Romanian surrender under EAW upheld for €1.7 million fraud scheme; specialty rule preserved

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul de Mare Instanţă din Valenciennes - prin judecător de instrucţie A., în dosarul cu nr. de referinţă x, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referinţă la parchet x, respectiv cu numărul de referinţă la instrucţie x, de către doamna judecător de instrucţie A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate C. mandat emis în vederea cercetării pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

"escrocherie în bandă organizată", prev. de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "utilizarea falsului în acte", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "fals într-un document administrativ care stabileşte un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizaţii", prev. de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "ascunderea unei crime în bandă organizată" prev. de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez, "spălare agravată: ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracţiuni", prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, "participarea la o conspiraţie criminală pentru a pregăti o infracţiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", prev. de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez şi "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată" prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

S-a constatat că persoana solicitată C. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate C. (cetăţean român, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi) către autoritatea judiciară emitentă - Tribunalul de Mare Instanţă din Valenciennes, Franţa - prin judecător de instrucţie A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, în dosarul cu nr. de referinţă x, fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referinţă la parchet x, respectiv cu numărul de referinţă la instrucţie x, de către doamna judecător de instrucţie A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Valenciennes, în vederea cercetării pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

"escrocherie în bandă organizată", prev. de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "utilizarea falsului în acte", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "fals într-un document administrativ care stabileşte un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizaţii", prev. de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "ascunderea unei crime în bandă organizată" prev. de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez, "spălare agravată. ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracţiuni", prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, "participarea la o conspiraţie criminală pentru a pregăti o infracţiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", prev. de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez şi "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată" prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare, sub condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv regula specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată C. a fost reţinută la data de 16 aprilie 2019, ora 19:45, prin ordonanţa de reţinere nr. x/2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (10) şi 13 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate persoanei solicitate C. (cetăţean român, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi) pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 17 aprilie 2019 până la data de 16 mai 2019, inclusiv, în vederea predării.

În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate C.

În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul parţial (1/2) cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată (delegaţia nr. x/17.04.2019 - avocat D.) în cuantum de 506 RON s-a dispus a fi înaintată către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, sub nr. x/2019 din data de 17 aprilie 2019, solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind sesizarea formulată de Curtea de Apel de Douai - Tribunalul de Mare Instanţă din Valenciennes, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, în dosarul cu nr. de referinţă x pe numele persoanei solicitate C.

Prin aceeaşi sesizare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat ca instanţa de judecata să dispună arestarea persoanei solicitate pentru o perioada de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Franţa.

În motivarea sesizării, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a arătat că mai multe instituţii sociale din Franţa au sesizat organele judiciare că în perioada 01 ianuarie 2016 - 15 octombrie 2018, două familii de romi din România, respectiv familiile lui E. şi a lui G., au obţinut în mod fraudulos sume de bani cu titlu de alocaţii familiale şi sociale, în valoare totală de 1.700.000 euro. Mecanismul de fraudă a constat în constituirea unor dosare prin folosire de identităţi false, de declaraţii false de sarcină, solicitarea unor prestaţii pentru persoane ce locuiesc în afara teritoriului naţional, de constituirea dosarelor ocupându-se cinci persoane: E., F., G., H. şi I.. Alte persoane, cărora nu le poate fi imputată constituirea de dosare, au beneficiat de plăţi, pe nume propriu, pe numele soţiilor sau pe numele unor terţe persoane, din sumele de bani astfel obţinute achiziţionându-şi proprietăţi imobiliare în România, în această situaţie aflându-se numiţii J., K., L., M., N. şi C.

La sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost ataşată documentaţia aferentă: mandatul european de arestare emis de autorităţile din Franţa pe numele persoanei solicitate C., însoţit de traducerea în limba română.

La termenul de judecata din data de 17 aprilie 2019, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă - atât oral, cât şi în formă scrisă - drepturile persoanei reţinute/arestate în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013, după semnare, un exemplar al procesului-verbal de informare, fiind ataşat la dosarul cauzei.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate C., în corelare cu normele juridice - naţionale şi europene - incidente în materie, instanţa a constatat că magistratul B., substitut al procurorului Republicii Franceze, a emis un mandat european de arestare la 16 aprilie 2019, x, fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referinţă la parchet x, respectiv cu numărul de referinţă la instrucţie x, de către doamna judecător de instrucţie A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate C., prin care solicită arestarea şi predarea respectivei persoanei, întrucât este cercetată penal pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- "escrocherie în bandă organizată", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez,

- "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez,

- "utilizarea falsului în acte", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 din C. pen. francez şi art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez,

- "fals într-un document administrativ care stabileşte un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizaţii", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez,

- "ascunderea unei crime în bandă organizată", în Valenciennes, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez,

- "spălare agravată: ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracţiuni", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez,

- "participarea la o conspiraţie criminală pentru a pregăti o infracţiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez şi de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez şi

- "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată", în raza teritorială Valenciennes, Douai şi în departamentele O. şi P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez şi de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez.

Instanţa a constatat că infracţiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria infracţiunilor de "participare la un grup infracţional organizat-", "frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene", "spălarea produselor infracţiunii", "înşelăciune", "falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals", situaţie ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări (art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 20 şi 23 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală). În acelaşi timp, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute şi în C. pen. român, respectiv infracţiunile de "constituire a unui grup infracţional organizat-" prev. de art. 367 din C. pen., "înşelăciune" prev. de art. 244 rap. la art. 256 1 C. pen., "fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 322 C. pen., "fals privind identitatea" prev. de art. 327 alin. (1) C. pen., "uz de fals" prev. de art. 323 C. pen., "spălarea banilor" prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunile pentru a căror săvârşire este cercetată persoana solicitată C. este de 10 ani privare de libertate.

Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul naţional de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referinţă la parchet x, respectiv cu numărul de referinţă la instrucţie x, de către doamna judecător de instrucţie A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanţă din Valenciennes).

Curtea a reţinut, de asemenea, că, în cauză, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate C. de către autorităţile judiciare din Franţa.

Totodată, s-a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare.

Din verificările specifice efectuate în baza de date ECRIS GPS, a reieşit că pe numele persoanei solicitate nu figurează dosare în curs de instrumentare la unităţile de parchet.

Împotriva sentinţei penale nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, persoana solicitată C. a formulat contestaţia de faţă.

Persoana solicitată prin apărător ales a criticat conţinutul mandatul european de arestare susţinând că acesta nu întruneşte condiţiile cerute de lege, nefiind descrisă acuzaţia adusă, dată, oră şi loc de comitere, acesta fiind emis pentru un grup mai mare de persoane, situaţia în care instanţa trebuia fie să solicite lămuriri la autoritatea solicitantă, fie să procedeze la respingerea solicitării.

De asemenea, s-a susţinut că hotărârea este nelegală deoarece faptele de care este acuzată persoana solicitată sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizată şi Terorism, iar la judecarea cauzei nu a participat un procuror din cadrul acestei secţii.

Contestatoarea a apreciat că în cauză există motive opţionale de amânare a predării întrucât, pe de o parte, în România aceasta este cercetată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizată şi Terorism, iar, pe de altă parte, amânarea se impune din motive familiale.

În esenţă, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, în principal, respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate către autorităţile franceze, iar în subsidiar, amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei aflate pe rolul instanţelor române. Referitor la măsura arestării, a solicitat înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată C., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Iaşi a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte reţine că invocarea de către apărătorul contestatoarei a nelegalităţii hotărârii ca urmare a neparticipării la soluţionarea cauzei a unui procuror din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizate şi Terorism este nefondată.

Art. 7 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prevede că cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de Legea nr. 302/2004 se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Potrivit art. 85 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, autorităţile judiciare române de executare a mandatului european de arestare sunt curţile de apel, iar autorităţile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiţiei şi parchetele de pe lângă curţile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a căror circumscripţie a fost localizată persoana solicitată.

Totodată, art. 103 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, în alin. (14) stabilind că:

"Şedinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în şedinţă secretă. Participarea procurorului este obligatorie".

Prin urmare, raportat la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că în mod corect la soluţionarea cauzei a participat un procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel şi nu unul din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată.

Împrejurarea că în cauză a fost efectuată o percheziţie de către procurori din cadrul acestei direcţii, în procedura prevăzută de art. 2681 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu are relevanţă cu privire la participarea procurorului la judecarea cauzei având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare, competenţa în această situaţie revenind parchetului de pe lângă curtea de apel.

Aceasta întrucât executarea unui ordin european de anchetă şi punerea în executare a unui mandat european de arestare sunt două instrumente de cooperare judiciară internaţională diferite, reglementate distinct de Legea nr. 302/2004, iar procedura de soluţionare a acestor cauze este de asemenea diferită.

Aşa cum s-a arătat, în procedura specială prevăzută de art. 96 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în faţa instanţelor, Ministerul Public este reprezentat de un procuror din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să soluţioneze cauza.

Referitor la cea de a doua critică a contestatoarei cu privire la faptul că mandatul european de arestare nu întruneşte condiţiile cerute de lege, întrucât nu este descrisă acuzaţia adusă, acesta fiind emis pentru un grup mai mare de persoane, reţinându-se că familia C., nu a fost implicată în comiterea fraudelor, Înalta Curte aminteşte că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Contrar susţinerilor apărării, mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 pe numele persoanei solicitat C., de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referinţă la parchet x, are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, respectiv: identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanţelor în care s-au comis infracţiunile, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor.

Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea persoanei solicitate iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Raportat la infracţiunile de săvârşirea cărora este acuzată contestatoarea, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constă că au corespondent în C. pen. român şi sunt printre cele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dând loc la predare, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, iar durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunile pentru a căror săvârşire este cercetată persoana solicitată C. este de 10 ani.

Totodată persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, i-au fost aduse la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conţinutul regulii specialităţii şi i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimţământului dat şi caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimţământului.

În declaraţia dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecţiuni cu privire la identitate şi că nu este de acord sa fie predată autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că a înţeles efectele consimţământului la predare, conţinutul regulii specialităţii şi că nu renunţă la efectele acestei reguli.

În ceea ce priveşte motivele opţionale de refuz invocate de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reţine următoarele:

Persoana solicitată, prin apărător ales, a invocat împrejurarea că ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul european de arestare.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, autoritatea judiciară poate refuza executare mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Din actele depuse la dosar de apărătorul ales al persoanei solicitate - procesul-verbal întocmit la data de 16.04.2019 în dosarul nr. x/2019 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi mandat de percheziţie domiciliară nr. x/10 aprilie 2019 - rezultă că numita C. a fost audiată în calitate de suspect şi faţă de aceasta s-a autorizat efectuarea unei percheziţii domiciliare în baza ordinului european de anchetă emis de autorităţile franceze cu privire la faptele reţinute în mandatul european de arestare şi nu într-o cauză distinctă înregistrată pe rolul Ministerului Public.

Prin urmare, motivul opţional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speţă.

Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Circumstanţele personale invocate de persoana solicitată - patru copii minori în întreţinere, faptul că toţi membri familiei se află în stare de deţinere - nu pot constituii motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Aşadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de împrejurări.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Franţa, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene este pe deplin justificată.

Aşadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfăşurare a procedurilor judiciare.

Înalta Curtea reţine aşadar că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată C. împotriva sentinţei penale nr. 31/FCJI din data de 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată C. împotriva sentinţei penale nr. 31/FCJI din data de 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosar nr. x/2019.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 mai 2019.