DWI conviction: Cassation limits to legal errors, barring re-evaluation of mitigating circumstances and penalty individualization

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 490 din 28.06.2018 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (constând în dreptul de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), pe o perioadă de 2 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (constând în dreptul de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate în cauză, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială respectiv obligaţia de a frecventa programul "Drink&Drive" derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituţii: Primăria Oraşului Buziaş sau Spitalul Municipal "Dr. Teodor Andrei".

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 96 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea executării pedepsei şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Judecătoria Lugoj a reţinut că în drept, fapta inculpatului, care în data de 31.01.2018 orele 18:40 după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare x pe care l-a condus pe drumurile publice (str. x din oraşul Buziaş), având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,40 ‰ la prima recoltare la orele 19:07 şi de 2,30 ‰ la cea de-a doua recoltare la orele 20:07 în data de 31.01.2018, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că în faţa instanţei, inculpatul a dat o declaraţie prin care a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 490 din 28.06.2018 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018 inculpatul A. a declarat apel înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 02.08.2018.

Prin motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat să se stabilească pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 C. pen., reţinându-se dispoziţiile art. 74 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) C. pen., art. 375 C. proc. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi să se dispună amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea măsurilor de supraveghere prevăzute de legiuitor.

Prin decizia penală nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 490 din 28 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018.

A fost menţinută sentinţa penală atacată.

Apelantul A. a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, data de 25 octombrie 2018, prin avocat C., inculpatul a declarat recurs în casaţie.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea cererii sale inculpatul, prin apărător, a arătat că instanţa de apel trebuia să acorde circumstanţe atenuante în considerarea art. 75 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), C. pen., întrucât s-a aflat sub o puternică stare de emoţie, ba chiar depresie severă, provocată de despărţirea de soţia sa, în aceste condiţii fiind săvârşită fapta.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a arătat că acesta ar putea fi incident în raport cu starea psihică a inculpatului la momentul săvârşirii faptei acesta aflându-se într-o cauză de neimputabilitate, în speţă, iresponsabilitatea, prevăzută de art. 28 C. pen.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi, în rejudecare, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitare inculpatului; în subsidiar amânarea aplicării pedepsei potrivit art. 84 şi următoarele C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 10 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 8 mai 2019, cu citarea recurentului inculpat A., atât la adresa de domiciliu cât şi la adresa apărătorului ales.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a arătat că acesta ar putea fi incident în raport cu starea psihică avută la momentul săvârşirii faptei acesta aflându-se într-o cauză de neimputabilitate, în speţă, iresponsabilitatea, prevăzută de art. 28 C. pen.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, inculpatul invocând în realitate, greşita interpretare a materialului probator de către instanţa de fond şi de apel şi solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Fapta inculpatului, care în data de 31.01.2018 orele 18:40 după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare x pe care l-a condus pe drumurile publice (str. x din oraşul Buziaş), având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,40 ‰ la prima recoltare la orele 19:07 şi de 2,30 ‰ la cea de-a doua recoltare la orele 20:07 în data de 31.01.2018, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă care este prevăzută de legea penală.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul, prin apărător, a arătat că instanţa de apel trebuia să acorde circumstanţe atenuante în considerarea art. 75 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), C. pen., întrucât s-a aflat sub o puternică stare de emoţie, ba chiar depresie severă, provocată de despărţirea de soţia sa, în aceste condiţii fiind săvârşită fapta.

Înalta Curte reaminteşte că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este incident în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul doreşte o reindividualizare a pedepsei ceea ce nu este posibil pe cale recursului în casaţie.

Pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicare la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. se situează în limite legale.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., se circumscriu doar formal cazurilor de recurs în casaţie indicate, cele invocate de inculpat sunt aspecte de netemeiniciei ce nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 mai 2019.