Cassation appeals against convictions for EU budget fraud via false documents dismissed as seeking impermissible re-examination of facts

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 41 din 19 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2017, s-a dispus condamnarea inculpatelor:

1. A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., în condiţiile prev. de art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani, ce constituie termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Alba, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii, prevăzute la literele:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 92 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile, la Primăria Oraşului Câmpeni sau Primăria Comunei Bistra.

S-a atras atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, conform disp. art. 91 alin. (4) şi 96 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (5) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei că trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

2. S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 54.000 RON amendă penală, echivalentul a 180 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 300 RON, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 1 an.

În baza art. 25 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., au fost obligate în solidar inculpatele la plata sumei de 176.019,19 RON, reprezentând contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. B. S.R.L. în baza contractului x/18.12.2006, din care suma de 132.014,39 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE, iar suma de 44.004,80 RON contribuţie la bugetul de stat, în favoarea părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) cu sediul în Bucureşti, str. x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 5491 din acelaşi cod, s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor, care fac obiectul material al infracţiunilor de fals, după cum urmează:

a) - Raport de selecţie final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câştigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziţii de echipamente şi instalaţii pentru procesarea primară a lemnului şi valorificarea deşeurilor lemnoase - camera de uscare 2 bucăţi;

b) - Raport de selecţie final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câştigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziţii de echipament şi instalaţii pentru procesarea primară a lemnului şi valorificarea deşeurilor lemnoase - siloz metalic cu extractor înclinat;

c) - Raport de selecţie final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câştigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziţii de echipamente şi instalaţii pentru procesarea primară a lemnului şi valorificarea deşeurilor lemnoase - maşina de brichetat;

d) - "Declaraţie" datată 24.05.2006 pe numele C. -;

e) - "Declaraţie" datată 24.05.2006 pe numele D.;

f) - "Declaraţie" datată 24.05.2006 pe numele E.;

g) - "Declaraţie" datată 25.05.2006 pe numele C.;

h) - "Declaraţie" datată 25.05.2006 pe numele D.;

i) - "Declaraţie" datată 25.05.2006 pe numele E..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate în cauză prin Ordonanţa nr. x/2017 din data de 06.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra imobilului de sub A1, A1.2, proprietatea inculpatei A., înscris în CF nr. x Bistra, până la concurenţa sumei de 176.019,19 RON.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la plata sumei de 6.600 RON cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.400 RON avansată în faza de urmărire penală, iar suma de 1200 RON avansată în faza de judecată, respectiv 3300 RON pe fiecare inculpată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - S.T. Alba Iulia şi inculpatele A. şi S.C. B. S.R.L.

Parchetul a solicitat agravarea tratamentului sancţionator aplicat inculpatelor persoană fizică şi juridică, în sensul majorării cuantumului pedepselor principale, modificarea conţinutului pedepselor complementare şi majorarea duratei acestora, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei A., din suspendarea sub supraveghere în detenţie.

Apelantele inculpate A. şi S.C. B. S.R.L. au solicitat: sub aspectul laturii penale a cauzei, achitarea fiecăreia, în principal pentru temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege) şi, în subsidiar, pentru temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că inculpata a săvârşit infracţiunea), iar sub aspectul laturii civile a cauzei, respingerea ca nefondată a acţiunii civile.

Prin decizia penală nr. 840 din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 41/2018, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţează sentinţa penală atacată în ce priveşte durata pedepsei complementare aplicate inculpatei S.C. B. S.R.L. şi, procedându-se la o nouă judecată:

A fost majorată de la 1 an la 2 ani durata interdicţiei impuse inculpatei S.C. B. S.R.L. de a participa la procedurile de achiziţii publice.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele să plătească statului suma de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor urmând a rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru cele două inculpate, în cotă procentuală, în cuantum de 400 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpatele S.C. B. S.R.L. şi A.

În cererea scrisă şi în susţinerea orală a căii de atac promovate, recurentele inculpate au indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea căii de atac, recurentele inculpate au arătat, în esenţă, că decizia penală atacată este nelegală, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, recurentele inculpate au susţinut că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea anterior menţionată, aspectele reţinute în ceea ce priveşte starea de fapt de către instanţa de apel fiind de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care au fost condamnate, nefiind îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii penale.

Prin încheierea din 14 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatele A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală în dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpatele A. şi S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentele inculpate S.C. B. S.R.L. şi A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, recurentele inculpate au susţinut că faptele pentru care au fost condamnate nu întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute în normele de incriminare.

S-a arătat că, atât timp cât inculpata A. a avut reprezentarea faptului că prezintă o situaţie reală, nu se poate reţine că a urmărit un scop ilicit şi nu poate fi trasă la răspundere penală, deoarece lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

Totodată, s-a susţinut că, independent de faptul că inculpata nu avea cunoştinţă de caracterul fals/inexact/incomplet al înscrisurilor, lipseşte rezultatul socialmente periculos necesar pentru antrenarea răspunderii penale, respectiv urmarea imediată, ca parte din latura obiectivă a infracţiunii, datorită faptului că nu s-a creat o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege.

S-a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, arătându-se că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptelor pentru care inculpatele au fost condamnate. În concret, s-a susţinut că fapta, astfel cum a fost reţinută, nu este prevăzută de legea penală, respectiv de art. 181 din Legea nr. 78/2000, fiind vorba despre infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Criticile menţionate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia inculpatelor în săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin motivele de recurs formulate se realizează o analiză a probelor, recurentele inculpate susţinând că au fost condamnate pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă prevăzute de lege, încadrarea juridică a faptelor în prezenta cauză fiind greşit stabilită.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Criticile formulate de recurentele inculpate nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casaţie promovat în cauză acestea urmărind, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţa de apel, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanţa de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care recurentele inculpate au fost condamnate.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi A. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele inculpate, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. şi A. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 357 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele inculpate, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2019.