. 376/Ap din 28 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins cererea de revizuire cu motivarea că în cel de-al doilea proces s-au avut în vedere cele statuate definitiv prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov, împrejurare care, în mod rezonabil, poate fi asimilată situaţiei în care s-a apreciat implicit că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat, astfel că nu este îndeplinită condiţia ca, în al doilea proces, hotărârea în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat să fi fost necunoscută instanţei ori aspectele statuate prin intermediul ei să fi fost ignorate. Totodată, din enunţarea obiectului celor două acţiuni şi a motivării acestora, instanţa a constatat că nu s-ar putea reţine existenţa triplei identităţi între cele două litigii, situaţie care face imposibilă reţinerea autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, recurgerea la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii revizuentul Municipiul Braşov a declarat prezentul recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 aprilie 2018.

Recurentul-revizuent Municipiul Braşov, prin Primar, a invocat în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire de formulată de Municipiul Braşov împotriva Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul a arătat că din considerentele Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018 lipseşte motivarea care a condus instanţa la soluţia de respingere a cererii de revizuire. Nu este expus nici măcar un motiv care să argumenteze existenţa sau inexistenţa unor hotărârii contradictorii, ci doar o singură frază care concluzionează "lipsa triplei identităţi", restul considerentelor nefiind altceva decât preluări ale conţinutului hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a invocat o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa de revizuire nu a analizat procedura în cadrul căreia au fost pronunţate cele două hotărâri, pentru a putea verifica dacă există hotărâri potrivnice şi dacă se încalcă sau nu autoritatea de lucru judecat, reţinând că nu există "tripla identitate", ceea ce este greşit.

Numai făcând o analiză comparativă a celor două hotărâri se poate verifica dacă sunt sau nu aplicabile în cauză prevederile art. 508 pct. 8 C. proc. civ., or analiza greşită a conţinutului celor două hotărâri, a procedurilor legale în cadrul cărora au fost pronunţate şi efectul produs de fiecare hotărâre în parte, au făcut posibilă pronunţarea unei soluţii date cu încălcarea legii.

Prin modul de analiză a considerentelor celor două hotărâri, fără a se verifica dacă efectele produse de cele două hotărâri le transformă în decizii contradictorii, şi limitarea analizei motivului de revizuire al art. 508 pct. 8 C. proc. civ. la tripla identitate, nu reprezintă altceva decât aplicarea greşită a legii.

Prin întâmpinare, intimata A. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, în complet de filtru, a fost admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen la data de 27 februarie 2019, în şedinţă publică.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se observă că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, Tribunalul Braşov arătând în mod neechivoc argumentele care susţin concluzia că nu există hotărâri definitive potrivnice şi că nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, în considerentele Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov se menţionează că,în cel de-al doilea proces, instanţa a avut în vedere cele statuate definitiv prin Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov, prin care s-a finalizat primul proces, împrejurare care, în mod rezonabil, poate fi asimilată situaţiei în care nu operează autoritatea de lucru judecat şi, din enunţarea obiectului celor două acţiuni şi a motivării acestora, instanţa a constatat că nu s-ar putea reţine existenţa triplei identităţi între cele două litigii, situaţie care face imposibilă reţinerea autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, recurgerea la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, instanţa de revizuire a apreciat că, deşi nu a fost invocată expres excepţia autorităţii de lucru judecat, prin trimiterea pe care a făcut-o la efectele hotărârii, în raport de care se invocă existenţa contrarietăţii şi a puterii lucrului judecat, instanţa care a soluţionat cel de-al doilea proces a considerat, implicit, că în cauză nu operează autoritatea lucrului judecat. Întrucât prima hotărâre a fost cunoscută şi analizată în cel de-al doilea proces, în mod corect s-a considerat inaplicabil art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Constatând că nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, instanţa a trecut şi la o expunere a celor două hotărâri pretins contradictorii, realizând o succintă prezentare a obiectului, cauzei şi motivării fiecăreia, pentru a releva şi inexistenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză care, dintr-o privire comparativă, rezulta în mod evident.

Astfel fiind, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Analizând criticile de nelegalitate aduse în argumentarea motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că revizuirea Deciziei civile nr. 1371/Ap din 3 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov nu se poate dispune fiindcă nu este potrivnică Deciziei civile nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 16 noiembrie 2015, întrucât cele două decizii au obiecte şi cauze diferite.

Astfel, Decizia civilă nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov a fost pronunţată într-o cauză care a avut ca obiect obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de întârziere până la executarea obligaţiilor stabilite prin titlul executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 26/2009 a Tribunalului Braşov, temeiul juridic fiind art. 905 şi 626 din C. proc. civ., pe când cel de-al doilea proces, finalizat prin Decizia civilă nr. 1371/2017 a Tribunalului Braşov, a avut ca obiect fixarea cuantumului definitiv al penalităţilor datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin Sentinţa civilă nr. 26/2009 a Tribunalului Braşov, temeiul juridic fiind art. 906 alin. (4) din C. proc. civ.

Mai mult, cele două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât, contrar celor susţinute de recurent, în primul proces au fost stabilite penalităţile de întârziere, iar, în cel de-al doilea proces, fixarea cuantumului definitiv al penalităţilor a fost realizată prin valorificarea penalităţilor stabilite în primul proces.

Astfel, în primul proces pârâtul a fost obligat în mod definitiv la plata de penalităţi de 500 RON pe zi de întârziere, până la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenurilor, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 26/2009, respectiv pentru suprafaţa de 7640,28 mp, fiind respinsă cererea pentru plata de penalităţi până la restituirea în natură a terenurilor în suprafaţă de 1180 mp şi 885 mp teren, astfel cum rezultă din încheierea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 640/2016 a Tribunalului Braşov.

În cel de-al doilea proces, finalizat prin Decizia civilă nr. 1371/2017 a Tribunalului Braşov, Municipiul Braşov a fost obligat la plata sumei de 217 500 RON cu titlu de cuantum definitiv al penalităţilor (442 zile x, din care s-a scăzut suma deja plătită, de 3500 RON), prin valorificarea penalităţii stabilită în primul proces, de 500 RON pe zi de întârziere.

Astfel fiind, în mod corect s-a arătat prin întâmpinare că obiectul celor două dosare nu este unul identic, ci complementar, întrucât stabilirea unei sume fixe, cu titlu de cuantum definitiv al penalităţilor, este consecinţa neîndeplinirii obligaţiei stabilite în primul proces, prin impunerea unor penalităţi care nu l-au determinat pe debitor să îşi execute obligaţia menţionată în titlul executoriu.

Constatându-se, în mod corect, că nu este aplicabil art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate determina admiterea recursului.

Pentru toate aceste considerente, recursul este apreciat ca nefondat şi, în aplicarea art. 497 din C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 376/Ap din 28 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL