Currency risk and origination fee clauses in CHF-denominated loans: jurisdiction for appeals against tribunal decisions in cases up to 200,000 RON

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale inserate la cap. II, pct. 4 şi cap. III în Contractul de împrumut nr. x/27.08.2008 privind comisionul de acordare în procent de 5 % - capitolul III (aplicat la suma împrumutată) şi eliminarea acesteia, cu restituirea sumei de 525 CHF reţinută reclamantului, sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii efective; să se constate, în baza principiilor nominalismului monetar şi impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la pct. 8.1 în contractul de credit şi eliminarea acesteia urmând să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - Leu, la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului, rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Prin sentinţa civilă nr. 1267 din data de 28.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca fiind neîntemeiată.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către pârâtă.

III. Împotriva acestei sentinţe a declarat de apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 523 din 14 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1267 din data de 28.02.2018 pronunţate de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. S.A.

A schimbat sentinţa, în sensul că: admite în parte acţiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzei de la cap. II pct. 4 şi cap. III privind comisionul de acordare şi art. 8.1 din contract, teza referitoare la riscul valutar.

A dispus restituirea către apelantul-reclamant a sumei percepute cu titlu de comision de acordare, de 500 CHF, actualizată cu dobânda legală aferentă şi indicele de inflaţie anuală, calculată de la data perceperii comisionului până la data restituirii efective.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, 27.08.2008, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală aferentă şi indicele de inflaţie anuală.

A obligat intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 2.280 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs C. S.A. (fostă B. S.A.) solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate şi, în cadrul judecării cauzei pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2017.

V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 523 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a celei din urmă menţionate instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 523 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2019.