Reversibility of stipulation for another upon beneficiary's acceptance under Civil Code arts. 1284–1287

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub dosarul nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele S.C. B. S.A., Asocierea "C. S.R.L. - D. şi C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate faptul că reclamanta a realizat livrări şi prestări servicii în cadrul proiectului "Magistrala 5 - Drumul Taberei - Pantelimon. Tronsonul 1. Drumul Taberei - Universitate, Secţiunea Râul Doamnei - Haşdeu (Opera) - Structura de rezistenţă. Lot L.1.2 - Romancierilor - Staţia Valea Ialomiţei inclusiv depou şi galeria de legătură - structura de rezistenţă" în beneficiul S.C. B. S.A., să fie obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata sumei de 2.552.204,05 RON către reclamantă, iar în subsidiar să fie obligate celelalte două pârâte la plata sumei respective de bani.

2. Prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. B. S.A., a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. C. S.R.L., a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 1 de cerere şi a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei interesului acţiunii.

3. Prin sentinţa civilă nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, s-a dispus obligarea pârâtei Asocierea C. S.R.L. - D. - la plata către reclamantă a sumei de 2.552.204,05 RON şi 53.044,68 RON cheltuieli de judecată, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere şi ca neîntemeiate celelalte cereri formulate în cauză.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile stipulaţiei pentru altul prevăzut de art. 1284 C. civ. iar actul adiţional nr. x/10.04.2014 la contractul de subantrepriză nu a fost depus la dosar.

Referitor la capătul 1 de cerere, prin încheierea de şedinţă din 30.01.2015 s-a admis excepţia inadmisibilităţii întrucât reclamanta avea la îndemână o acţiune în realizarea dreptului său, aceasta fiind formulată chiar prin capătul 2 de cerere. Faţă de acest aspect primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil.

Prima instanţă a respins cererea formulată împotriva societăţii C. S.R.L. ca neîntemeiată, întrucât actul adiţional nr. x la contractul de subantrepriză este încheiat de Asociere şi nu de societatea din România, în mod individual.

4. Împotriva încheierii de şedinţă din 30 ianuarie 2015 şi a sentinţei civile nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a formulat apel pârâta S.C. C. S.R.L., prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii, în principal, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, respectiv a excepţiei lipsei de interes, iar în subsidiar, a respingerii acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii apelului, invocată de către intimata-reclamantă S.C. E. S.R.L., pentru motivele expuse în cuprinsul acestei încheieri.

Prin încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a intimatei B. S.A., invocată de această parte prin întâmpinare, pentru considerentele cuprinse în această încheiere.

Prin aceeaşi încheiere instanţa a încuviinţat apelantei-pârâte administrarea probei cu înscrisuri, respectiv: fişa postului directorului de proiect F., semnatarul adresei nr. x/17.06.2014 şi prezentarea unei situaţii a facturilor emise până la data de 10.04.20914 în legătură cu derularea contractului de vânzare cumpărare şi prestări servicii încheiat cu G. S.R.L.

5. Prin decizia civilă nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins apelul formulat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., faţă de lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia şi s-a respins apelul formulat împotriva încheierii din data de 30 ianuarie 2015, ca nefondat.

Prin aceeaşi decizie s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. Bucureşti, în nume personal şi în calitate de lider al Asocierii C. S.R.L. - H., împotriva sentinţei civile nr. 5342 din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. E. S.R.L. (fostă A. SRL), pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A fost obligată pârâta asocierea C. S.R.L. - H. la plata către reclamantă a sumei de 1.410.677,48 RON, iar pârâta asocierea C. S.R.L. - H. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 41529,41 RON cheltuieli de judecată în fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că este neîntemeiat primul motiv de apel prin care s-a criticat soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece obligaţia Asocierii de a achita reclamantei anumite sume de bani a încetat în data de 10.04.2014, ca urmare a încheierii actului adiţional nr. x la contractul de subantrepriză.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, apelanta-pârâtă şi-a asumat, în baza actului adiţional nr. x, obligaţia de a achita preţul materialelor furnizate de către S.C. A. S.R.L., pentru subantreprenorul său S.C. G. S.R.L., împrejurare valorificată de către reclamantă din perspectiva prevederilor art. 1284 C. civ.

În cadrul raportului juridic, se justifică din punct de vedere procesual soluţionarea litigiului în contradictoriu cu această entitate juridică, aşa încât dezlegarea dată de către prima instanţă în legătură cu această excepţie este temeinică şi legală.

Referitor la cea de a doua critică, cu privire la excepţia lipsei de interes, s-a constatat că argumentul adus priveşte lipsa de legitimitate, dar şi a caracterului născut şi actual al interesului, faţă de înscrierea intimatei E. la masa credală a Societăţii G. cu suma solicitată prin prezenta acţiune.

În legătură cu aceste aspecte, instanţa de apel a argumentat că reclamanta valorifică în susţinerea cererii sale, calitatea sa de furnizor de materiale în cadrul proiectului ce a făcut obiectul contractului de subantrepriză, actul adiţional nr. x, precum şi instituţia juridică a stipulaţiei pentru altul, reglementată de prevederile art. 1284 din C. civ. Împrejurarea potrivit căreia acest vânzător încearcă recuperarea preţului de la cumpărător în baza contractului de vânzare-cumpărare, în cadrul procedurii insolvenţei, nu este de natură a lipsi de interes acţiunea pendinte, atât timp cât cererea intimatei reclamante nu a fost satisfăcută până la acest moment prin plata creanţei E.

Pe fondul cauzei, instanţa de apel a considerat că tribunalul nu a avut în vedere caracterul subsidiar al cererii formulate în contradictoriu cu C. S.R.L. şi Asocierea C. S.R.L. - H. şi a omis să analizeze cererea prin care reclamanta E. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei B. S.A. la plata preţului, în temeiul art. 1856 C. civ., dar şi în temeiul instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză. Această critică a fost respinsă ca nefondată, întrucât, prin încheierea din data de 30 ianuarie 2015, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A.. Drept urmare, în raport de natura excepţiei şi în considerarea prevederilor art. 248 din C. proc. civ., instanţa nu mai putea cerceta fondul pricinii, în legătură nemijlocită cu cele două temeiuri de drept evocate de apelantă. În plus, astfel cum în mod corect s-a susţinut de către intimata-pârâtă B. S.A., cererea de apel nu a criticat soluţia pronunţată de către prima instanţă în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A., astfel încât, este exclusă analiza pe fond a cererii.

Instanţa de apel a constatat că sunt întrunite toate condiţiile necesare pentru a se reţine existenţa stipulaţiei şi a statuat că între A. şi Societatea G. exista raportul juridic obligaţional în baza căruia G., în calitate de cumpărător, era ţinută să achite A. preţul betonului furnizat de vânzătoare.

De asemenea, între Societatea G. şi Asociere exista un raport de obligaţii, în baza contractului de subantrepriză, care impunea ca Asocierea să achite către G. preţul lucrărilor efectuate. În aceste condiţii, la raportul obligaţional născut între promitenta Asociere şi stipulanta G., se adaugă, prin clauza în discuţie, raportul dintre promitenta Asociere şi terţul beneficiar A., convenţia prevăzând în mod cert şi neîndoielnic naşterea în patrimoniul intimatei reclamante a dreptului de a încasa contravaloarea facturilor de la Asociere.

Cu toate acestea, prin actul adiţional nr. x/10.04.2014 la contractul de subantrepriză a fost revocată stipulaţia, cu acordul explicit al stipulantei G., părţile adiţionalului prevăzând, în mod explicit, să rezilieze toate Actele adiţionale la Contractul de subantrepriză x/19.05.2011 ce cuprind clauze privind plata directă de către C. S.R.L. către diverşi furnizori, prestatori sau subantreprenori ai S.C. G. S.R.L., precum şi orice contract de cesiune, convenţie de ordonanţare sau orice înţelegere verbală sau scrisă în vederea cesionării diverselor sume de bani pentru plata directă a diverse sume de bani direct de către C. S.R.L. către diverşi furnizori, prestatori sau subantreprenori ai S.C. G. S.R.L. Drept urmare, în cauză a operat o revocare a stipulaţiei cu respectarea prevederilor art. 1287 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Efectele acestei manifestări de voinţă nu afectează, însă, dreptul terţului beneficiar de a încasa de la promitent contravaloarea facturilor emise anterior revocării. Această concluzie se impune raportat la împrejurarea potrivit căreia clauza ce cuprinde stipulaţia face referire la facturi emise, încorporând astfel toate creanţele pe care reclamanta avea a le încasa de la G. la data revocării, cuprinse în facturile emise, independent de data scadenţei acestora. O interpretare în sens contrar ar invalida, în mod nelegal, natura originară a dreptului născut în patrimoniul terţului beneficiar, dar şi faptul că acest drept rezultat din contractul în folosul unei terţe persoane aparţine terţului beneficiar, iar nu stipulantului. În acest context, nu are relevanţă data scadenţei acestor facturi întrucât existenţa creanţei nu trebuie confundată cu exigibilitatea sa. În consecinţă, potrivit centralizatorului depus de către intimata reclamantă la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că întinderea obligaţiei promitentului priveşte suma de 1.410.677,48 RON, iar nu întreaga sumă pretinsă de către intimata reclamantă E.

Instanţa de apel a înlăturat apărările intimatei-reclamante E. S.R.L., privind invalidarea efectelor revocării cuprinse în acest act adiţional, şi a reţinut că tribunalul a dat o interpretare greşită adresei nr. x/17.06.2014. Astfel, actul adiţional nr. x din 10.04.2014 exprimă în mod neechivoc voinţa părţilor contractului de subantrepriză de a înceta obligaţia de plată a antreprenorului către furnizorii G.

Faptul că, ulterior revocării stipulaţiei, G. a solicitat Asocierii să fie de acord cu ordonanţări de plată privind sume datorate reclamantei nu are semnificaţia revenirii asupra celor convenite prin actul adiţional nr. x, atât timp cât actele şi lucrările dosarului nu au probat un acord de voinţă al ambelor părţi în acest sens. De altfel, ordonanţarea de plată din data de 20.05.2017, depusă de către intimata-reclamantă E. la dosarul de apel, priveşte facturi anterioare actului adiţional nr. x şi specificau faptul că nu intră sub incidenţa actului adiţional nr. 20.

În aceeaşi măsură, arată instanţa de apel, adresa nr. x, emisă la data de 17.06.2014 de către directorul de proiect din partea Asocierii C. - D., F., nu poate fi interpretată în sensul că suplineşte un acord de revenire la efectele contractului în folosul unei terţe persoane. Din cuprinsul fişei postului acestuia au fost identificate doar atribuţii privind activitatea de administrare a bugetului proiectului, fără însă a se putea reţine calitatea de reprezentant legal al Asocierii şi nici existenţa unui mandat aparent în ceea ce priveşte încheierea unei convenţii de natura celei cuprinse în actul adiţional nr. 3.

Pe de altă parte, astfel cum s-a probat de către apelanta-pârâtă, la data de 01.07.2014 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de subantrepriză, prin care Asocierea şi G. au convenit în sensul vădit contrar celor afirmate de către intimata reclamantă, stipulând în art. 7 faptul că, "începând cu data de 01.07.2014 rămân reziliate conform art. 3 din actul adiţional nr. x/10.04.2014 toate actele adiţionale la contractul de subantrepriză ce cuprind clauze privind plata directă către furnizori, prestatori sau subantreprenori ai S.C. G. S.R.L., precum şi orice contract de cesiune, convenţie ordonanţare sau orice înţelegere verbală sau scrisă în vederea cesionării diverselor sume de bani pentru plata directă a diverse sume de bani direct de către C. S.R.L. către diverşi furnizori, prestatori sau subantreprenori ai S.C. G. SRL".

În acelaşi sens, instanţa de apel a constatat întemeiată apărarea apelantei pârâte, potrivit căreia plata sumei specificate în adresă depindea de îndeplinirea mai multor condiţii care priveau desfăşurarea raporturilor dintre B. şi C. S.A., dar şi dintre G. şi C., astfel încât nu se poate atribui acestei adrese valoarea unui acord exprimat de Asociere în sensul revenirii la efectele actului adiţional nr. 3.

S-a apreciat că, adresa nr. x/16.07.2014 prin care G. solicita apelantei pârâte ordonanţarea sumei în litigiu nu reprezintă o revenire la raporturile juridice izvorâte din actul adiţional nr. x, întrucât nu există exprimat în legătură cu aceasta acordul de voinţă al promitentului.

S-a constatat întemeiată cererea reclamantei numai cu privire la o parte din suma pretinsă pe calea acţiunii, respectiv 1.410.677,48 RON, situaţie în raport cu care instanţa de apel a stabilit că valoarea cheltuielilor de judecată în fond datorate reclamantei este de 41.529,41 RON, din care 23.816,95 RON reprezintă onorariu avocat, iar 17.711,77 RON reprezintă taxă judiciară de timbru.

6. Împotriva deciziei civile nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. E. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea recurată nu este motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece nu cuprinde apărările părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Criticile recurentei au vizat, în concret, lipsa motivelor de fapt şi de drept, reiterându-se situaţia de fapt în raport de aprecierea probelor administrate în cauză, respectiv ignorarea rolului managerului de proiect desemnat de către Asociere în contextul emiterii adresei nr. x/17.06.2014, interpretarea greşită a acestei adrese, astfel încât se impune sub aspectele prezentate raportate la probele administrate în cauză, casarea parţială a deciziei.

De asemenea, recurenta a învederat că instanţa de apel nu a expus în mod clar probele care au întemeiat soluţia pronunţată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, instanţa de apel a pronunţat decizia, printre altele întemeindu-se, pe aspecte care nu au fost supuse dezbaterii părţilor, menţionând în acest sens dispoziţiile art. 174 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. În acest context, recurenta a invocat adresa nr. x/17.06.2014 şi a criticat faptul că, instanţa de apel nu a reţinut calitatea de reprezentant al Asocierii şi nici existenţa unui mandat aparent în ceea ce priveşte încheierea unei convenţii de natura celei cuprinse în actul adiţional nr. x, în condiţiile în care problema mandatului aparent nu a fost adusă în discuţia părţilor.

Or, o concluzie asupra îndeplinirii condiţiilor legale privind existenţa mandatului aparent presupune administrarea şi analiza unui probatoriu complex, cerinţe neîntrunite în speţă, fiind încălcat totodată şi principiul contradictorialităţii.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 1284 şi urm. C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut în esenţă, că revocarea stipulaţiei pentru altul în termenii prevăzuţi art. 1287 C. civ. este permisă în condiţiile art. 1286 alin. (2) C. civ., respectiv numai până la momentul acceptării acestuia de către terţul beneficiar.

Recurenta a mai arătat că, stipulaţia stabilită prin actul adiţional nr. x/2012 este irevocabilă, instanţa de apel a statuat corect întrunirea condiţiilor prevăzute de stipulaţia pentru altul, dar a apreciat greşit că a operat revocarea acesteia prin actul adiţional nr. x/10.04.2014 la contractul de subantrepriză, potrivit dispoziţiilor art. 1287 alin. (1) şi alin. (2) C. civ., deoarece actele adiţionale perfectate între stipulant şi promitent ulterior şi în legătură cu executarea contractului de subantrepriză nu pot genera efecte asupra dreptului dobândit de recurentă în calitate de terţ beneficiar.

În continuare, recurenta a susţinut caracterul irevocabil al stipulaţiei în considerarea documentelor existente la dosarul cauzei - părţile aplicând mecanismul prevăzut de actul adiţional nr. x şi ulterior semnării actului adiţional nr. x/2014 dar şi ulterior actului adiţional nr. x/01.07.2014 - G. instruind în mod expres pârâta să efectueze plata sumei de 2.552.204,05 către recurentă.

În opinia recurentei acelaşi raţionament şi pe cale de consecinţă, un tratament juridic similar trebuie aplicat şi adreselor nr. x/17.06.2017 şi nr. y/16.07.2014, precum şi oricăror altor documente similare care ar putea proveni de la stipulant sau de la promitent în condiţiile irevocabilităţii stipulaţiei.

Dat fiind mecanismul agreat de părţi, sumele datorate recurentei se impun a fi achitate în mod direct de către Asocierea C. S.R.L., cu consecinţa că recurenta este îndreptăţită să solicite plata sumei de 2.552.204,05 RON.

Prin urmare, a concluzionat recurenta, că instanţa de apel a nesocotit, principul irevocabilităţii stipulaţiei în favoarea unei terţe persoane, potrivit căruia angajamentul dintre stipulantul şi promitent rămâne valabil faţă de terţul beneficiar până la îndeplinirea integrală faţă de acesta din urmă a obligaţiilor asumate.

7. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a răspuns punctual motivelor de nelegalitate formulate de recurentă solicitând în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii B. S.A., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Societăţii B. S.A., această intimată a susţinut că între recurentă şi Societatea B. S.A. nu există nicio obligaţie legală, că între subantreprenor şi recurentă a fost încheiat un contract de vânzare - cumpărare căruia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1856 C. civ. şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1856 C. civ., iar în cauză singurul raport juridic în baza căruia sunt solicitate pretenţiile reclamantei este contractul de vânzare - cumpărare nr. x din 07.02.2012.

În opinia acestei intimate, în temeiul art. 1856 C. civ., reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva Societăţii G. S.R.L. în vedere executării obligaţiilor contractuale izvorâte din contractul de vânzare - cumpărare nr. x din 07.02.2012.

Astfel, având în vedere că şi-a îndeplinit obligaţiile izvorâte din contractul nr. x din 14.04.2011, obligarea sa la plata sumei cerute de reclamantă reprezintă o plată nedatorată.

De asemenea, intimata a solicitat să se ia act că, împotriva societăţii G. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, aşa încât reclamanta îşi poate valorifica creanţa în regimul prevăzut de art. 161 şi urm. din Legea nr. 85/2014.

Pe de altă parte, intimata a precizat că, reclamanta s-a înscris la masa credală a debitoarei Societăţii G. S.R.L. cu suma de 3.127.462,88 RON la poziţia 37 din tabelul preliminar de creanţe publicat la pagina 14 din Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. x/08.12.2014.

În acelaşi sens, intimata a susţinut că recurenta a uzat de drepturile legale de a se înscrie la masa credală şi în mod abuziv - ulterior admiterii cererii debitorului de deschidere a insolvenţei împotriva acestuia - recurenta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, eludând dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Faţă de argumentele expuse, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

8. Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. Bucureşti, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a motivat în fapt şi în drept hotărârea în rigorile prevăzute de art. 425 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanţa de apel a respectat principiul contradictorialităţii punând în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept în limitele învestirii cu motivele de apel.

În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata a arătat că - conform susţinerilor recurentei - stipulaţia pentru altul devine irevocabilă de la momentul ajungerii acceptării la stipulant sau la promitent.

Or, în cauză, recurenta nu a făcut dovada acceptării exprese a stipulaţiei pentru altul şi ajungerii acesteia la societatea B. S.R.L.

Astfel, adresele şi email-urile menţionate de recurentă nu pot avea natura acceptării stipulaţiei pentru altul.

Sub acest aspect, intimata a învederat că recurenta a încercat să demonstreze natura juridică a actului adiţional nr. x ca fiind o stipulaţie pentru altul de abia la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Recurenta nu a întreprins niciun demers juridic împotriva actelor adiţionale nr. x/10.04.2014 şi nr. y/01.07.2014 prin care au fost revocate toate actele adiţionale la contractul de subantrepriză ce cuprind clauze privind plata directă de către Societatea C. S.R.L. către diverşi furnizori, prestatori sau subantreprenori ai Societăţii G. S.R.L..

Intimata a mai arătat în esenţă că instanţa de apel în mod corect a reţinut că actul adiţional nr. x/20.04.2014 exprima în mod neechivoc voinţa părţilor contractului de subantrepriză de a înceta obligaţia de plată a antreprenorului către furnizorii Societatea G. S.R.L.

9. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 6 martie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 18 septembrie 2018, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. (fostă A. SRL) împotriva deciziei civile nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a fost stabilit termen de judecată, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

8. Analizând recursul formulat de reclamanta-recurentă S.C. E. S.R.L., se va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, motiv pentru care, cu titlu prealabil se va constata că prin sentinţa civilă nr. 5344 din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a stabilit că pârâta Asocierea C. S.R.L. - D. şi-a asumat obligaţia fermă către reclamantă de a achita suma de 2.552.204,05 RON, fiind îndeplinite condiţiile stipulaţiei pentru altul prevăzute de art. 1284 C. civ.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâta C. S.R.L., în nume personal şi în calitate de lider al Asocierii C. S.R.L. - C. Stiftung & Co. Kg, hotărârea primei instanţe a fost schimbată în parte, în sensul reducerii cuantumului sumei la plata căreia aceasta a fost obligată către reclamantă.

Prin decizia pronunţată, instanţa de apel a arătat că sunt întemeiate doar criticile privind modul în care tribunalul a stabilit întinderea obligaţiei de plată a pârâtei ca urmare a aplicării prevederilor art. 1284 C. civ.

Au fost confirmate dezlegările în drept ale primei instanţe potrivit căreia prin actul adiţional nr. x/13.03.2012 la contractul de subantrepriză, Antreprenorul Asocierea C. S.R.L. - D. şi G. S.R.L. au convenit ca începând cu data de 13 martie 2012, facturile emise de reclamanta A. S.R.L. (în prezent E.) să fie achitate de către antreprenorul general, direct reclamantei, mecanismul de plată fiind calificat ca reprezentând stipulaţie pentru altul.

Instanţa de apel a reţinut că, prin actul adiţional nr. x din 10 aprilie 2014 la contractul de subantrepriză stipulaţia pentru altul a fost revocată în conformitate cu dispoziţiile art. 1287 alin. (1) şi (2) C. civ., cu acordul explicit al stipulantei G., fără a fi însă afectat dreptul terţului beneficiar de a încasa de la promitent contravaloarea facturilor emise anterior revocării, ci doar întinderea obligaţiei de plată a pârâtei.

Totodată, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi a lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni au fost soluţionate prin considerente intrate în puterea lucrului judecat în condiţiile în care pârâtele nu au înţeles să declare recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, cu privire la considerentele prin care s-au tranşat aceste aspecte.

În consecinţă, modul de soluţionare a acestor excepţii este exclus analizei în recurs, în considerarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte observă că, în condiţiile în care prin apelul pârâtelor nu s-a contestat existenţa stipulaţiei pentru altul ci doar cuantumul sumei datorate reclamantei în calitate de terţ beneficiar şi considerentele instanţei de apel potrivit căreia, clauza contractuală cuprinsă în actul adiţional nr. x la contractul de subantrepriză, a fost corect calificată de prima instanţă ca fiind stipulaţie pentru altul, în înţelesul art. 1284 C. civ., au dobândit putere de lucru judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ.

Cu aceste precizări Înalta Curte reţine că prima critică vizează nelegalitatea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa argumentelor de fapt şi de drept prin prisma cărora instanţa de apel a concluzionat că managerul de proiect nu avea dreptul de a reprezenta Asocierea sau că nu s-a legitimat ca mandatar aparent al acesteia.

Din verificarea considerentelor deciziei recurate, rezultă că aceste motive de nelegalitate sunt fondate în condiţiile în care, instanţa de apel, arată în termeni generali, că din cuprinsul fişei postului managerului de proiect, reiese că acesta are doar atribuţii administrative, fără a se putea reţine calitatea de reprezentant al Asocierii sau existenţa unui mandat aparent pentru încheierea unei convenţii. De asemenea, susţinerea instanţei de apel că, din probele administrate în acea etapă procesuală a rezultat că nu au fost aprobate situaţiile de lucrări transmise de subantreprenor, în absenţa unui temei de drept care să justifice înlăturarea apărărilor formulate de reclamantă în această privinţă, evidenţiază faptul că decizia recurată nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., fiind fondat, prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. este de asemenea fondată, deoarece problema mandatului aparent nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fiind menţionată doar în analiza unor probe administrate în cauză, a căror examinare în recurs este exclusă în considerarea specificului acestei căi de atac şi a motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs invocat de recurenta-reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., constând în aplicarea greşită a prevederilor art. 1286 alin. (2) C. civ., Înalta Curte va reţine că şi această critică este fondată.

Potrivit art. 1284 alin. (2) C. civ., prin efectul stipulaţiei beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. (2) C. civ., stipulaţia poate fi revocată cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent.

Rezultă, din analiza acestor dispoziţii legale că, prin stipulaţia pentru altul terţul beneficiar dobândeşte dreptul de a cere executarea prestaţiei direct promitentului, dar acceptarea stipulaţiei nu este prevăzută ca o condiţie de validitate, pentru că în lipsa acceptării, se consideră, potrivit dispoziţiilor art. 1286 alin. (1) C. civ., că dreptul terţului beneficiar nu a existat niciodată, însă principala consecinţă a acceptării o constituie consolidarea dreptului său cu privire la prestaţia ce face obiectul stipulaţiei.

Odată solicitată executarea prestaţiei este îndeplinită şi condiţia privind acceptarea acesteia, iar terţul beneficiar poate utiliza toate mijloacele pe care le are la dispoziţie orice creditor pentru realizarea dreptului său.

Revocarea stipulaţiei pentru altul în modalităţile prevăzute de art. 1287 C. civ. este posibilă cât timp acceptarea acesteia nu a ajuns la stipulant sau promitent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1286 alin. (2) C. civ.

În alţi termeni, momentul de la care se produc efectele acceptării de către terţul beneficiar este esenţial pentru a se stabili data de la care stipulaţia pentru altul este irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1286 alin. (2) C. civ.

O atare analiză nu a fost însă efectuată prin decizia recurată, care examinând conţinutul actului adiţional nr. x din 10 aprilie 2014 la contractul de subantrepriză a arătat că a operat o revocare a stipulaţiei cu respectarea prevederilor art. 1287 alin. (1) şi (2) C. civ.

Prin urmare, apărarea intimatei-pârâte potrivit căreia aceste motive nu au format obiectul judecăţii în apel, va fi înlăturată având în vedere că prin decizia recurată, instanţa de apel a stabilit că a intervenit revocarea stipulaţiei pentru altul, potrivit art. 1287 alin. (1) şi (2) C. civ., iar critica recurentei vizează tocmai modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale şi omisiunea instanţei de apel de a examina dispoziţiile art. 1286 alin. (2) C. civ.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt fondate şi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L., va fi admis în conformitate cu prevederile art. 497 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel pentru a verifica, raportat la dispoziţiile art. 1286 alin. (2) C. proc. civ. şi la caracterul irevocabil al stipulaţiei pentru altul ulterior acceptării de către terţul beneficiar, posibilitatea revocării acesteia potrivit art. 1287 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. (fostă A. SRL) împotriva deciziei civile nr. 471/A din 7 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 decembrie 2018.