Revision request rejected; res judicata triple-identity test unmet, so land-title annulment decision stands.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 470/20 iunie 2018, pronunţată în Dosar nr. x/2016 de Tribunalul Botoşani ce este contradictorie cu Decizia nr. 678/5 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2001, cu Decizia nr. 127/29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. x/2003.

În susţinerea cererii de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că cele trei hotărâri judecătoreşti privesc aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi cauză, că toate dosarele au avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 25 iulie 1996, că prin cele trei decizii menţionate s-a stabilit că nu există o clarificare a amplasamentului terenului solicitat de el şi că, în cauză a fost invocată autoritatea de lucru judecat atât la fond cât şi în apel, însă instanţa dintr-o omisiune nu s-a pronunţat pe această excepţie. Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 470 din 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în condiţiile care această hotărâre ar fi trebuit să evoce fondul, ceea ce nu s-a întâmplat din cauza instanţei care a ignorat autoritatea de lucru judecat existentă în cauză.

S-a apreciat de către revizuent că cererea de revizuire este admisibilă întrucât cele trei hotărâri judecătoreşti privesc aceleaşi părţi, obiect şi aceeaşi cauză, în condiţiile în care instanţa de drept comun a fost învestită cu o cerere în constatarea nulităţii absolute (parţială) a Titlului de proprietate nr. x, prin care a solicitat să se excludă suprafaţa de teren înscrisă ilicit în acest titlu şi care reprezintă terenul din Sentinţa de partaj nr. 910/12.10.1948, Dosarul nr. x a Tribunalului Dorohoi.

În acest sens s-a învederat că acest teren a fost reconstituit ulterior în procedura legii funciare, respectiv prin Sentinţa civilă nr. 988/30.03.2001, Dosar nr. x/2001 a Judecătoriei Dorohoi, pentru suprafaţa de 2,8 ha şi, că ulterior prin Sentinţa civilă nr. 2254/25.09.2007, Dosar nr. x/2002 al Judecătoriei Dorohoi s-a dispus obligarea Comisiei Locale Hilişeu Horia, prin primar B., să efectueze punerea în posesie pentru terenul de 2,8 ha conform Sentinţei civile nr. 988/30.03.2001, pe vechiul amplasament.

Revizuentul a arătat că la data respectivă nu se putea indica concret fostul amplasament din Sentinţa civilă nr. 910/1948, întrucât terenul a fost înscris în Titlu de proprietate nr. x/25.07.1996, emis pentru moştenitorii lui C.

În aceeaşi idee, s-a arătat că a iniţiat demersul judiciar cu acţiunea în nulitate absolută parţială a Titlului de proprietate nr. x de trei ori, fără a se ajunge la judecata pe fond a nulităţii în primele două demersuri finalizate prin cele două decizii definitive ale Curţii de Apel Suceava, care vizează aceleaşi părţi, obiect şi cauză, şi care conţin considerente decizorii cu autoritate de lucru judecat întrucât antamau atât dreptul la acţiunea pe fond a nulităţii titlului menţionat în contradictoriu cu intimaţii, cât şi considerentul de stabilire prin operaţiuni specifice de măsurătoare a amplasamentului vechi în mod concret şi efectiv.

S-a învederat că tripla identitate rezultă din Decizia nr. 678/5.03.2002 Dosar nr. x/2001 a Curţii de Apel Suceava, care statuează cu efect de dezlegare de drept că "în aceste condiţii câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâţilor, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea, iar în cazul în care se va rezolva această pretenţie cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâţilor".

Prin urmare, revizuentul susţine că aceste considerente nu au fost formale, că, în acest context având în vedere dezlegările de drept câştigate şi care se refereau la probatoriile pentru soluţionarea fondului acţiunii în nulitate, ca o condiţie obligatorie a promovat a treia acţiune din Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Dorohoi, între aceleaşi părţi şi împotriva aceluiaşi titlu solicitând instanţei să administreze proba expertizei cadastrale prin care să se verifice corectitudinea măsurătorilor şi constatărilor Comisiei Locale din Procesul-verbal nr. x/1.02.2016.

Faţă de cele expuse, revizuentul mai arată că autoritatea de lucru judecat a considerentelor din deciziile enunţate, ca o condiţie de judecată a acţiunii din Dosarul nr. x/2016 a ridicat-o la fond şi apel, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra ei dintr-o omisiune. Din perspectiva aceloraşi considerente revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 470 din 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în condiţiile care această hotărâre ar fi trebuit să evoce fondul, ceea ce nu s-a întâmplat din cauza instanţei care a ignorat autoritatea de lucru judecat invocată în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimaţii D., E., F., G. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în condiţiile în care interesul de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat îl aveau doar ei şi nu revizuentul, cu atât mai mult cu cât prin încheierea din 12 septembrie 2016 a Judecătoriei Dorohoi excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă.

Intimaţii au mai arătat că obiectul litigiului soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 2254 din 25 septembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în Dosarul nr. x/2002, viza obligarea Comisiei Locale Hilieşu Horia la punerea în posesie a revizuentului pe o suprafaţă de teren de 2,8 ha, că raportat la aceasta în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, potrivit textului menţionat, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru ipotezele strict şi limitativ prevăzute de lege. Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Sub aspectul obiectului revizuirii, potrivit articolului mai sus amintit se reţine că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, iar ceea ce interesează în materia revizuirii "a evoca fondul" în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac păstrându-se situaţia de fapt nu mai sunt susceptibile de revizuire. Numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temei al cererii de revizuire formulate de revizuentul A.), reglementează un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanţa pronunţă o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 431 C. proc. civ., ce reglementează conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi. Prin urmare, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţarea acestor hotărâri de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, precum şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri. Cum revizuirea are menirea de a sancţiona încălcarea autorităţii de lucru judecat, este de reţinut că nu orice diferenţă de argumentare constituie o "contrarietate", fiind necesară pronunţarea de soluţii contrare, în privinţa aceleiaşi situaţii litigioase, în două dosare judiciare.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în litigiul pendinte, se referă doar la "încălcarea autorităţii de lucru judecat", cum această instituţie este reglementată de art. 430 şi 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 430 C. proc. civ. " hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

În cazul de faţă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondată din dublă perspectivă şi anume, a faptului că prin Decizia nr. 470/20 iunie 2018 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, a cărei revizuire se solicită a fost respins apelul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1822 din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Dorohoi, sentinţă prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., situaţie în care nefiind evocat fondul nici la prima instanţă şi nici în apel decizia sus-enunţată nu se circumscrie dispoziţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., dar şi din perspectiva faptului că prin decizia menţionată nu a fost încălcată "autoritatea de lucru judecat", reglementată de art. 430 şi 431 din C. proc. civ.

Revizuentul invocă în susţinerea cererii de revizuire încălcarea autorităţii de lucru judecat în raport de Decizia nr. 678/5.03.2002, Dosar nr. x/2001 a Curţii de Apel Suceava, susţinându -se că prin această hotărâre s-a statut cu efect de dezlegare de drept că " în aceste condiţii câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâţilor, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea, iar în cazul în care se va rezolva această pretenţie cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâţilor".

Din această perspectivă Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 678/5.03.2002 Dosar nr. x/2001 a Curţii de Apel Suceava nu a fost soluţionat nici în tot şi nici în parte, fondul procesului ce viza anularea titlului de proprietate şi nici nu s-a statuat asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, motiv pentru care această hotărâre nu se circumscrie cerinţelor impuse de art. 430 C. proc. civ. în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat.

Reţinerea în considerentele Deciziei nr. 678/5.03.2002, Dosar nr. x/2001 de către Curtea de Apel Suceava, a faptului că:

"câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâţilor, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea" şi a faptului că " în cazul în care se va rezolva această pretenţie cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâţilor", nu constituie şi nici nu echivalează cu soluţionarea fondului cauzei, şi nici cu o dezlegare de drept a fondului acesteia, câtă vreme autoritatea de lucru judecat este reglementată în mod expres şi imperativ în condiţiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ., condiţii ce nu sunt întrunite în cauză.

Din perspectiva aceloraşi dispoziţii legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire este nefondată şi faţă de susţinerea revizuentului că Decizia nr. 470/20 iunie 2016 a Tribunalului Botoşani ar încălca autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 127/29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, în condiţiile în care nici prin această hotărâre nu s-a soluţionat nici în tot şi nici în parte, fondul procesului ce viza anularea titlului de proprietate şi nici nu s-a statuat asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, cu atât mai mult cu cât prin această hotărâre a fost respins apelul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 1034/1 septembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi, sentinţă prin care a fost respinsă acţiunea pentru anularea Titlului de proprietate nr. x/25 iulie 1996. De altfel, este de observat că autoritatea de lucru judecat în raport de Sentinţa nr. 1034/1 septembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi, a fost analizată atât în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită, precum şi a Sentinţei nr. 1822 din 27 noiembrie 2016, a Judecătoriei Dorohoi (ce a fost menţinută prin decizia a cărei revizuire se solicită) fiind respinsă această excepţie prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2016, Dosar nr. x/2016 a Judecătoriei Dorohoi.

Din perspectiva celor expuse,nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 470 din data de 20 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

Văzând prevederile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum şi chitanţa aflată la fila x, reprezentând onorariu de avocat, urmează a fi obligat revizuentul A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată, către intimaţii F., D., G., H. şi I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 470 din data de 20 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

Obligă pe revizuent la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii F., D., G., H. şi I.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN