Consumer credit abusive clauses: appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and remanded to the Court of Appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared itself materially incompetent to hear the appeal, ordering the case transferred to the Bacău Court of Appeal for resolution. The dispute involved a consumer credit claim where plaintiffs sought to annul abusive clauses regarding interest, commissions, and guarantees in a loan agreement; while the first instance dismissed the claim, the appellate court partially admitted it, finding specific clauses abusive and ordering restitution of overpaid sums. The ICCJ’s decision was based on procedural law rather than the merits, citing Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which bars appeals against decisions in monetary claims under 500,000 RON (raised to 1,000,000 RON by transitional measures), and relying on Constitutional Court Decision No. 369/2017 which invalidated the exclusion of such cases from review. Applying analogical reasoning under Article 5(3) C.Civ.P. and referencing ICCJ Decision No. 18/2018, the court determined that the hierarchically superior competent instance for reviewing tribunal decisions in low-value civil cases is the Court of Appeal, not the ICCJ.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 5 alin. (3) C. proc. civ; Consumer credit abusive clauses: appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and remanded to the Court of Appeal: Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/20.01.2016, reclamanţii A. şi B. a chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/03.04.2008 şi în actele adiţionale încheiate la data de 23.09.2013, clauze referitoare la dobânda percepută de pârâtă - art. 3 din contract şi art. 2 din actele adiţionale, clauzele referitoare la comisioanele percepute de pârâtă menţionate în art. 4 din contract şi cele 2 acte adiţionale şi clauzele privind garanţiile constituite în favoarea pârâtei prevăzute la art. 7 din contract şi art. 10 actul adiţional condiţii generale şi art. 8 act adiţional condiţii speciale, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus cu titlu de dobânzi, comisioane şi preţ asigurare, obligarea pârâtei la respectarea contractului de credit conform prevederilor existente anterior încheierii actelor adiţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 2406 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Bacău, s-a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 487/2018 din 03 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, s-a admis apelul formulat de apelanţii B., A. împotriva sentinţei civile nr. 2406 din 10 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata C. S.A. a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că:
S-a admis în parte cererea reclamanţilor B. şi A. în contradictoriu cu C. S.A.
S-a constatat ca fiind abuzivă clauza inserată la art. 10 din condiţii particulare din contractul de credit nr. x/31.102012 şi art. 10 din condiţii particulare din actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 23 septembrie 2013.
A fost obligată pârâta la restituirea sumelor reprezentând dobândă şi comisioane, percepute în plus din data de 07 mai 2015, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală, care va fi calculată de la data încasării acestora şi până la plata lor efectivă de către C. S.A.
A fost admisă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată intimata pârâtă C. S.A. să plătească reclamanţilor suma de 3750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei nr. 487/2018 din 03 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, a declarat recurs pârâta C. S.A.
Prin adresa din 09.10.2018, Tribunalul Bacău a înaintat dosarul cauzei în vederea soluţionării recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Bacău, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată precizată.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
Totodată, este de reţinut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bacău revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 487/2018 din 03 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.