Bank's recusal claim rejected: jurisdiction referred to Craiova Court of Appeal, prior abusive-clause rulings upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 4, art. 5, art. 6, art. 8.1, art. 8.4, art. 8.5, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.5 din contractul de împrumut pentru nevoi personale, ca fiind abuzive şi înlăturarea lor din contract.

De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate ca plăţi nedatorate eventualele sume percepute în baza clauzelor de mai sus, daca marja contractuală a fost mărită având în vedere prevederile art. 93, alin. (1), lit. g), pct. 1 din O.U.G. nr. 174/2008 şi restituirea acestora către reclamant, să se constate ca fiind reţinut nelegal comisionul de administrare al celor două conturi în RON şi CHF, pe cale de consecinţă să dispună restituirea sumelor prelevate nelegal, sume actualizate cu dobânda legală de la data plăţii la data restituiri efective,să se dispună îngheţarea cursului valutar CHF - LEU şi efectuare plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului;

A mai solicitat obligarea pârâtelor sa-i restituie sumele plătite în plus, actualizate, cu dobânda legală de la data reţinerii până la data restituirii efective, ca urmare a caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a art. 8.1, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1249 CHF reprezentând comision de acordare (5% X 24.979 CHF), actualizată cu dobânda legală de la data reţinerii până la data restituirii efective,obligarea la restituirea dobânzilor penalizatoare pe care pârâta le-a perceput în baza dispoziţiilor art. 8.6 şi a dobânzii care se va dovedi ca a fost percepută nelegal completarea art. 10.5 din contract ca pârâta să fie obligată să trimită corespondenţa cu confirmare de primire şi constatare nulităţii absolute ca fiind clauza abuzivă cea precizată la art. 13.5 privind competenţa instanţelor doar la Bucureşti şi eliminarea din contract cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1601 pronunţată de Judecătoria Motru la 12 iulie 2016, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor înscrise în art. 4 referitoare la comisionul de acordare şi art. 13.5 privind competenţa teritorială a instanţelor din municipiul Bucureşti din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/13.06.2008 şi în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.189,50 CHF încasată cu titlu de comision de acordare, calculat la data perceperii lui 13.06.2008 sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală aferentă de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

S-au respins celelalte solicitări ale reclamantului.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.

Prin decizia nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-a luat act de renunţarea la excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Gorj invocată de apelanta-pârâtă B. S.A.

S-a respins apelul apelantei-pârâte B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1601 pronunţată de Judecătoria Motru la 12 iulie 2016, în dosarul nr. x/2016.

A fost admis apelul apelantului-reclamant A., împotriva sentinţei primei instanţe.

A fost schimbată sentinţa în sensul că, s-a constatat caracterul abuziv şi al clauzelor de la art. 8.1, 8.6, (dobânzi penalizatoare prea mari, de 8 pp), 9.2.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, 13 iunie 2008, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală, calculată de la data introducerii acţiunii, 18 februarie 2016 până la data restituirii efective.

S-a dispus restituirea sumelor reprezentând dobânzile penalizatoare încasate.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor instanţei de fond

A fost obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON.

Împotriva deciziei nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B. S.A.

Prin adresa din 02.07.2018, Tribunalul Gorj a înaintat dosarul cauzei în vederea soluţionării recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Gorj, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.

Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".

Totodată, este de reţinut că prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi în consecinţă, a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Gorj revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, privind soluţionarea recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 538/2017 din 06 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.