Architectural copyright co-authorship ruling quashed and remanded for insufficient reasoning

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 491 din 07 iunie 2017, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A., B. şi S.C. C. S.R.L. şi inadmisibilităţii acţiunii.

A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul D. - Birou Individual de Arhitectură în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L, B. şi A.

A constatat dreptul de autor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii şi încălcarea acestui drept de către pârâţi.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor şi 24.000 RON, reprezentând daune-morale, la ambele sume adăugându-se dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 de la data de 09.03.2015 şi până la plata efectivă a acestor sume.

A obligat pârâţii la publicarea, pe cheltuiala lor, într-un ziar judeţean şi într-unul de largă răspândire a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză, după rămânerea definitivă şi la plata către reclamant a sumei de 4180 RON cheltuieli de judecată.

A respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi A. împotriva chematei în garanţie E. - Birou individual de arhitectură, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumelor la care au fost obligaţi.

Prin Decizia nr. 243Ap din data de 1 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis apelurile declarate de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi A., dispunând schimbarea, în parte, a sentinţei.

Au fost constatate dreptul de coautor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură "Studiu de fezabilitate" elaborat în cadrul proiectului "Amenajare tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus" pentru amplasamentul Dâmbul Morii şi încălcarea acestui drept de către pârâţi.

Au fost obligaţi pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3065 RON cu titlu de daune materiale şi de 4565 RON cu titlu de daune morale, respingându-se restul daunelor materiale şi morale solicitate.

Au fost obligaţi pârâţii către reclamant la plata sumei de 2350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei şi s-au respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.

S-au înlăturat dispoziţiile primei instanţe privind constatarea dreptului de autor al părţii reclamante asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii şi încălcarea acestui drept de către pârâţi, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.565 RON, reprezentând daune materiale pentru încălcarea drepturilor patrimoniale de autor şi 24.000 RON, reprezentând daune-morale şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 4180 RON cheltuieli de judecată.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, privind admiterea în parte a acţiunii, dobânda legală, obligarea pârâţilor la publicarea hotărârii şi modul de soluţionare a cererii de chemare în garanţie.

S-a respins apelul declarat de reclamantul D. - Birou Individual de Arhitectură împotriva aceleiaşi hotărâri.

A fost obligat intimatul D. - Birou Individual de Arhitectură la plata către apelanta C. S.R.L. a sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel, respingându-se restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Împotriva deciziei de apel au declarat recurs pârâţii C. S.R.L. şi A. şi recurs incident reclamantul D. - Birou individual de arhitectură.

Pârâţii au formulat următoarele motive în susţinerea recursului, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.:

1. Au fost încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 6 şi art. 13 C. proc. civ., prin respingerea probei cu expertiză în specialitatea drepturi de autor/proprietate intelectuală, în condiţiile în care prin acţiune s-a arătat că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996 a dreptului de autor.

Instanţa de apel le-a respins solicitarea, reţinând că nu este necesară o altă expertiză pentru că modificarea a fost demonstrată, iar lipsa exclusivităţii reclamantului la redactarea SF (Studiu de fezabilitate) în forma finală este evidentă.

Proba cu expertiză în proprietate intelectuală au solicitat-o însă pentru a se lămuri aspecte esenţiale în cadrul procesual stabilit de reclamant - încălcarea unui drept de autor, respectiv nivelul de protecţie al unei lucrări în coautorat, dacă lucrarea Studiu de fezabilitate este o operă derivată care transformă opera iniţială (cu importanţă determinantă asupra întinderii protecţiei, a drepturilor patrimoniale ale reclamantului sau a unui prejudiciu), aspecte privind necesitatea acordului proprietarului operei iniţiale (dacă se constată că lucrarea este o operă derivată), ş.a.

2. Decizia nu este motivată suficient şi cuprinde unele dispoziţii contradictorii.

Instanţa de apel reţine contractele încheiate între recurenţi şi chemata în garanţie şi de aceasta cu reclamantul, fără a arăta motivele pentru care au fost înlăturate argumentele pe care le-au invocat privind modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii raportat la temeiul de drept, reprezentat de încălcarea dreptului de autor.

Aşa cum au arătat şi în faţa instanţei de apel, în condiţiile în care reclamantul a cunoscut beneficiarul lucrării, că titularul de contract este recurenta şi că o parte a lucrării a fost subcontractată către el, acesta a acceptat lucrarea şi valoarea onorariului său, motiv pentru care acţiunea este inadmisibilă pe temeiul de drept invocat (drept de autor), cu atât mai mult cu cât circuitul firesc era utilizarea planşelor şi în fazele ulterioare - PT + DE+DTAC .

Raportat la aceste elemente, eventuale pretenţii ar putea fi formulate pe temeiul răspunderii contractuale, reclamantul fiind un subcontractant al lucrării principale, contractate de societatea recurentă.

3. Au recunoscut că reclamantul intimat a lucrat la planşele de arhitectură pentru una dintre clădirile amplasamentului Dâmbul Morii, deci un anumit coautorat al Studiului de fezabilitate.

Cu toate acestea, constatarea încălcării acestui drept de către recurentă este dispusă cu încălcarea normelor de drept aplicabile, în condiţiile în care chiar instanţa de apel reţine că:

"reclamantul nu s-a pus la adăpost cu privire la conţinutul contractului încheiat cu chemata în garanţie, neprocedând potrivit dispoziţiilor legale în materie, respectiv art. 19 lit. d) din Legea nr. 194/2001" "din contractul încheiat de reclamant nu rezultă vreo limită impusă beneficiarului cu privire la utilizarea documentaţiei în cadrul întregului proiect", "culpa apelantului reclamant, cu atât mai mult cu cât susţine că avea cunoştinţă despre scopul elaborării SF" "rolul studiului de fezabilitate în ansamblul proiectului demonstrează evidenţa utilizării acestuia în continuare, în ansamblul etapelor unui proiect de arhitectură, fiind evident rolul acestui studiu, de fundament al fazelor următoare, în lipsa lui neputându-se întocmi celelalte etape" "Primăria Municipiului Braşov a comunicat că planşele documentaţiei aferente SF au fost întocmite de D.".

Faţă de cele de mai sus, de faptul că reclamantul a avut perfectă cunoştinţă la data semnării contractului de beneficiarul lucrării, că obiectul contractului este doar faza SF, iar ulterior planşele vor fi utilizate de recurentă sau de beneficiar în fazele următoare (P.T. + D.E.+DTAC), deci urmau a fi multiplicate, acesta având şi reprezentarea că se impune păstrarea caracterului arhitectural existent, instanţa de apel nu putea constata o încălcare a dreptului de coautor, acordul reclamantului-intimat pentru utilizarea planşelor în fazele ulterioare fiind prezumat prin însăşi semnarea contractului cu chemata în garanţie şi prin predarea documentaţiilor întocmite.

De asemenea, în condiţiile în care instanţa de apel reţine culpa reclamantului-intimat în semnarea contractului şi acceptarea condiţiilor de realizare a lucrărilor, precum şi că rolul studiului de fezabilitate este de fundament al fazelor următoare, în lipsa lui neputându-se întocmi celelalte etape, soluţia este nelegală, contradictorie.

Nelegalitatea deciziei rezultă şi din poziţia procesuală a reclamantului-intimat exprimată în faţa instanţei de fond, acesta recunoscând că nu a finalizat Studiul de fezabilitate, că au existat solicitări din partea contractantului general către subcontractanţi cu privire la modificarea studiului pentru a primi avizele solicitate prin tema de proiectare şi anexa acestuia, certificatul de urbanism, recunoscând şi că nu a realizat aceste modificări.

Din cauza modului defectuos de îndeplinire a obligaţiilor asumate de reclamant şi chemata în garanţie E., respectiv a realizării incomplete de către arh. D. a lucrării de reabilitare, societatea recurentă a fost nevoită să aducă o contribuţie proprie la finalizarea SF-ului în cauză, motiv pentru care nu se poate reţine o încălcare a dreptului de coautor al reclamantului intimat.

Mai mult decât atât, contractul dintre recurentă şi E. se referă la Studiul de fezabilitate, iar contractul dintre E. şi reclamantul D. se referă la acelaşi Studiu de fezabilitate, ambele contracte prevăzând expres obligativitatea îndeplinirii cerinţelor temei de proiectare (care prevede foarte clar realizarea tuturor etapelor de proiectare SF+PT+DE+DTAC - respectiv studiu de fezabilitate, proiect tehnic, detalii de execuţie, documentaţia tehnică pentru autorizaţia de construcţie).

Din materialul probator rezultă că: arh. E. şi arh. D., atât în cadrul contractului, cât şi în cadrul interogatoriului administrat au recunoscut că au primit tema de proiectare, iar în condiţiile în care aceasta cuprinde cerinţe şi solicitări pentru toate etapele de proiectare (SF+PT+DE+DTAC), rezultă că au avut informaţia că acestea se vor proiecta de recurentă; în aceste condiţii, nu au formulat niciodată pretenţia de a elabora şi altă fază de proiectare sau de a interzice utilizarea planşelor în fazele următoare de proiectare; certificatul de urbanism emis de Primăria Braşov prevede clar angajamentul şi acordul beneficiarului legat de reamenajarea/reabilitarea taberelor şcolare, deci nu este solicitată demolarea construcţiilor existente; certificatul de urbanism conţine dispoziţii identice cu tema de proiectare, deci fără demolarea construcţiilor existente; expertul tehnic a prevăzut în expertiza taberelor şcolare reabilitarea corpului de cazare, corpului administrativ, iar arhitectul, constructorul sau oricare alt proiectant din cadrul echipei de proiectare nu pot încălca expertiza tehnică, demolarea unei construcţii existente fiind imposibilă şi nelegală fără recomandarea expertului tehnic; principalul motiv pentru care colaboratorii au fost nevoiţi a modifica planşele întocmite de reclamant a fost că acesta nu a respectat angajamentul asumat contractual, respectarea temei de proiectare.

4. Soluţia instanţei de apel este nelegală şi raportat la dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia, realizarea unei opere de arhitectură, total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

Instanţa de apel şi-a motivat decizia, reţinând că nu se poate contura un alt regim juridic privind preexistenta caracterului arhitectural, fără a motiva în fapt sau în drept raţionamentul care a condus-o către această concluzie.

Din probele administrate reiese că planşele au avut la bază un caracter arhitectural preexistent, determinat de releveele (măsurătorile) clădirilor existente, condiţii în care dreptul de autor aparţine proiectantului iniţial din anii 1960 - 1970.

Totodată, pe amplasamentul Dâmbul Morii sunt preexistente căile de comunicaţii şi de circulaţie, spaţiile verzi, terenul de joacă (standardizat), labirintul şi tiroliana putându-se identifica în multe alte locaţii nu doar la taberele şcolare, reclamantul neputându-şi aroga un drept de autor/coautor pentru acestea.

Având în vedere preexistenţa clădirilor din amplasamentul Dâmbul Morii, cu destinaţia de tabără şcolară (cu compartimentare interioară în dormitoare, grupuri sanitare şi hol, precum şi cu dimensiuni ale camerelor aproximativ identice, atât în etapa iniţială, cât şi după reabilitare), concluzia este că lucrarea reclamantului a fost realizată pe baza releveelor clădirii existente, clădire edificată în baza un proiect iniţial, copiat în oglindă de reclamantul D.

5. Soluţia instanţei de apel este nelegală şi raportat la răspunsul la interogatoriul reclamantului, în condiţiile în care acesta recunoaşte că a realizat doar o parte iniţială din Studiul de fezabilitate, un anteproiect sau un studiu sumar (răspunsul la întrebarea nr. 2), că la elaborarea Studiului de fezabilitate şi a Proiectului tehnic (deci inclusiv a proiectului de arhitectură) contribuie mai mulţi specialişti (răspunsul la întrebarea nr. 3), că nu a realizat planul şarpantei şi al învelitorii (răspunsul la întrebarea nr. 18 din interogatoriu).

În concluzie, şarpanta şi învelitoarea, ca elemente determinante ale arhitecturii unei clădiri, au fost realizate de către recurentă prin colaboratorii proprii, datorită culpei reclamantului-intimat.

Cu privire la petitul privind obligarea recurenţilor la plata sumei de 3065 RON daune materiale şi 4565 RON daune morale, soluţia este nelegală în condiţiile în care eventuale pretenţii pot fi formulate de către reclamant de la chemata în garanţie E. cu care a încheiat contractual de proiectare, fără a cuprinde în cadrul acestuia vreo clauză privind rezervarea dreptului de autor asupra lucrărilor realizate sau interzicerea utilizării acestora în fazele PT+DE+ DTAC.

Importante în aprecierea unui prejudiciu sunt faptul că reclamantul a contractat lucrarea "Amenajare Tabere şcolare Dâmbul Morii faza S.F. "şi considerentele reţinute de instanţa de apel, detaliate - aceleaşi subliniate şi la pct. 3, anterior.

Faţă de faptul că la beneficiarul final au fost depuse planşele aferente Studiului de fezabilitate semnate de reclamantul-intimat, conform relaţiilor contractuale reţinute de instanţa de apel, şi de considerentele deciziei referitoare la culpa apelantului reclamant şi la rolul studiului de fezabilitate în ansamblul proiectului, la care s-a făcut referire în precedent (detaliate sub pct. 3), nu pot fi reţinute daune materiale suferite de reclamant.

Nelegalitatea soluţiei instanţei de apel trebuie raportată şi la faptul că suma de 1000 euro privea finalizarea lucrărilor contractate de reclamant, însă, aşa cum s-a mai arătat şi reclamantul a recunoscut, acesta a realizat doar o parte iniţială din Studiul de fezabilitate, un anteproiect sau un studiu sumar (răspunsul la întrebarea nr. 2) şi nu a realizat planul şarpantei şi a învelitorii (răspunsul la întrebarea nr. 18 din interogatoriu).

Prin urmare, acestuia nu i se cuvenea întreaga sumă contractată cu chemata în garanţie E., întinderea aşa-zisului prejudiciu (raportat la partea din lucrare realizată) nefiind dovedită, soluţia firească fiind de respingere a acestor pretenţii.

În ceea ce priveşte daunele morale, pe de o parte, nu au fost administrate probe, iar, pe de altă parte, planşele aferente Studiului de fezabilitate pentru amplasamentul Dâmbul Morii - clădirea de cazare au fost predate beneficiarului cu semnăturile arh. D., A. şi S.C. C. S.R.L., lucrarea (Studiu de fezabilitate) a fost predată beneficiarului sub semnătura reclamantului, care nu contractase fazele ulterioare (PT + DE + DTAQ).

Că fazele ulterioare SF-ului au fost întocmite de alţi proiectanţi a fost cunoscut şi acceptat de reclamantul-intimat, aspect care reiese chiar din concluziile instanţei de apel, anterior redate sub pct. 3, la care se face referire (mai puţin cea referitoare la relaţiile comunicate de primărie).

6. Nelegalitatea deciziei este determinată şi de incidenţa art. 1 şi art. 3 din O.G. nr. 13/2011, sub aspectul menţinerii soluţiei de obligare la plata dobânzii legale începând cu 09.03.2015, în condiţiile în care până la pronunţarea irevocabilă a unei soluţii nu datorează reclamantului nicio sumă, aceasta fiind data de la care o sumă datorată este certă, lichidă şi exigibilă.

7. Este nelegală şi obligaţia de a publica sentinţa în condiţiile în care contribuţia reclamantului-intimat a fost adusă la cunoştinţa publică prin predarea către beneficiar a planşelor aferente Studiului de fezabilitate pentru amplasamentul Dâmbul Morii - clădirea de cazare, cu semnătura sa, neputându-se astfel reţine un prejudiciu de imagine sau o ascundere a contribuţiei acestuia la realizarea planşelor SF-ului.

8. Menţinerea soluţiei privind respingerea cererii de chemare în garanţie este nelegală în condiţiile în care, aşa cum au mai arătat, recurenta a contractat lucrarea "Amenajare Tabere şcolare Dâmbul Morii faza S.E" cu chemata în garanţie E., de la care a şi primit schiţele (nefinalizate) întocmite de reclamant.

În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut relaţiile contractuale dintre recurenţi şi chemata în garanţie, pe de o parte, dintre chemata în garanţie şi reclamant, pe de altă parte, iar la dosarul cauzei sunt probe evidente că prin intermediul chematei în garanţie planşele realizate de reclamant au ajuns în posesia lor, cererea de chemare în garanţie trebuia admisă.

Reclamantul D. - Birou individual de arhitectură a invocat în susţinerea recursului incident dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., formulând următoarele motive:

1. Se reţine incidenţa anexei nr. 2 a H.G. nr. 28/9.01.2008, care prezintă conţinutul-cadru al Studiului de fezabilitate, din care rezultă că lucrarea de arhitectură, deşi face parte din conţinutul mai complex al unei Studiu de fezabilitate, este o lucrare de sine-stătătoare, individuală, a unui arhitect sau a unei echipe de arhitecţi.

Cu toate acestea, instanţa ajunge la concluzia că lucrarea este rezultatul unei munci de echipă, făcând confuzie între studiul de fezabilitate - ca lucrare complexă şi proiectul de arhitectură - ca parte a acestuia, la care a contribuit un singur arhitect, recurentul.

Concluzia că susţinerile apelantului reclamant privind exclusivitatea dreptului său de autor asupra Studiului de fezabilitate nu pot fi primite este greşită, confundându-se întreaga lucrare a studiului de fezabilitate cu lucrarea de arhitectură, cu toate că se citează pe larg reglementarea acestei faze. Nu poate exista o muncă în echipă în condiţiile în care a fost un singur arhitect care a lucrat la proiect, iar celălalt, intimatul B., a recunoscut că numai a avizat munca altcuiva.

Instanţa ajunge la această concluzie greşită în lipsa prevederilor contractuale care privesc drepturile de autor, invocând în acest sens, printre altele, prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 184/2001, normă care se aplică greşit, aceasta prevăzând că arhitectul are dreptul (deci posibilitatea) şi nu obligaţia să introducă în contractul încheiat cu clientul clauze privind protecţia dreptului de autor.

2. Prevederile art. 1.6 ale Ghidului exercitării profesiei de arhitect au fost interpretate greşit. După ce legea prevede că partea de arhitectură a proiectului intră sub incidenţa legii dreptului de autor, mai arată că "după achitarea onorariilor, investitorul capătă dreptul netransmisibil de a utiliza rezultatul prestaţiilor arhitectului în scopul precizat în contract. Drepturile de autor asupra proiectului aparţin arhitectului". Trecând peste faptul că onorariul nu s-a achitat, scopul precizat în contract era studiu de fezabilitate, ceea ce înseamnă că orice altă folosire a lucrării era interzisă, dacă nu exista consimţământul arhitectului.

A dovedit că nu a transmis/cedat dreptul de autor, iar pârâţii nu au făcut dovada că recurentul şi-ar fi dat acordul pentru reproducerea operei şi prezentarea acesteia sub un alt nume. Şi prima instanţă a constatat că faptul că nu s-au prevăzut în contract clauze privind păstrarea dreptului de autor nu justifică o concluzie în sensul că reclamantul a pierdut acest drept.

Instanţa de apel nesocoteşte şi prevederile art. 39 - 47 din Legea nr. 8/1996, având în vedere că, aşa cum a constatat prima instanţă, drepturile patrimoniale asupra lucrării de arhitectură puteau fi transmise de către autor unei alte persoane doar în formele permise de legea specială, cea mai uzitată fiind cesiunea, prin care titularul dreptului de autor îşi înstrăinează o parte sau toate drepturile patrimoniale aferente operei sale numai prin formă scrisă, cu menţionarea drepturilor patrimoniale transmise, remuneraţia şi întinderea cesiunii.

Motivarea instanţei este şi contradictorie, ajungându-se la o ultimă concluzie în legătură cu lipsa prevederilor contractuale cu argumentele că, în egală măsură, lipsa unor astfel de acoperiri în materie contractuală nu poate conduce la înlăturarea drepturilor pe care legea specială le conferă în materia dreptului de autor, dar şi că apelantul reclamant avea obligaţia profesională să fie mai diligent la încheierea contractului.

3. Ghidul exercitării profesiei de arhitect prevede tot la pct. 1.6. că dreptul de autor asupra proiectului aparţine arhitectului şi că el rămâne proprietarul documentaţiilor de arhitectură, precum şi că investitorul sau un terţ pot face publică lucrarea arhitectului cu obligaţia menţionării autorului, prevedere legală neavută în vedere de instanţă.

Şi din pct. 2.2, care descrie anteproiectul (proiectul preliminar sau studiul de fezabilitate), se ajunge la aceeaşi concluzie a importanţei şi a autonomiei muncii arhitectului. Legea prevede că arhitectul este cel care interpretează şi ilustrează tema, anteproiectul fiind faza cea mai importantă a proiectului, în care se manifestă capacitatea de creaţie a acestuia.

4. Instanţa a nesocotit în totalitate prevederile art. 7 lit. h), art. 10, art. 12 şi 13 lit. a) şi f), art. 84 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 şi art. 3 alin. (6), art. 13 alin. (2), art. 37, art. 48, art. 81 şi art. 84 din Codul deontologic al profesiei de arhitect din 27.11.2011.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate - asupra admisibilităţii recursului incident pronunţându-se deja prin încheierea de admitere în principiu, faţă de cererea formulată de recurenţii pârâţi la termenul de judecată, Înalta Curte constată următoarele:

1. Recurenţii pârâţi contestă dreptul de autor reclamat şi modul de soluţionare a criticii aferente de către instanţa de apel.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că obiectul contractului a fost întocmirea Studiului de fezabilitate, un astfel de document fiind predat beneficiarului final, astfel că nu se poate contura un alt regim juridic al unei astfel de opere de arhitectură pentru motivele invocate de apelanţii pârâţi privind preexistenţa caracterului arhitectural, precum şi că definiţia studiului de fezabilitate conturează o serie de operaţiuni care conduc la naşterea dreptului de autor.

Această motivare intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a analizat critica astfel cum a fost formulată, iar o cercetare a acesteia de către prezenta instanţă impune şi verificări de fapt, incompatibile cu judecata în recurs, potrivit art. 488 alin. (1) şi art. 497 C. proc. civ., condiţii în care se impune soluţia casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

Recurenta pârâtă a susţinut, în esenţă, că opera de care se prevalează intimatul reclamant este afectată de preexistenţa caracterului arhitectural, dreptul de autor aparţinând proiectantului iniţial din anii 1960 - 1970. Astfel, având în vedere preexistenţa clădirilor din amplasamentul Dâmbul Morii, cu destinaţia de tabără şcolară (cu compartimentare interioară în dormitoare, grupuri sanitare şi hol, precum şi cu dimensiuni ale camerelor aproximativ identice, atât în etapa iniţială, cât şi după reabilitare), lucrarea reclamantului a fost realizată pe baza releveelor clădirii existente, clădire edificată în baza un proiect iniţial, copiat în oglindă de reclamantul D. S-a mai invocat, cum rezultă din cererea de recurs, că erau preexistente căi de comunicaţii şi de circulaţie, spaţii verzi, terenul de joacă (standardizat), labirintul şi tiroliana putându-se identifica în multe alte locaţii, nu doar la taberele şcolare, condiţii în care care reclamantul nu poate pretinde un drept de autor/coautor pentru acestea.

În acest context, era necesar ca instanţa de apel să analizeze apărările care pun în discuţie existenţa dreptul de autor reclamat de către intimatul reclamant, astfel cum acestea au fost valorificate prin cererea de apel, urmând a avea în vedere în mod corespunzător şi criticile de recurs aferente, între care se regăseşte şi cea referitoare la aplicarea art. 84 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (în numerotarea de la data raportului juridic dedus judecăţii), care prevede că, "Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect." - critică ce intră sub incidenţa aceloraşi dispoziţii ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe aceeaşi linie de analiză, se observă că şi aceste apărări, prin care s-a contestat dreptului de autor al intimatului reclamant, au fundamentat cererea recurentei pârâte privind încuviinţarea probei cu expertiză judiciară de specialitate, cu referire la obiectivele depuse în dosarul primei instanţe - instanţa de apel reţinând că aceasta urmează a fi analizată în contextul în care a fost formulată, drept critică de apel, o soluţionare echivalând cu antepronunţare, iar în măsura în care va aprecia că se impune soluţionarea cauzei cu administrarea acestei probe, va dispune în consecinţă.

Or, cum s-a arătat în prima critică de recurs principal, prin decizia de apel s-a justificat nerelevanţa acestei probe, avându-se în vedere un considerent diferit, referitor la faptul că documentaţia elaborată de către reclamant a suferit modificări până la predarea către beneficiarul principal (reţinându-se că nu este necesară o altă expertiză pentru că modificarea a fost demonstrată, iar lipsa exclusivităţii reclamantului la redactarea studiului de fezabilitate în forma finală este evidentă).

Totodată, prin prima critică din recursul incident sunt puse în discuţie inclusiv limitele în care s-a pronunţat instanţa de apel, aceasta urmând a fi avută în vedere la rejudecare.

Astfel, prin argumentele detaliate, este conturată o distincţie, subliniată ca nefiind făcută de instanţa de apel, între studiul de fezabilitate - ca lucrare complexă şi proiectul de arhitectură - ca parte a acestuia, lucrare de sine-stătătoare, la care recurentul susţine că a lucrat singur.

Prima instanţă a constatat dreptul de autor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură a proiectului "Tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus", amplasamentul Dâmbul Morii, în vreme ce instanţa de apel a constatat dreptul de coautor al reclamantului asupra lucrării de arhitectură "Studiu de fezabilitate" elaborat în cadrul proiectului "Amenajare tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus" pentru amplasamentul Dâmbul Morii.

În justificarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că: din conţinutul raportul de expertiză, al interogatoriilor şi al corespondenţei dintre părţi rezultă că studiul de fezabilitate a fost rezultatul unei munci în echipă, componentele acestuia fiind realizate atât de apelantul reclamant cât şi de apelanta pârâtă C. S.R.L. prin persoanele angajate de aceasta; expertul judiciar a explicat pe larg în raport parcursul realizării iniţiale şi apoi al prelucrării studiului de fezabilitate, respectiv maniera în care acesta a suferit transformări între momentul înaintării sale de către apelantul reclamant către intimata chemată în garanţie şi comunicarea acestuia de către proiectantul general S.C. C. beneficiarului Primăria Braşov; există diferenţe între varianţa iniţială a SF şi cea predată primăriei, fapt ce conduce, alături de cele expuse mai sus, la dovedirea contribuţiei şi a altor persoane la forma finală a SF şi, în atare situaţie, la calitatea de coautor alături de C. S.R.L. a reclamantului la elaborarea studiului de fezabilitate; în cuprinsul raportului de expertiză, expertul judiciar subliniază că în cartuşele din SF figurează ca proiectant arh. D., care a semnat şi ştampilat planşele SF modificate, fără a semna şi foaia de capăt.

Faţă de această situaţie de fapt, instanţa de apel a constatat că acţiunea reclamantului este întemeiată în măsura în care s-a făcut dovada coautoratului său la elaborarea studiului de fezabilitate elaborat în cadrul proiectului "Amenajare tabere şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus" pentru amplasamentul Dâmbul Morii, fiind incidente dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 8/1996, care prevăd că " (1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare. (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi."

Faţă de cadrul subliniat în recursul incident de către reclamant, în care acesta revendică exclusivitatea dreptului său de autor, se observă că decizia de apel nu cuprinde suficiente elemente din care să se poată stabili dacă situaţia de coautorat constatată priveşte elaborarea studiului de fezabilitate (care cuprinde nu numai piese desenate - pct. B, ci şi piese scrise - pct. A, potrivit anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 28 din 9 ianuarie 2008 prin s-a aprobat conţinutul-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, aplicabilă în perioada de referinţă) cu contribuţia exclusivă asupra părţii de arhitectură a reclamantului (cum acesta susţine), ori că situaţia de coautorat priveşte şi această parte.

În aceste condiţii şi cum o analiză a situaţiei de fapt nu îi este permisă acestei instanţe de dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 497 C. proc. civ., cum s-a mai arătat, nu este posibil niciun control de legalitate în ceea ce priveşte exclusivitatea reclamată prin recursul incident, contestată prin recursul principal. Recurenţii pârâţi au contestat exclusivitatea dreptului de autor şi din perspectiva Studiului de fezabilitate, constatându-se însă că aceştia nu justifică un interes, întrucât concluzia instanţei de apel a fost deja în acest sens, cum rezultă din considerentele anterior redate - aceştia recunoscând, de altfel, situaţia de coautorat inclusiv prin cererea de recurs.

Relativ la motivele de recurs privind nelegalitatea acordării dobânzilor şi a modului de soluţionare a cererii de chemare în garanţie, Înalta Curte constată că lipseşte o analiză a cererii de apel sub aceste aspecte, cu incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerentele deciziei de apel fiind limitate la menţinerea dispoziţiilor sentinţei primei instanţe.

2. Cu privire la celelalte critici, ce pot fi analizate în această etapă procesuală, cu sublinierea pentru o parte dintre acestea a subsecvenţei faţă de cele anterior subliniate sub pct. 1, Înalta Curte reţine următoarele:

Deşi nu face o referire explicită la motivul de apel aferent, instanţa de apel confirmă în mod corect prin modul de soluţionare cadrul procesual al cauzei, ca având obiect un drept din domeniul dreptului de autor şi nu al răspunderii civile contractuale, cu consecinţe asupra admisibilităţii acţiunii (invocată fiind inadmisibilitatea) şi calitatea procesuală pasivă (reclamată a lipsi), generată de acest cadru şi fapta ilicită imputată pârâţilor chemaţi în judecată.

Referirea în decizie la contractele încheiate între părţi nu este contradictorie, cum se susţine în recursul principal din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta fiind făcută în redarea derulării raporturilor dintre acestea şi a conturării limitelor în care s-a susţinut, respectiv contestat, că ar avea caracter licit folosirea lucrării cu privire la care revendică drept de autor reclamantul intimat. Aceasta, comparativ cu fapta ilicită reclamată prin cererea de chemare în judecată, respectiv identitatea dintre planşele de arhitectură ale proiectului "Amenajare Tabere Şcolare Dâmbul Morii şi Colonia 1 şi Colonia 2 Timişul de Sus" din faza PT+ DE (Proiect tehnic şi Detalii de execuţie), cu menţiunile a fi făcute de S.C. C. S.R.L., şef proiect A., proiectant arhitect B. şi planşele predate de reclamantul intimat în faza SF (Studiu de fezabilitate) pentru amplasamentul Dâmbul Morii în cadrul proiectului respectiv - identitate sesizată de reclamant la standul Primăriei Braşov din cadrul târgului imobiliar organizat la data de 11.10.2014 în Braşov şi care ar fi fost confirmată, susţine acesta, de Primăria Municipiului Braşov (prin adresa din 4.02.2015 către reprezentantul acestuia), beneficiar al proiectului.

În ceea ce priveşte protecţia de care poate beneficia lucrarea asupra căreia revendică drepturi intimatul reclamant, recurenţii pârâţi se prevalează de lipsa unor garanţii contractuale pe care acesta nu şi le-a asigurat în lumina normelor speciale din domeniul arhitecturii (contestate, în parte, în recursul incident), însă considerentele aferente ale deciziei au fost înlăturate de argumentul esenţial reţinut de instanţa de apel, prin care s-a arătat că lipsa acestora nu poate conduce la înlăturarea drepturilor pe care legea specială le conferă în materia dreptului de autor, mai exact art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, care prevede că "Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera." - motivare care face să nu se poată reţine nici contradictorialitatea considerentelor, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinută în ambele recursuri.

Împotriva argumentului principal reţinut de instanţa de apel nu s-au formulat critici de nelegalitate, astfel cum impune art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspect care înlătură criticile din ambele recursuri prin care fie se susţin considerentele deciziei de apel înlăturate, fie este criticat raţionamentul instanţei în reţinerea acestora.

În acelaşi context, recurenţii pârâţi contestă posibila protecţie de care se poate prevala reclamantul, cu referire la rolul studiului de fezabilitate în ansamblul proiectului, astfel cum acesta a şi fost confirmat de instanţa de apel, care, cu referire la normele incidente în materie, a reţinut că este demonstrată evidenţa utilizării acestuia în continuare, în ansamblul etapelor unui proiect - cu alte cuvinte, rolul acestui studiu, de fundament al fazelor următoare, în lipsa căruia nu se pot întocmi celelalte etape.

Aceste considerente ale deciziei de apel nu pot susţine însă criticile de recurs principal, inclusiv din perspectiva contrarietăţii, întrucât, cum în mod corect a constatat instanţa de apel, ansamblul proiectului nu îi înlătură intimatului reclamant drepturile conferite de calitatea de autor reclamată, în măsura confirmării acesteia, generate de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 7 lit. h) din Legea nr. 8/1996 (drepturi reţinute a fi încălcate prin hotărârea recurată, în limitele în care aceasta a fost pronunţată - sancţionate prin prezenta decizie în temeiul şi în limitele anterior reţinute, contrar celor susţinute în recursul incident) - recurenţii pârâţi nesusţinând aplicarea unor norme speciale contrare în materie.

Critici de aceeaşi natură, dar dintr-o altă perspectivă, se regăsesc şi în recursul incident, în care se limitează folosirea lucrării întocmită la scopul precizat în contract, respectiv studiu de fezabilitate, cu consecinţa că orice altă folosire a lucrării era interzisă în lipsa consimţământului arhitectului - din cadrul criticii urmând a fi înlăturat aspectul referitor la plata convenită în contract, aceasta nefăcând obiectul litigiului.

Pe lângă faptul că obiectul contractului încheiat de către recurentul incident este clar definit - "proiectarea Amenajare Tabere Şcolare Dâmbul Morii în faza SF", acesta nu se poate prevala (cu atât mai mult dată fiind specializarea sa) de necunoaşterea scopului întocmirii şi rolul acestuia în cadrul proiectului menţionat, conferit inclusiv de normele speciale în domeniul arhitecturii, valorificate şi în motivarea deciziei de apel - instanţa de apel reţinând, de altfel, că în contractul încheiat între reclamant şi chemata în garanţie se prevede că se vor respecta cu obligativitate cerinţele enumerate în norma de proiectare, în certificatul de urbanism şi prevederile legale în domeniu (cele aferente construcţiilor şi referitoare la taberele şcolare). Cu alte cuvinte, proiectul de arhitectură se integrează în studiul de fezabilitate, care, la rândul lui, este parte componentă în structura întregului proiect, pentru atingerea scopului pentru care acestea au fost concepute, cu respectarea însă a drepturilor conferite de Legea nr. 8/1996, în măsura confirmării lor, inclusiv din perspectiva transmiterii acestora (mai puţin a drepturilor morale, care nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări, potrivit art. 11 alin. (1) din lege), în forma şi cu cerinţele impuse de legea specială în materie, cum se şi arată în recursul incident.

În considerarea şi în limitele argumentelor anterior arătate, Înalta Curte urmează să admită ambele recursuri şi să dispună casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va avea în vedere şi celelalte critici de recurs formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii C. S.R.L. şi A. şi recursul incident declarat de reclamantul D. - Birou individual de arhitectură împotriva Deciziei nr. 243Ap din data de 1 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în Dosarul nr. x/2015.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN