Tort claim over gas explosion remanded after appellate court improperly invoked res judicata and procedural rules.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2015, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii F. S.A., UAT Zemeş, Judeţul Bacău şi pe Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău cerând să fie obligaţi la plata sumei de 870.200 euro, cu titlu de daune materiale şi morale, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) C. civ.

În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că pârâţii sunt responsabili pentru prejudiciile materiale şi morale a căror reparaţie o solicită şi care le-au fost cauzate în urma unei explozii produse ca urmare a unor acumulări de gaze în subteran, explozie care a avut loc în data de 8 decembrie 2010. Reclamanţii au susţinut că pârâţii, deşi aveau cunoştinţă de starea de pericol creată în zona exploatării petroliere Cilioaia, în urma alunecărilor de teren care au avut loc în 1992, nu au adoptat măsurile administrative ce se impuneau în vederea protejării populaţiei din zonă în cazul ivirii unei noi calamităţi naturale, măsuri pe care le detaliază în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin Sentinţa nr. 514/10 decembrie 2015, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A., sens în care a fost respinsă cererea în despăgubire formulată de reclamanţi împotriva acestei pârâte.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în contradictoriu cu pârâţii UAT Zemeş prin Primar, Judeţul Bacău, Preşedintele Consiliului Judeţean, sens în care a fost respinsă cererea în despăgubire formulată de reclamanţi împotriva acestor pârâţi.

Prin Decizia civilă nr. 666/30 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis apelul principal declarat de reclamanţi şi apelul incident declarat de pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău şi Judeţul Bacău şi a anulat, în parte, sentinţa, în sensul că a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a trimis cauza pentru rejudecarea cererii în despăgubire formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii UAT Zemeş, Judeţul Bacău şi Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău, menţinând dispoziţia cu privire la admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 847/19 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta UAT Zemeş împotriva deciziei civile mai sus menţionate.

Prin Sentinţa civilă nr. 1059/26 octombrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea în despăgubire formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii UAT Zemeş, Judeţul Bacău şi Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău.

Prin Decizia nr. 360/2 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei menţionate.

Prin încheierea de şedinţă din 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta şi dispozitivul Deciziei civile nr. 360/2018, referitoare la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acesteia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanţii au susţinut că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că pretenţia de despăgubire îndreptată împotriva pârâţilor pentru omisiunea de a întocmi un plan preventiv de împiedicare a acumulărilor de gaze în zonă, de abandonare a sondelor de exploatare şi de evacuare a populaţiei ar fi o cerere fondată pe o cauză nouă, care nu poate fi analizată pentru prima oară în apel, faţă de prevederile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., întrucât această cerere a fost dedusă judecăţii şi în primă instanţă.

Reclamanţii au arătat şi că nu au putut da curs solicitării primei instanţe de a da lămuriri cu privire la conţinutul faptelor ilicite de care s-ar face vinovaţi pârâţii, întrucât solicitarea le-a parvenit cu o zi înaintea termenului de judecată, iar instanţa le-a respins cererea de amânare a judecăţii, temeinic motivată, fiindu-le astfel încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, prevăzute de dispoziţiile art. 8 şi 13 C. proc. civ.

Reclamanţii au criticat, totodată, considerentele deciziei recurate pentru contrarietate, susţinând că deşi acestea evidenţiază faptele ilicite pe care le-au indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fapte pe care le-au identificat şi în raport cu îndrumările din Decizia penală nr. 156/2014 Curţii de Apel Bacău - Cauze Minori şi Familie, consemnează, în mod contradictoriu, şi menţiuni potrivit cărora nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a indica faptele prejudiciabile săvârşite de către pârâţi, obligaţie ce le revenea conform dispoziţiilor legale care reglementează materia răspunderii civile delictuale.

Reclamanţii au susţinut şi că deşi au arătat că faptele ilicite imputate pârâţilor sunt diferite de cele care au făcut obiectul cercetărilor penale îndreptate împotriva S.C. F. S.A., instanţa de apel, prin considerentele hotărârii recurate, precizează că nu le poate analiza sub motiv că aceste fapte ar avea o legătură cu cele care au făcut obiectul procesului penal, fără însă a argumenta.

Reclamanţii au mai susţinut că, procedând astfel, instanţa de apel nu a răspuns criticilor din apel privind omisiunea primei instanţe de a face o analiză proprie a chestiunilor de fond ale litigiului pendinte, aceasta sprijinindu-şi, în mod nelegal, întreaga argumentaţie doar pe datele şi hotărârile judecătoreşti din Dosarul penal nr. x/2012, în care s-a reţinut o cauză exoneratoare de răspundere penală a S.C. F. S.A., anume forţa majoră, apreciind, contrar prevederilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen., că această cauză exoneratoare de răspundere se impune a fi reţinută şi faţă de pârâţii din prezentul proces.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

În drept, motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele hotărârii judecătoreşti, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Expunerea în considerentele hotărârii judecătoreşti într-o manieră clară şi coerentă a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea atât a argumentelor pentru care s-au admis, cât şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. devine incident în cazul în care instanţa, prin hotărârea dată, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în apel, nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi, se circumscrie motivului de recurs mai sus menţionat.

O atare încălcare se produce în situaţia în care cerinţele normei de drept se analizează nu în raport cu pretenţiile formulate de părţi prin intermediul apelului, ci în raport cu pretenţiile care au făcut obiectul analizei primei instanţe, chestiune care poate fi verificată de instanţa de apel doar prin intermediul unor critici de nelegalitate formulate de partea interesată.

Totodată, încălcarea prevederilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite, cade sub incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Faţă de conţinutul normei de drept menţionate, instanţa civilă, învestită cu judecata unei cereri în despăgubire întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. civ. de la 1864, nu poate refuza să analizeze existenţa prejudiciului şi vinovăţia părţii pârâte, sub motiv că faptele imputate de partea reclamantă, în totalitate sau în parte, au legătură cu cele care au făcut obiectul unei cercetări penale finalizată prin pronunţarea unei hotărâri de achitare pentru caz de forţă majoră, caz care ar înlătura, de plano, şi răspunderea civilă în procesul civil. Concluzia se impune cu atât mai mult în cazul în care se contestă identitatea faptelor pretins ilicite care fac obiectul procesului civil cu a faptelor care au făcut obiectul procesului penal.

În speţa supusă analizei, hotărârea instanţei de apel este motivată într-o manieră contradictorie şi confuză în raport cu criticile formulate de reclamanţi prin apel, fapt ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, verificând conţinutul hotărârii recurate, se constată că instanţa de apel impută reclamanţilor omisiunea de a indica actele şi faptele juridice ilicite cu privire la care solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, pentru ca apoi, în cuprinsul hotărârii, să enumere faptele ilicite indicate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată şi anume: omisiunea pârâţilor de a-şi îndeplini obligaţiile de control asupra modului cum este folosit domeniul privat, omisiunea pârâţilor de a impune şi de a urmări implementarea măsurilor propuse în urma alunecărilor de teren din anul 1992, omisiunea pârâţilor de a solicita un studiu geofizic anterior emiterii autorizaţiilor de construire a sondelor şi de a verifica dacă amplasarea acestora în zonă pune în pericol viaţa oamenilor, pasivitatea pârâţilor faţă de situaţia periculoasă creată în zonă pentru populaţie, emiterea nelegală a avizelor favorabile pentru amplasarea şi construcţia sondelor, fapte şi acte care, în opinia reclamanţilor, au contribuit la menţinerea populaţiei în zona de pericol.

Cât priveşte caracterul licit sau ilicit al faptelor, instanţa de apel a reţinut că nu se impune a fi efectuată vreo analiză, întrucât, în ceea ce priveşte actele juridice emise de pârâţi, în lipsa contestării, acestea se bucură de prezumţia de legalitate, iar în ceea ce priveşte faptele juridice, deoarece este incidentă cauza care a înlăturat răspunderea penală a S.C. F. S.A. în procesul penal, anume forţa majoră, cauză care "înlătură şi răspunderea civilă şi în procesul pendinte".

Instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii şi că analiza criticilor relative la fondul litigiului nu se impune a fi efectuată, dat fiind că "nu se poate încerca, pe cale ocolită" să se angajeze răspunderea civilă delictuală a pârâţilor pentru prejudiciile suferite de reclamanţi în urma exploziei din data de 8 decembrie 2010, cât timp S.C. F. S.A., societate care exploata sondele petroliere în zona în care s-a produs deflagraţia, a fost exonerată de răspundere într-un proces penal, pentru caz de forţă majoră, iar faptele din procesul pendinte "sunt tangente reţinerii cu putere de lucru judecat a calamităţii naturale".

În contradicţie cu statuările anterioare, în cuprinsul aceloraşi considerente, instanţa de apel analizează unele dintre faptele ilicite indicate de reclamanţi, imputând acestora omisiunea de a arăta care sunt normele de drept care prevedeau în sarcina pârâţilor obligaţiile a căror nerespectare se reclamă prin cererea de chemare în judecată, omisiunea de a indica prin cererea de chemare în judecată în ce anume a constat pasivitatea autorităţilor locale faţă de starea de pericol creată în zonă, pentru ca, în final, să reţină că omisiunea pârâtei UAT Zemeş de a executa măsurile preventive precizate de S.C. G. S.A. Ploieşti, după alunecările de teren din anul 1992, nu poate constitui o fapte ilicită.

Or, o atare manieră contradictorie de motivare a hotărârii judecătoreşti, îndeosebi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, determinată de interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen., pune instanţa de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, în raport cu motivele de recurs deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte fapta constând în omisiunea întocmirii de către pârâţi, în mod preventiv, a unui plan de împiedicare a acumulării gazelor, de abandonare a sondelor şi de evacuare a populaţiei, ca măsură de protecţie, se constată că instanţa de apel a reţinut că nu poate face obiectul analizei sale, printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, verificând lucrările dosarului, se constată că această faptă a fost analizată de prima instanţă care a statuat, în mod explicit că nu poate fi reţinută vinovăţia pârâtei UAT Zemeş în ceea ce priveşte omisiunea elaborării unui plan de prevenţie, motivat de faptul că alunecarea de teren din anul 1992, care a afectat casele deja edificate în zonă, nu a putut fi anticipată ca, de altminteri, nici explozia acumulărilor de gaze produsă la data de 8 decembrie 2010, care "s-a datorat unui complex de factori naturali, independenţi de voinţa oricărei persoane".

Doar în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor de evacuare a populaţiei din zona de pericol, recomandare care ar fi fost prezentată în urma efectuării unui studiu privind acumulările de gaze, la solicitarea UAT Zemeş, prima instanţa a reţinut că aspecte "legate de neîndeplinirea acestei obligaţii", pe care nu le detaliază, ar fi fost invocate de reclamanţi pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, motiv pentru care nu le poate analiza.

Prin apel, reclamanţii au criticat aceste considerente ale sentinţei, susţinând că prin concluziile scrise nu au formulat cereri noi, ci doar au detaliat aspecte referitoare la faptele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum li se solicitase de către instanţa de judecată, solicitare asupra căreia aceasta a revenit la termenul de judecată din 26 octombrie 2017, aspecte care se regăsesc şi în cererea de apel formulată în primul ciclu procesual.

În atare condiţii, în mod greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel având a analiza şi a se pronunţa motivat asupra criticii formulate de reclamanţi prin apel cu privire la aceste aspecte ale judecăţii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând incidenţa în cauză a motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de reclamanţi, a casa decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere că nu este legată de constatările expuse în Decizia penală nr. 156/2014 Curţii de Apel Bacău - Cauze Minori şi Familie, în raport cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen., nici în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului şi nici în ceea ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia pârâţilor care, de altminteri, nu au fost părţi în procesul penal.

Instanţa de trimitere are a statua însă, cu prioritate, asupra conţinutului faptelor pretins ilicite care fac obiectul cererii de chemare în judecată pendinte şi asupra identităţii sau nu a acestora cu cele care au făcut obiectul procesului penal şi, mai apoi, a se pronunţa motivat, printr-o analiză proprie a probatoriilor administrate de părţile litigante, asupra pretenţiilor de despăgubire deduse judecăţii de către reclamanţi, în limita criticilor formulate prin apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva Deciziei nr. 360 din 2 aprilie 2018 (îndreptată prin încheierea din 25 aprilie 2018) a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN