Contestație la executare; inadmisibilitate pentru lipsa nelămuririi privind hotărârea penală definită

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 78 din 8 februarie 2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei nr. 211/F din data de 15 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, în esenţă, Înalta Curte a avut în vedere faptul că sentinţa pronunţată în procedura strămutării nu este supusă căii ordinare de atac a contestaţiei.

Ulterior pronunţării deciziei, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului, în sensul de a se preciza dacă a fost respinsă contestaţia împotriva strămutării sau contestaţia vizând cheltuielile judiciare, întrucât ceea ce a contestat viza strict cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată de Curte şi nu soluţia de respingere a strămutării.

Examinând decizia contestată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia la executare, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Prin decizia penală nr. 78/8.02.2019, Înalta Curte a soluţionat contestaţia formulată de petenta A. împotriva sentinţei penale nr. 211/F/15.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, neexistând o cale separată pentru a analiza dacă în mod corect sau nu petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte constată că argumentele contestatoarei nu se circumscriu dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Analizând motivele de fapt şi de drept invocate de contestatoare în prezenta cerere, instanţa constată că prin prezenta contestaţie la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută şi nici piedici în calea punerii ei în executare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 08 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 08 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2019.