Revision inadmissible due to absence of triple identity for conflicting definitive judgments under Article 509(1)(8) CPC

Asupra cererii de revizuire de faţă constată, următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 3791 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află şi aceea să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Astfel, norma amintită conferă părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care face imposibilă punerea în executare concomitentă.

S-a constatat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Hotărârea penală nr. 2 din 19 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2017, a avut ca obiect plângerea formulată de petenta B. SRL, prin administrator C., împotriva Ordonanţei din 14 iulie 2017 adoptată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin Ordonanţa din 21 august 2017 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, adoptată în dosarul nr. x/2017.

Prin Încheierea penală nr. 2 din 19 ianuarie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată, plângerea penală formulată de petenta B. SRL, prin administrator C..

Al doilea proces, finalizat prin Decizia nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a avut ca obiect reluarea executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc D..

Prin Decizia nr. 1127/Ap din 31 iunie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. SA împotriva Sentinţei nr. 5487 din 31 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Braşov.

Comparând cele două cauze în care au fost pronunţate hotărârile care sunt considerate contrarii, Înalta Curte a reţinut că tripla identitate nu se verifică nici în privinţa obiectului şi nici a părţilor.

Totodată, s-a constatat că şi cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi) este diferită, având în vedere că acţiunea în care a fost pronunţată Hotărârea penală nr. 2/2018 a Curţii de Apel Braşov a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. pen., iar acţiunea finalizată cu pronunţarea Deciziei nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 a Tribunalului Braşov a avut ca temei dispoziţiile legale care reglementează executarea silită.

Aşadar, cum numai existenţa autorităţii lucrului judecat deschide calea de atac a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi cum în cauză nu s-a putut reţine existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză, ca elemente ale autorităţii lucrului judecat, s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

2. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. SA.

În motivarea cererii, revizuenta susţine că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 743/2006 a Curţii Constituţionale a României, care exclude punerea în discuţie a reîntoarcerii bunurilor în patrimoniul părţii vătămate, precum şi a Deciziei nr. 3790 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017, care exclude punerea în discuţia instanţelor civile a contestaţiilor formulate împotriva executării dispoziţiilor civile ale sentinţelor penale.

Revizuenta mai susţine că, raportându-se la dispoziţiile art. 598 alin. (3) C. proc. pen. în soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a a stabilit, prin Decizia nr. 3790 din 27 septembrie 2018, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina în vederea soluţionării contestaţiei la executare.

Mai arată că dispoziţiile art. 598 C. proc. civ. nu permit contestarea reîntoarcerii bunurilor în patrimoniul părţii vătămate, executate în baza hotărârii definitive, iar alin. (3) al art. 600 C. proc. pen. reglementează competenţa în soluţionarea contestaţiilor vizând actele de executare cu privire la bunurile ce aparţin terţilor sau persoanei responsabile civilmente în calitate de debitori ai prejudiciilor cauzate.

Concluzionând, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire şi restabilirea situaţiei anterioare anulării executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc D., potrivit încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 23 martie 2016 a Judecătoriei Braşov.

II. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar aliniatul 2 din acelaşi act normativ prevede că, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 8, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În cauza dedusă judecăţii, revizuenta A. SA a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, susţinând că este potrivnică Deciziei nr. 743 din 26 octombrie 2006 a Curţii Constituţionale, precum şi Deciziei civile nr. 3790 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin Decizia nr. 743 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954/27.11.2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. (1) şi art. 348 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, se reţine că a avut ca obiect conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Braşov în soluţionarea contestaţiei formulate de contestatoarea A. SA privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, pronunţată în dosarul penal nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 3790 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Înalta Curte reţine că hotărârile pretins potrivnice, pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost pronunţate în proceduri care sunt incompatibile cu existenţa autorităţii de lucru judecat sau cu efectul pozitiv al acesteia. În plus, nu există identitatea de părţi şi obiect prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că, în cauza dedusă judecăţii, revizuenta invocă aspecte ce ţin de obiectul contestaţiilor la executare şi competenţa de soluţionare a acestora.

Or, raţiunea reglementării motivului de revizuire stipulat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă din necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleiaşi părţi, în scopul evitării punerii în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii contrare.

În acest caz, rezolvarea situaţiei create de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL