Stamp Duty Payment Requirement Validated; Appeal Quashed as Untimely for Non-Payment

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 26.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 764.722 euro, din care 530.722 euro reprezentând daune materiale şi 234.000 euro, cu titlu de daune morale, conform expertizei contabile, motivat de faptul că în zilele de 14 şi 15.12.2015 a fost deconectată abuziv de la curent electric şi gaz, cu toate că societatea a achitat toate facturile scadente după data de 24.09.2015 în sumă totală de 469.012 RON, producţia cu clienţii externi fiind afectată, societatea fiind în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea.

Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, prin Sentinţa nr. 143 din 19 aprilie 2017, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă şi a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, apel anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 431 din 23 noiembrie 2017.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se arată că dezlegarea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, la prima instanţă, prin Adresa nr. x/2016, administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L. şi-a însuşit acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, iar în considerarea acestei adrese judecătorul fondului a făcut aplicarea art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, constatând că acţiunea dedusă judecăţii este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În interpretarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, prin Decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.

Se arată că în speţă, urmare a faptului că acţiunea promovată de reclamantă a fost însuşită de administratorul judiciar, iar prima instanţă a constatat că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, erau aplicabile dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de care şi calea de atac exercitată este scutită de taxa judiciară de timbru, indiferent de poziţia administratorului judiciar din faza procesuală a apelului.

Deosebit de aceasta, anterior momentului în care a fost invocată excepţia netimbrării, se învederează că administratorul judiciar a comunicat instanţei de apel că îşi însuşeşte apelul declarat în cauză, împrejurare ce atrăgea şi incidenţa art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (act normativ sub imperiul căruia a fost deschisă procedura insolvenţei).

Pe cale de consecinţă, se arată că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina sa, prin rezoluţie administrativă, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi tot în mod nelegal instanţa de apel a invocat din oficiu şi a reţinut excepţia netimbrării apelului.

Potrivit art. 174 alin. (1) C. proc. civ. actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale de fond sau de formă este lovit de nulitate, iar potrivit art. 175 alin. (1) din acelaşi act normativ, în cazul în care nerespectarea cerinţei legale a cauzat părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură nelegal intervine sancţiunea nulităţi condiţionate.

Recurenta susţine că nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 i-a cauzat o vătămare evidentă, constând în anularea apelului în temeiul unei excepţii procesuale greşit reţinute, cu consecinţa soluţionării cauzei fără a se intra în cercetarea fondului.

Aşa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelului pe fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat spre soluţionare completului nr. 9.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

"Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Cererea de apel împotriva Sentinţei nr. 143 din 19 aprilie 201, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a fost depusă de reclamanta S.C. A. S.A, prin administrator special.

Reclamantei i-a fost comunicată obligaţia de a timbra cererea de apel cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20.886,54 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamanta a înţeles să formuleze cerere de reexaminare. Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, prin Încheierea nr. 9 din 26 septembrie 2017, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare.

Ulterior, la data de 6 noiembrie 2017, a fost depus la dosar un înscris intitulat "Precizări", prin care administratorul judiciar a arătat că îşi însuşeşte apelul formulat de reclamantă.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a cenzurat din punct de vedere temporal obligaţia de timbrare a cererii de apel, stabilind că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzut de lege, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, şi că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, se constată că este irelevantă o declaraţie de însuşire a cererii de apel din partea administratorului judiciar, intervenită după soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, prin încheiere definitivă conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Cu privire la posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existenţa obligaţiei de plată a taxei de timbru, în raport de art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare, cerere soluţionată prin încheiere irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7/2014, publicată în M. Of. nr. 137/24.02.2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, a decis că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Or dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare sunt reluate în art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, act normativ aplicabil în prezentul litigiu.

Este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, prin Decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac beneficiază numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului, iar nu şi pârâtul.

Or în prezenta cauză problema de drept este diferită. Instanţa de apel a considerat că apelul trebuia timbrat întrucât nu a fost promovat şi nici însuşit până la soluţionarea cererii de reexaminare de către administratorul judiciar, ale cărui cereri sunt scutite de taxe de timbru, potrivit prevederilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, deci de către persoana în virtutea căreia s-a acordat în primă instanţă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava împotriva Deciziei nr. 431 din data de 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN