Student dormitory lease: Inapplicability of tacit renewal under special allocation regulations and failure to meet revizuire conditions for contradictory judgments

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3873 A din 20 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 275 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Universitatea Politehnică Bucureşti.

S-a reţinut că din dezvoltarea motivelor de apel se desprind critici referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin nelegala citare pentru termenul de judecată şi aspecte ce ţin de temeinicia şi legalitatea sentinţei prin raportare la normele de drept incidente.

Pornind de la dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că pentru termenul din 17 ianuarie 2018, apelantul a fost legal citat la adresa de domiciliu, pe care a indicat-o în cadrul acţiunii, nefiind indicat un alt domiciliu unde să i se facă comunicarea actelor de procedură.

În ceea ce priveşte afirmaţiile apelantului referitoare la greşita soluţionare de către instanţa de fond a acţiunii prin prisma faptului că a plătit chiria fără opoziţie din partea intimatei şi a operat tacita relocaţiune, acestea nu au fost primite, dat fiind faptul că este vorba despre o unitate locativă supusă unui regim special de închiriere, derogatoriu de la dreptul comun.

Susţinerea apelantului conform căreia în prezent locuieşte în Complexul Studenţesc Regie, fără vreo opoziţie din partea Universităţii Politehnica din Bucureşti, a fost constatată că fiind contrazisă de actele din dosar.

Tribunalul nu a putut verifica pe baza actelor de la dosar dacă apelantul mai deţine calitatea de cadru didactic sau aceasta a încetat începând cu 1 octombrie 2015, cum a pretins intimata, însă acest aspect a fost găsit irelevant pentru prelungirea contractului de închiriere sau tacita relocaţiune.

În fapt, între pârâtă şi reclamant, s-a încheiat un contract de închiriere pe durata anului universitar 2016 - 2017, adică până la sfârşitul lunii septembrie 2017. Fiind vorba despre o cameră dintr-un cămin studenţesc, pentru a i se aproba cazarea în anul universitar următor, procedura de repartizare prevede completarea unei cereri de cazare care este analizată şi aprobată de Rector/Directorul general, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea căminelor şi cantinelor.

Aşa cum s-a arătat în notificarea emisă, solicitarea reclamantului de încheiere a unui nou contract nu a fost aprobată, deoarece nu s-a încadrat în niciuna dintre categoriile de persoane ce pot fi cazate în căminele studenţeşti.

Având în vedere că apelantul nu a îndeplinit condiţiile pentru încheierea unui nou contract de închiriere şi motivat de faptul că pentru încheierea acestuia sunt prevăzute anumite condiţii şi o procedură anume, tribunalul a constatat că instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt întrunite condiţiile nici pentru încheierea unei noi locaţiuni între părţi şi nici pentru a opera tacita relocaţiune.

S-a reţinut astfel că Regulamentul este opozabil erga omnes şi el nu se aplică doar în raportul reclamantului cu Universitatea, ci şi în raporturile cu toţi studenţii sau solicitanţii de locuri în cămin, iar conform acestuia în fiecare an se analizează cererile şi se închiriază camerele pentru anul universitar conform deciziei organelor de conducere ale Universităţii, în funcţie de locurile disponibile şi criteriile de eligibilitate stabilite în Regulament. Or, această procedură, care se aplică anual, în privinţa tuturor solicitanţilor, exclude posibilitatea tacitei relocaţiuni, prin invocarea căreia s-ar ajunge la eludarea procedurii stabilite prin Regulament.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că există contradictorialitate între decizia atacată şi Decizia civilă nr. 1599 din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care i s-a respins contestaţia în anulare.

A precizat că în mod total greşit şi în contradicţie cu decizia curţii de apel, instanţa de fond a reţinut în considerentele Sentinţei civile nr. 275 din 17 ianuarie 2018, îndreptată prin încheierea din 28 martie 2018 şi menţinută prin Decizia civilă nr. 3873 din 20 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, că între pârâtă şi reclamant s-a încheiat un contract de închiriere pe durata anului universitar 2016 - 2017.

Revizuentul a menţionat că este evident că nu putea încheia cu pârâta Universitatea Politehnică Bucureşti un contract de închiriere în 2016 din moment ce contractul său de muncă a încetat la 1 octombrie 2015, fapt constatat cu autoritate de lucru judecat în Decizia civilă nr. 1599/2017.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază deci pe respectarea autorităţii de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a primeia.

Ca atare, pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.

În speţă, hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii au fost pronunţate în cauze diferite, având părţi şi obiect diferite.

Astfel, decizia atacată a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 275/2018 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti prin care s-a judecat acţiunea prin care s-a solicitat să se constate încheierea unei noi locaţiuni între reclamantul A. şi pârâta Universitatea Politehnică Bucureşti, în condiţiile celei vechi, dar pe perioadă nedeterminată. Hotărârea în raport de care s-a invocat de către revizuent contrarietatea este Decizia nr. 1599 din 13 martie 2017 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 508 din 1 februarie 2016, având ca obiect drepturi salariale, intimaţi fiind Uniunea Sindicatelor Cadrelor Didactice din Universitatea Politehnică Bucureşti, în numele membrilor de sindicat indicaţi, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice.

Faptul că prin Decizia nr. 3873 A din 20 noiembrie 2018 s-a respins apelul împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă şi prin care s-au avut în vedere circumstanţele concrete ale litigiului nu reprezintă a încălcare a autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1599/2017 cu privire la data încetării contractului de muncă al revizuentului, în sensul avut în vedere de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care respectiva situaţie a fost analizată în decizia atacată şi considerată nerelevantă în soluţionarea cauzei. În acest sens, se constată că, prin decizia atacată, tribunalul a menţionat că nu a putut verifica pe baza actelor de la dosar dacă apelantul mai deţine calitatea de cadru didactic sau aceasta a încetat începând cu 1 octombrie 2015, cum a pretins intimata, însă acest aspect a fost găsit irelevant în ceea ce priveşte pronunţarea unei soluţii referitoare la prelungirea contractului de închiriere sau tacita relocaţiune.

Instanţa competentă a se pronunţa asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii şi, din această perspectivă, nu are căderea de a aprecia dacă susţinerea ultimei instanţe cu privire la relevanţa încetării contractului individual de muncă în soluţionarea litigiului este corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din primă hotărâre.

Cum în cauză nu există statuări contrare în condiţiile impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3873 A din 20 noiembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV