Rejection of Self-Defense and Provocation in Homicide; Sentencing Reduction via Discretionary Mercy

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul B.I. la:

- la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, corp delict.

În sfârșit, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile către părțile civile D.E. și D.I., precum și la plata unei prestații periodice de 700.000 lei lunar pentru minora D.A.C.M. cu începere de la 27 august 2003 până la majoratul acesteia, cât și la plata cheltuielilor judiciare către aceleași părți civile de 1.080.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul și victima D.S. s-au înțeles ca turma de oi să fie pășunată alternativ, câte o zi fiecare iar la mulsul oilor să participe amândoi.

Cum, victima în ultima perioadă începuse să vină în stare de ebrietate ori să lipsească, între cei doi s-a creat un conflict permanent pe această temă.

Așa se face că în ziua de 26 iulie 2003, inculpatul s-a ocupat atât de pășunat cât și de mulsul oilor, victima absentând.

În ziua de 27 iulie victima a venit la stână a luat turma și a plecat la pășune.

În după amiaza aceleiași zile inculpatul a mers la locuința victimei și a reproșat mamei acestuia atitudinea fiului său, amenințând-o pe femeie, după care a plecat, având în mână un cuțit și amenințând că o va ucide pe ea și pe fiul ei.

În jurul orelor 16,00, mama victimei a venit la stână relatându-i victimei cele întâmplate.

La scurt timp a apărut și inculpatul cu concubina sa.

În drum spre sat, cei doi inculpați și victima au purtat discuții pe această temă. Încercând să intervină, mama victimei, a fost lovită cu un ciomag în obrazul drept de inculpat, prăbușindu-se la pământ. Din acest moment cei doi s-au îmbrâncit reciproc ca în final inculpatul să scoată cuțitul și să o înjunghie pe victimă în zona inimii, ceea ce a produs moartea victimei.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare, încercând să se apere de un atac material, direct, imediat și injust din partea martorei D.E., care l-a atacat cu un lanț metalic și a victimei, care era înarmată cu un ciomag.

În subsidiar, inculpatul a cerut aplicarea circumstanțelor atenuante a provocării, deoarece a fost insultat de mama victimei.

Prin decizia penală nr. 169 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Și împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului se constată că în mod corect instanțele au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Apărările formulate de inculpat nu pot fi reținute pe de o parte, față de faptul că acesta a recunoscut că a folosit propriul cuțit, iar excoriația mânii stângi pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, nu poate fi considerată leziune de autoapărare.

Totodată, nici circumstanța atenuantă a provocării nu poate fi reținută, atâta timp cât inculpatul a fost cel ce a declanșat conflictul amenințând cu moartea, iar în momentul incidentului avut cu victima, nu rezultă vreo provocare din partea acesteia.

Totuși, având în vedere pericolul concret al faptei, a împrejurărilor în care s-a comis fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că scopul preventiv educativ și de reinserția acestuia în societate, se poate realiza și printr-o pedeapsă mai redusă.

Ca atare, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate pe care o va reduce de la 18 ani închisoare, la 12 ani de închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2003, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 22 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Mehedinți, numai cu privire la cuantumul pedepsei privative de libertate, pe care o reduce, de la 18 ani închisoare, la 12 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 28 august 2003, la zi.

Onorariul, în sumă de 400.000 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.