Cassation declared null for failure to develop valid illegality grounds in civil damages claim

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis excepţia nulităţii invocată de intimata S.C. A. S.A. şi, pe cale de consecinţă, a constatat că apelantul este decăzut din dreptul de a invoca alte motive de apel, decât acelea indicate în cererea de apel înregistrată la data de 6 martie 2018 la Tribunalul Prahova.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinţei civile nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanţie S.C. A. S.A.

A obligat pe apelant la plata sumei de 2.745,97 RON către intimata S.C. A. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 29 octombrie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 6 noiembrie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs, cu menţiunea de a se depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-chemată în garanţie S.C. A. S.A. (în nume propriu şi pentru site-ul C.) şi intimata-pârâtă D. au solicitat:

- admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului având în vedere că acesta este formulat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ. şi a menţiunii din dispozitivul Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti;

- admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi de împrejurarea că recurentul-reclamant a înţeles să atace hotărârea de fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecată în valoare de 8.000 RON;

- respingerea recursului, ca inadmisibil, în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că recurentul-reclamant a invocat pentru prima dată în această cale de atac noi motive de drept, respectiv "legea pentru protecţia datelor mele personale, (...) lege ANSPDCP", fără a indica însă niciun număr de lege sau vreun articol din această lege şi nu a existat o cauză care să îl împiedice pe recurentul-reclamant să invoce această lege în apel şi, de asemenea, aceste motive nu au fost invocate în termen şi nici instanţa nu a omis să se pronunţe asupra lor;

- admiterea excepţiei nulităţii recursului în baza dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi e) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că recurentul-reclamant nu a indicat motive de nelegalitate a hotărârii atacate;

- admiterea excepţiei nulităţii recursului în baza dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recursul este nemotivat, din analiza aspectelor invocate de recurentul-reclamant nerezultând încadrarea acestora în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în situaţia în care instanţa va trece peste excepţiile invocate.

Cu privire la susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia pârâta D. nu mai lucrează "nici la wowbiz nici la altă societate invocată greşit în această sentinţă" au arătat că locul de muncă al acesteia nu influenţează calitatea sa de parte în dosar atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată şi împotriva acesteia.

Au considerat că singura critică adusă hotărârii este aceea că intimata-chemate în garanţie S.C. A. S.A. nu a fost parte în dosar, însă chiar recurentul-reclamant a înţeles să exercite calea de atac împotriva hotărârii de fond în contradictoriu cu această societate.

Prin e-mail-urile transmise la data de 24 decembrie 2018, 25 decembrie 2018 (înregistrate la data de 27 decembrie 2018) şi 28 decembrie 2018, recurentul-reclamant a făcut menţiuni privind depunerea răspunsului la întâmpinare, însă nu a formulat susţineri cu privire la apărările formulate prin întâmpinările depuse la dosar, ci a depus copii de pe plângeri penale şi extrase de pe site-ul C. Astfel de înscrisuri au mai fost depuse de recurentul-reclamant şi cu alte e-mail-uri transmite succesiv instanţei.

La data de 19 decembrie 2018 (şi prin e-mail-uri transmise ulterior acestei date), recurentul-reclamant a solicitat suspendarea judecării cauzei, precum şi a Dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (dosar soluţionat la data de la data de 5 octombrie 2018), arătând că situaţia din dosarele penale PICCJ - SIIJ arată foarte clar şi probează perfect furtul operei sale Liberi de către E. şi F. împreună cu mai mulţi complici.

Prin e-mail-urile înregistrate la 3 ianuarie 2019 şi 8 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a reiterat cererea de suspendare anterior formulată, învederând că a început urmărirea penală "împotriva inculpaţilor în principal E. parte pârâtă în cele două procese civile".

La data de 17 ianuarie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, raportorul reţinând că recursul este formulat în termen legal, este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că unele dintre aspectele invocate sunt formulate omisso medio, iar altele nu vizează argumentele instanţei de apel, partea neformulând susţineri care să poată fi circumscrise în motivele de casare limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reţinut şi că, în cauză, au fost invocate excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, precum şi că recurentul-reclamant a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimata-chemată în garanţie S.C. A. S.A. (în nume propriu şi pentru site-ul C.) a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu şi a susţinut excepţiile inadmisibilităţii căii de atac în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi e) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant B., ulterior comunicării raportului privind admisibilitatea în principiu, a transmis instanţei mai multe e-mail-uri, din cuprinsul acestora neputându-se reţine că a fost formulat în concret un punct de vedere la conţinutul raportului întocmit în cauză.

Preliminar, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Astfel, având în vedere că obiectul cauzei de faţă nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, constată că părţile au deschisă calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, contrar celor susţinute în sensul inadmisibilităţii acesteia faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi de împrejurarea că recurentul-reclamant a înţeles să atace hotărârea de fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecată în valoare de 8.000 RON.

Pe de altă parte, art. 457 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior enunţate, nu este fondată nici excepţia inadmisibilităţii recursului invocată în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) coroborat cu art. 425 alin. (3) C. proc. civ. şi a menţiunii din dispozitivul Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Totodată, nu se poate reţine nulitatea recursului pentru lipsa menţiunii prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs (aflată la dosar) poartă semnătura recurentului-reclamant, iar în cuprinsul acesteia se face trimitere la comentariile formulate direct pe textul hotărârii atacate.

Examinând recursul, prin prisma excepţiei nulităţii recursului, reţinută prin raport şi invocată în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 3 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâţii C. D. - Director, E. şi F. pentru grave prejudicii materiale şi de imagine asupra invenţiei sale inginereşti şi artistice pe suport G. H. şi I., aflată în curs de brevetare la O.S.I.M. pentru partea inginerească şi O.R.D.A. pentru partea artistică şi care va avea un impact major asupra economiei şi tehnologiei mobile şi fixe de comunicaţii mondiale, dar şi a aplicaţiilor ce vor decurge din aceasta, inclusiv în domeniul gestiunii şi înregistrării drepturilor de autor artistice, dar, de asemenea, şi pentru grave prejudicii morale şi materiale aduse reclamantului şi familiei sale prin faptele penale deosebit de grave de care acestea sunt acuzate în prezent în mai multe dosare penale.

Pentru toate prejudiciile aduse, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubiri: de 600.000 euro net pentru C. D. - Director, de 300.000 euro net pentru E. şi de 300.000 euro net pentru F.

În total, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună lui C. D. - Director şi E. şi F. a-i plăti suma de 1.200.000 euro net.

La data de 24 martie 2017, reclamantul a formulat o cerere de modificare a cererii introductive de instanţă, în sensul extinderii şi completării cadrului procesual, petitul acţiunii, motivarea şi probele propuse spre administrare.

Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că părţile pârâte sunt site-ul şi redacţia C., D. - director, E. şi F., iar sub aspectul obiectului acţiunii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor C. şi D. la plata unor daune morale în cuantum de 600.000 euro net şi penalităţi legale, la cursul BNR din ziua plăţii, în favoarea părţii reclamante, în cote - părţi, obligarea pârâtelor E. şi F. la plata unor daune morale în cuantum de 600.000 euro şi penalităţi legale, la cursul BNR din ziua plăţii, în cote-părţi pentru încălcarea cu rea-credinţă a dreptului la demnitate a reclamantului prevăzut de art. 72 C. civ., încălcarea dreptului la propria imagine a reclamantului prevăzut de art. 73 C. civ. şi atingeri aduse vieţii private a reclamantului prevăzut de art. 74 C. civ., obligarea pârâţilor la a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătorească din dosarul prezentei cauze, în ziarele tipărite din online C. şi J., obligarea pârâţilor de a şterge materiale video şi scrise din ziarul editat şi de pe site-ul online C., referitoare la reclamant, obligarea pârâţilor de a plăti daune cominatorii de 1.000 RON, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea hotărârii instanţei, din momentul pronunţării hotărârii instanţei, obligarea părţilor pârâte la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a învederat instanţei că în calitate de inventator, creator, autor şi deţinător al tuturor drepturilor de proprietate intelectuală şi copyright ce decurg din acestea, dar şi în calitate de persoană fizică, a fost prejudiciat şi vătămat grav de părţile pârâte.

În drept, a invocat prevederile art. 69 - 75, art. 252 - 255, art. 1349, art. 1351 - 1362, art. 1369 - 1374, art. 1381 - 1395 din noul C. civ. Legii nr. 3/1974, art. 1 alin. (3), art. 20 - 21, art. 26, art. 30 alin. (6) şi (8) şi art. 31 din Constituţia României.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2017, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. A. S.A., prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri/daune morale către reclamant în solidar cu părţile pârâte C. şi D. pentru încălcarea cu rea-credinţă a dreptului la demnitate a reclamantului, prevăzut de art. 72 C. civ., încălcarea dreptului la propria imagine a reclamantului, prevăzut de art. 73 C. civ., atingeri aduse vieţii private a reclamantului, prevăzut de art. 74 C. civ., obligarea chematului în garanţie şi a pârâţilor la a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătoreasca din dosarul prezentei cauze, în ziarele tipărite şi online C. şi J., obligarea chematului în garanţie şi părţilor pârâte de a şterge materiale video şi scrise din ziarul editat şi de pe site-ul online C., referitoare la reclamant, obligarea chematului în garanţie şi părţilor pârâte de a plăti daune cominatorii de 1.000 RON, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea hotărârii instanţei, din momentul pronunţării hotărârii instanţei şi obligarea chematului în garanţie şi părţilor pârâte la cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.

A admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei C., invocată de aceasta prin întâmpinare.

A respins acţiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

A respins cererea de chemare în garanţie a S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele E. şi F. şi D., ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pe reclamant să plătească pârâtei A. S.A. suma de 8.000 RON cu acest titlu, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I în dosarul cu acelaşi număr.

Instanţa de apel, referitor la cadrul procesual al căii de atac cu a cărei judecare a fost învestită, a constatat că apelantul a criticat Sentinţa civilă nr. 6098 din data de 22 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova numai în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON către S.C. A. S.A. Bucureşti. Cum nu au fost criticate de către apelant celelalte dispoziţii luate de instanţa de fond privind pe intimatele-pârâte din prezenta cauză, a dispus rectificarea citativului în sensul că în apel au calitatea de apelant B. şi de intimată S.C. A. S.A. Bucureşti.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.

În cuprinsul cererii semnate de recurs acesta a menţionat că solicită anularea hotărârilor pronunţate în cauză pentru motivele care se regăsesc în cadrul comentariilor sale formulate direct pe textul hotărârii ataşate cererii.

Criticând reţinerile instanţei de apel referitoare la cadrul procesual, a susţinut că nu a fost admisă cererea de chemare în garanţie a S.C. A. S.A., astfel cum rezultă din hotărârea instanţei de fond, iar această societate nu a fost niciodată dată în judecată.

Totodată, a învederat că în mod expres a comunicat în cererea de apel şi în documentele ulterioare depuse la dosar că E. şi F. să nu fie chemate în apel la Curtea de Apel Ploieşti şi nici pe D. nu a chemat-o în apel, aceasta fiind chemată în judecată numai la fond.

A mai arătat că intimata-pârâtă C. a publicat un articol ilegal din punct de vedere al protecţiei datelor sale personale, iar instanţele de fond şi de apel au judecat greşit, deşi trebuiau să identifice ilegalitatea nerespectării legii ANSPDCP România prin publicarea articolului delirant, calomnios şi mincinos.

Recurentul-reclamant a apreciat că este o victimă a nerespectării legii protecţiei datelor personale, lege pe care judecătorii de la fond şi apel şi nici avocaţii nu au cunoscut-o.

O altă critică formulată vizează reţinerea instanţei de apel potrivit căreia procedura a fost legal îndeplinită, recurentul-reclamant considerând că, faţă de cele anterior arătate, nu a fost îndeplinită nicio procedură şi a solicitat constatarea nulităţii tuturor hotărârilor pronunţate în acest proces.

În ceea ce priveşte menţiunea din cuprinsul hotărârii atacate potrivit căreia apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a susţinut că a solicitat să se constate că apelul este scutit de taxă, iar instanţa i-a admis această cerere, însă procesul este nul pentru cele arătate prin motivele de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În plus, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivele de casare limitativ prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi text de lege nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut că S.C. A. S.R.L. nu avea calitatea de parte în proces întrucât nu a fost admisă cererea de chemare în garanţie, însă aceste critici nu pot fi primite întrucât sunt formulate omisso medio, prin motivele de apel depuse în termen legal partea neformulând astfel de susţineri şi nici nu s-a invocat incidenţa vreuneia dintre împrejurările de excepţie prevăzute de art. 488 alin. (2) C. proc. civ. Prin cererea de apel recurentul-reclamant a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat în favoarea intimatei-chemată în garanţie S.C. A. S.R.L.

Totodată, cele arătate de către recurentul-reclamant privind nerespectarea legii protecţiei datelor personale, precum şi cele conform cărora E., F. şi D. nu aveau calitatea de părţi în faza apelului sunt aspecte care nu vizează argumentele instanţei de apel, căreia i-a fost supusă spre analiză sentinţa pronunţată de tribunal doar cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematului în garanţie şi care a constatat că părţile în respectiva fază procesuală sunt apelantul B. şi intimata S.C. A. S.A.

Astfel, recurentul-reclamant nu a adus hotărârii atacate critici de nelegalitate concrete care să poată fi circumscrise în motivele de casare limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să poată fi primite în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi va constata nulitatea recursului.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării prezentului recurs, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a apreciat că măsura suspendării se impune ca urmare a existenţei mai multor dosarele penale în care s-a făcut dovada furtului operei sale Liberi de către E. şi F. împreună cu mai mulţi complici.

Ulterior a precizat că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui E.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-a reţinut admisibilitatea în principiu a căii de atac şi, prin urmare, nu se va dispune acordarea unui termen pentru judecata pe fond a recursului.

Or, motivele invocate de către recurentul-reclamant în susţinerea cererii de suspendare vizează judecata fondului recursului, astfel încât aceasta nu poate fi supusă analizei instanţei în procedura de filtru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 1926 din data de 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN