Contestation to execution cannot cure unraised statute of limitations on criminal liability

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 131/F/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 200 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:

La data de 04.12.2018, sub nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, contestaţia la executare formulată de petentul A.

Petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru următoarele fapte: înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (Agenţia B. Chitila) - condamnare 3 ani; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. - condamnare 1 an; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. - condamnare 1 an; complicitate la uz de fals prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. - condamnare 6 luni; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. - condamnare 6 luni.

În condiţiile în care se va constata intervenită prescripţia răspunderii penale, petentul a solicitat să se dispună: descontopirea celor 12 pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 131/F/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, modificată pe latură civilă şi definitivă prin decizia penală nr. 294/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, repunerea pedepselor în individualitatea lor, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru faptele identificate, conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., contopirea pedepselor rămase - pedeapsa cea mai mare şi aplicarea sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, anularea M.E.P.I. nr. 196/2018 şi emiterea unui nou mandat de executare.

La termenul din 28.01.2019, contestatorul a arătat că îşi menţine cererea formulată ca fiind o contestaţie la executare şi nu este de acord cu recalificarea cererii.

Petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, constând în M.E.P.I. nr. 196/2018, minuta sentinţei penale nr. 131/2017 şi minuta deciziei penale nr. 294/2018.

Curtea de Apel Bucureşti, analizând contestaţia la executare formulată de petentul A., a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/9.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 318 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (3) din C. pen. şi art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 din C. pen. şi a art. 5 din C. pen.

1.1 În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat-. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

1.2 În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

1.3 În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

1.4 În temeiul art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la falsificarea de instrumente oficiale.

1.5 În temeiul art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

1.6 În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual.

1.7 În temeiul art. 318 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor false.

1.8 În temeiul art. 48 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

1.9 În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale.

1.10 În temeiul art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

1.11 În temeiul art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea.

1.12 În temeiul art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 5 ani închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului A. de la data de 02.09.2010 până la data de 28.02.2011, respectiv de la data de 14.03.2011 până la data de 11.08.2011.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 25.06.2012 în dosarul de urmărire penală nr. x/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus, printre altele, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A., în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 286 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 287 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 293 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968 şi art. 26 raportat la art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Legea nr. 15/1968.

În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în perioada 2005-2009, împreună cu alţi inculpaţi, au constituit un grup infracţional organizat- care viza inducerea în eroare, prin mijloace frauduloase, a persoanelor care intenţionau să achiziţioneze imobile ori comercializarea de combustibil, după caz, fără ca proprietarii imobilelor să aibă cunoştinţă despre tranzacţiile realizate, constând în înstrăinarea acestora către persoane fizice, în ipotecarea lor în favoarea unor persoane juridice, pentru a garanta astfel restituirea împrumutului acordat ori respectarea contractelor comerciale încheiate. Au efectuat aceste tranzacţii frauduloase cu un număr de 18 imobile şi au încercat să ducă la îndeplinire rezoluţia infracţională identică în cazul altor 11 imobile, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 5.000.000 euro.

Prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, între altele, a fost admis şi apelul declarat de inculpatul A., în sensul că a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, fiind menţinută soluţia în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti, analizând contestaţia la executare formulată de contestatorul A., a respins-a ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără, însă, a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat. Motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu pot pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti atacate, întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

În această ordine de idei, pe calea contestaţiei la executare se poate invoca, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., doar prescripţia executării pedepsei închisorii, incidenţa prescripţiei răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecăţii, putând fi analizată doar pe calea contestaţiei în anulare, în condiţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Aşa fiind, apreciind că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 131/F/27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Împotriva sentinţei penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 19 martie 2019.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul a arătat că, referitor la cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte prescripţia, legiuitorul nu face vreo distincţie între prescripţia executării pedepsei şi prescripţia răspunderii penale. Drept urmare, s-a apreciat că instanţa de fond, în mod nelegal, a stabilit că doar în calea de atac a contestaţiei în anulare se poate invoca prescripţia răspunderii penale.

S-a criticat şi faptul că instanţa de fond a reţinut că există autoritate de lucru judecat, însă nu s-a avut în vedere că prescripţia răspunderii penale a intervenit pe parcursul judecării procesului penal, până la soluţionarea definitivă a acestuia, dar nu a fost invocată în cursul procesului.

S-a arătat că instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal cu privire la anumiţi inculpaţi, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar acei inculpaţi au săvârşit aceleaşi fapte ca şi condamnatul A.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susţinerile contestatorului condamnat A. şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Prin contestaţia la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a susţinut că legiuitorul nu face vreo distincţie între prescripţia executării pedepsei şi prescripţia răspunderii penale.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că incidenţa prescripţiei răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecăţii, poate fi analizată doar pe calea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, în condiţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată. Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, pentru care existau probe în cauză.

Drept urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, fiind un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, în cadrul contestaţiei la executare nu se poate analiza incidenţa precripţiei răspunderii penale.

Referitor la apărarea formulată de contestatorul condamnat, în sensul că instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal cu privire la anumiţi inculpaţi, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar acei inculpaţi au săvârşit aceleaşi fapte ca şi condamnatul A., Înalta Curte reţine că la momentul soluţionării contestaţiei la executare nu se poate proceda la o nouă judecată pe fondul cauzei, având în vedere natura juridică a instituţiei procesuale a contestaţiei la executare, reglementată de prevederile art. 597 şi următoarele din C. proc. pen. Aşa cum s-a menţionat anterior, aceasta nu reprezintă o cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 aprilie 2019.