Prescription start date for unjustified payment claims: contractual duty to verify conditions versus audit notification

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7640 din 05 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă excepţia prescripţiei şi a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., constatând intervenită prescripţia dreptului material la acţiune.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei, în temeiul plăţii nedatorate, la restituirea sumei de 4.633.141,67 RON, reprezentând garanţia aferentă Contractului de garantare a creditului nr. x din 6 mai 2008 emis în baza Convenţiei pentru garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate înregistrată sub nr. x din 29 martie 2007, garanţie achitată de către F.N.G.I.M.M. S.A. - IFN către A. S.A. la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii până la data achitării integrale a debitului.

Între F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN şi A. S.A. a fost încheiată Convenţia pentru garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate înregistrată sub nr. x din 29 martie 2007, modificată prin acte adiţionale, având ca obiect garantarea de către F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN a finanţărilor individuale acordate de bancă beneficiarilor de finanţare.

F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN a acordat în favoarea A. S.A., în condiţiile Contractului de garantare a creditului nr. x din 6 mai 2008 o garanţie financiară reprezentând 54,2823 % din creditul acordat în valoare de 4.145.000 euro, conform Contractului de credit nr. x/2008, beneficiarului B. S.R.L.

F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN şi-a asumat obligaţia de a plăti băncii o sumă de maximum 2.500.000 euro, în cazul în care, urmare a nerambursării creditului garantat de F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN, acordat debitoarei, banca formulează cerere de plată, în condiţiile prevăzute de Convenţia pentru garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate nr. x din 29 martie 2007, modificată prin acte adiţionale.

A. S.A. a declarat creditul exigibil anticipat în urma neonorării obligaţiilor de plată de către societatea debitoare, procedând la executarea garanţiilor.

S-a transmis către reclamantul F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN cererea de plată înregistrată sub nr. x din 06 aprilie 2011, cererea fiind aprobată, urmată de plata garanţiei către A. S.A.

Curtea de Conturi a României a efectuat un control la F.N.G.C.I.M.M. S.A. - IFN având ca obiect "Situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului", prin raportul de control nr. x din 14 decembrie 2012 şi Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2013 reţinând:

"A. S.A. a achitat factura nr. x din 08 mai 2008 în valoare de 154.115,16 RON reprezentând comision de garantare aferent primului an de garantare, la data de 15 iulie 2008, cu o întârziere de 69 de zile faţă de termenul de plată scadent - 06 mai 2008, fapt ce a condus, conform art. 5.7 din Convenţia cadru de garantare nr. 51 din 29 martie 2007, începând cu cea de a 31-0 zi - 07 iunie 2008 - la rezilierea de plin drept a Contractului de garantare nr. x din 06 mai 2008. FNGCIMM S.A. - IFN, la solicitarea A. S.A., cu Cererea de plată nr. x din 06 aprilie 2011 prin care se solicita pentru finanţarea restantă de 2.046.463,79 euro, plata garanţiei în sumă de 1.128.245,87 euro, precum şi un bilet la ordin emis de S.C. B. S.R.L., în valoare de 1.128.245,87 euro, având scadenţă la data de 11 mai 2011, cu OP nr. x din 06 mai 2011, a efectuat plăţi în sumă de 4.633.141,67 RON către această bancă, pentru S.C. B. S.R.L., în condiţiile în care, la data plăţii, acest contract era reziliat de drept."

În soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi a art. 1, 3 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

S-a apreciat că termenul de prescripţie nu poate fi calculat de la momentul comunicării de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2013, acesta fiind doar momentul la care s-au reţinut faptele de către organele cu atribuţii de control în domeniu, fiind absolut irelevantă, sub aspectul prescripţiei, constatarea organului de control, care este un terţ faţă de raporturile care s-au derulat între părţi.

S-a constatat, totodată, că reclamantului îi revenea obligaţia de a verifica condiţiile legale ale plăţii, potrivit Actului constitutiv şi a Contractului de garantare şi că verificarea respectării normelor legale incumba reclamantei FNGCIMM S.A- IFN, nu A. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-reclamant, solicitând schimbarea hotărârii apelate şi, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată, iar pe fond, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., judecarea procesului şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Criticile apelantului au vizat modul în care a fost soluţionată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune din perspectiva stabilirii de către instanţa de fond a momentului la care a început să curgă termenul de prescripţie în cauză.

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, prin decizia nr. 2297/A din 12 decembrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul apelantului-reclamant Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN.

Curtea a reţinut, în esenţă, că raportul Curţii de Conturi nu produce efecte asupra intimatei, iar comunicarea actului de control nu determină începerea unui termen de prescripţie a dreptului la acţiune pentru restituirea sumelor plătite în baza contractului.

A apreciat instanţa de control judiciar că apelantul nu poate pretinde că, anterior controlului Curţii de Conturi, nu a cunoscut şi nu trebuia să cunoască faptul că a efectuat o plată nedatorată, în condiţiile în care avea obligaţia verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contract pentru efectuarea plăţii. Faptul că apelanta nu a efectuat aceste verificări sau le-a efectuat necorespunzător, aspect reţinut în raportul Curţii de Conturi, nu poate fi invocat în favoarea sa şi nu îi poate profita.

Curtea a statuat că, în raport de data naşterii dreptului la acţiune, respectiv 06 mai 2011, data depunerii cererii de chemare în judecată - 09 aprilie 2015 - şi faţă de prevederile art. 1, art. 3 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie s-a împlinit, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune fiind astfel soluţionată în mod corect de prima instanţă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recursul a fost admis, în principiu, la data de 5 octombrie 2018.

Recurentul-reclamant îşi subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază recurentul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 3, 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, în condiţiile în care momentul la care recurentul reclamant a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba a fost momentul în care a fost efectuată plata.

Recurentul consideră că termenul de prescripţie trebuie calculat de la momentul la care Curtea de Conturi a României a comunicat recurentului-reclamant Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2013, prin care s-a constatat că intimata-pârâtă a încasat o plată nedatorată, considerând astfel că termenul de prescripţie nu s-a împlinit.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Instanţa de apel, menţinând hotărârea instanţei de fond, a dat o corectă dezlegare excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, printr-o corectă aplicare şi interpretare a legii.

Art. 8 din Decretul nr. 167/1958 are în vedere două momente - alternative - de la care prescripţia extinctivă poate începe să curgă: fie de la momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde de ea, fie momentul obiectiv al datei la care trebuia, după împrejurări, să cunoască aceste elemente.

Pentru curgerea termenului de prescripţie, este necesar şi suficient ca titularul dreptului la acţiune să fi cunoscut în mod formal paguba şi autorul ei sau să se fi aflat în situaţia de a fi trebuit să cunoască aceste împrejurări.

Determinările avute în vedere de instanţa de apel, în stabilirea momentului la care a început să curgă termenul de prescripţie, sunt corecte.

Astfel, potrivit art. 4.5 din contractul de garantare a creditului nr. x din 6 mai 2008, încheiat între Fond şi Bancă, în calitate de finanţator, în considerarea solicitării de garantare nr. x din 15 aprilie 2008 transmisă Fondului în baza Convenţiei Cadru de Garantare încheiată F.N.G.C.I.M.M. şi A., "În cazul neplăţii comisionului de garantare datorat de Finanţator în baza contractului de garantare pe perioadă mai mare de 30 zile de la scadenţa acestuia, inclusiv a penalităţilor de întârziere aferente, contractul se reziliază de plin drept în a 31-a zi, fără nicio formalitate, chemare în judecată sau punere în întârziere ori intervenţie a unui organ judiciar, fără ca Fondul să poată fi obligat la despăgubiri şi fără ca Banca să mai poate face să subziste contractul prin plata efectuată după ziua a 30-a".

Conform art. 5.7 din aceeaşi convenţie "Cât timp Banca nu este la zi cu plata comisionului de garantare datorat şi/sau a eventualelor penalităţi de întârziere aferente Fondul este în drept să invoce excepţia de neexecutare a contractului şi să suspende executarea obligaţiei de virare a garanţiei de executat până la îndeplinirea de către Bancă a propriei obligaţii".

Astfel cum rezultă din verificările Curţii de Conturi, necontestate de părţi, A. S.A. a achitat factura nr. x din 08 mai 2008 în valoare de 154.115,16 RON reprezentând comision de garantare aferent primului an de garantare, la data de 15 iulie 2008, cu o întârziere de 69 de zile faţă de termenul de plată scadent - 06 mai 2008, fapt ce a condus la activarea clauzei înscrise în art. 4.5 din contractul de garantare a creditului nr. x din 6 mai 2008, contractul fiind astfel reziliat de plin drept începând cu cea de a 31-a zi - 07 iunie 2008.

Aserţiunile recurentei potrivit cărora, anterior Raportului Curţii de Conturi, nu a cunoscut şi nu trebuia să cunoască faptul că a efectuat o plată nedatorată nu sunt sustenabile în condiţiile în care, potrivit clauzei înscrise în art. 5.7 din contractul garantare a creditului nr. x din 6 mai 2008, mai sus redată, aceasta avea obligaţia verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contract pentru efectuarea plăţii, lipsa de diligenţă a recurentei în îndeplinirea acestei obligaţii neputând fi un argument în favoarea sa.

Astfel cum a reţinut instanţa de apel, raportul Curţii de Conturi nu produce efecte asupra intimatei, iar comunicarea actului de control nu determină începerea unui termen de prescripţie a dreptului la acţiune pentru restituirea sumelor plătite în baza contractului, Curtea de Conturi fiind un terţ faţă de raportul obligaţional în temeiul căruia a fost făcută plata nedatorată, actul constatator, Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2013, neputând lipsi de efecte pasivitatea de care a dat dovadă recurenta în a-şi verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute în contract pentru efectuarea plăţii.

Cerinţele reglementate în mod cumulativ de art. 8 Decretul nr. 167/1958 erau îndeplinite la data de 06 mai 2011, acesta fiind momentul la care recurenta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Constatând că momentul naşterii dreptului la acţiune a fost corect determinat, faţă de faptul că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost examinată de instanţa de apel printr-o corectă interpretare şi aplicare a art. 3, 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN împotriva deciziei nr. 2297/A din 12 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2018.