Guarantee Fund's standing as civilly liable party in criminal prosecution involving insolvent insurer; temporal application of interest of law ruling to finalized judgments

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 260 din 28 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. x/2015, în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 pct. 10 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Zăvoi, judeţul Caraş-Severin, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a admis în parte acţiunea civilă promovată de către părţile civile B., C., D., E., F. şi G.

A fost respinsă excepţia tardivităţii formulării cererii pentru introducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente H. S.A. şi I.

A fost obligat Fondul de Garantare a Asiguraţilor (pentru asigurător SC "J." SA - prin lichidator judiciar K. SPRL) să plătească părţilor civile 382 RON reprezentând daune materiale, fiind respinse celelalte pretenţii materiale.

A fost obligat acelaşi fond - Fondul de Garantare a Asiguraţilor (pentru asigurător SC "J." SA - prin lichidator judiciar K. SPRL) să plătească părţilor civile daune morale, după cum urmează: 75.000 RON pentru fiica defunctei B., 100.000 RON pentru fiul defunctei C., 25.000 RON pentru ginerele defunctei D., câte 50.000 RON pentru fiecare dintre nepoţii defunctei - respectiv: E., F., G.

Au fost respinse celelalte pretenţii. A fost respinsă cererea pentru despăgubiri civile faţă de inculpata A. şi părţile responsabile civilmente H. S.A. şi I.

A fost obligat Fondul de Garantare a Asiguraţilor (pentru asigurător SC "J." SA - prin lichidator judiciar K. SPRL) să plătească părţilor civile 5.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi onorariu expert tehnic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

B. Prin decizia penală nr. 1041/A din 20 septembrie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente - Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva sentinţei penale nr. 260/2016 din 28 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. x/2015 şi a fost menţinută sentinţa apelată.

Împotriva deciziei penale nr. 1041/A din 20 septembrie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în termen legal, a declarat recurs în casaţie partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

C. Prin încheierea din 09 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva deciziei penale nr. 1041/A din 20 septembrie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2015.

A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 20 iunie 2018, reţinându-se că în Monitorul Oficial nr. 162 din 21 februarie 2018 a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 20 noiembrie 2017 prin care Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în procesul penal, Fondul de garantare a asiguraţilor în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitate de parte responsabilă civilmente. Aspectele antamate de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în susţinerea cererii de recurs în casaţie pot fi valorificate pe calea recursului în casaţie.

D. Examinând pe fond recursul în casaţie formulat de partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

În susţinerea recursului în casaţie, partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor a arătat că de la apariţia Legii nr. 213/2015, precum şi în urma declarării falimentului celor doi mari asiguratori, S.C. J. S.A. şi S.C. L., atât instanţele civile, cât şi cele penale, au considerat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este un succesor în drepturi al asiguratorului declarat în faliment.

Astfel, aşa cum s-a menţionat şi anterior, instanţa de casare nu judecă procesul propriu zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv, în drept, dacă hotărârea atacată este corespunzătoare, numai în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 438 C. proc. pen..

Prin urmare, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile părţii responsabile civilmente privesc latura civilă a cauzei neputând fi valorificate decât dacă se sprijină pe un motiv care ţine de vreunul dintre temeiurile de casare reglementate de art. 438 C. proc. pen..

În acest sens, se constată că, prin Decizia nr. 26 din 20 noiembrie 2017 (publicată în M. Of. , nr. 162 din 21 februarie 2018), chiar Înalta Curte a reţinut că, în procesul penal, Fondul de Garantare a Asiguraţilor în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitate de parte responsabilă civilmente. În raport cu cele de mai sus, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, respectiv nu are o solidaritate pasivă cu asiguratorul în a despăgubii creditorul de asigurare.

După cum se poate observa, Decizia nr. 26 din 20 noiembrie 2017 (publicată în M. Of. , nr. 162 din 21 februarie 2018), a fost adoptată după ce hotărârea a cărei critică se realizează pe această cale extraordinară de atac. Decizia Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost pronunţată în anul 2016, aşa încât motivele invocate nu pot fi avute în vedere, decizia putând produce efecte doar cauzelor ce nu erau definitiv judecate la data publicării în Monitorul oficial.

În plus, având în vedere argumentele pe care partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor le-a invocat în susţinerea recursului în casaţie, Înalta Curte subliniază că pentru respectarea unui just echilibru între principiul legalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice, calea recursului în casaţie a fost limitată la cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. şi vizează exclusiv situaţia de drept, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege, iar nu situaţia de fapt. Prin urmare, admiterea în principiu a recursului în casaţie raportat la ansamblul motivelor invocate de către partea responsabilă civilmente în cuprinsul cererii, nu poate conduce la revizuirea situaţiei de fapt ori să sancţioneze sau să complinească argumentele instanţei de apel, astfel de erori, chiar reale, neputând fi sancţionate pe calea recursului în casaţie.

Faţă de cele anterior evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva deciziei penale nr. 1041/A din data de 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de partea responsabilă civilmente Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva deciziei penale nr. 1041/A din data de 20 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2018.