Electricity supply contract termination damages and prohibition of post-deadline amendment of claim without party consent under Civil Procedure Code Article 204

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28.08.2015, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la achitarea cu titlu de daune interese compensatorii suma totală de 8.575.245,78 RON, compusă din:

- suma de 8.559.207,78 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea la care SNN a valorificat în perioada 01.04.2014 - 30.09.2014 energia disponibilizată ca urmare a încetării unilaterale de către B. a contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică ("PCCB") nr. 207 din data de 22.02.2013 ("Contractul") şi contravaloarea acestei energii la care SNN ar fi fost îndreptăţită conform Contractului;

- suma de 16.038 RON, reprezentând cheltuielile asociate tranzacţiilor de vânzare prin care SNN a vândut în perioada 01.04.2014 - 30.09.2014 energia disponibilizată pe piaţa PCCB şi PCCB-NC.

La termenul de judecată din 17.10.2016, reclamanta a înţeles să modifice obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor identificate prin raportul de expertiză, inclusiv a cheltuielilor aferente tranzacţionării pe PZU, în cuantum de 70.265,80 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 278/2016 din 20 decembrie 2016 a Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, a declarat apel reclamanta Societatea Naţională A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 227/A din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta Societatea Naţională A. S.A., s-a schimbat în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, s-a admis în parte acţiunea.

A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantei Societatea Naţională A. S.A. suma de 8.645.467,52 RON, cu titlu de prejudiciu.

S-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii din data de 26.05.2016 a aceleiaşi instanţe şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 142.132,97 RON, cheltuieli de judecată în fond şi în apel.

La 29.11.2017, recurenta-pârâtă B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 227/A din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15.12.2017.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Galaţi.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a obligat-o la plata sumei de 8.645.467,52 RON cu titlu de prejudiciu cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., suma pretinsă de intimata-reclamantă prin cererea de chemare în judecată fiind de 8.575.245,78 RON.

În continuare, a arătat recurenta că în cadrul judecăţii în faţa primei instanţe, la termenul de judecată din 17.10.2016 (al 5-lea termen de judecată), reclamanta a înţeles să modifice obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor identificate prin raportul de expertiză, inclusiv a cheltuielilor aferente tranzacţionării pe PZU, în cuantum de 70.265,80 RON, care nu au fost solicitate iniţial prin cererea de chemare în judecată, deşi B. s-a opus, în mod expres, la modificarea solicitată de SNN, în temeiul art. 204 alin. (3) C. proc. civ., atât în cadrul dezbaterilor orale cât şi în cadrul concluziilor scrise formulate.

În ciuda opoziţiei neechivoce formulate de B., instanţa de apel a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 8.645.467,52 RON cu titlu de prejudiciu, dispunând şi plata contravalorii cheltuielilor de 70.265,80 RON, care nu au fost solicitate iniţial prin cererea de chemare în judecată şi care, astfel cum a arătat, reprezentau o pretenţie distinctă faţă de cele deduse judecăţii prin cererea introductivă de instanţă.

A mai susţinut recurenta că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ., încălcare ce a cauzat B. o vătămare, aceasta fiind obligată la plata unei sume mai mari decât suma dedusă judecăţii prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 1.267 şi art. 1.549 şi urm. C. civ., având în vedere că instanţa de apel a apreciat că B. nu era îndreptăţită să solicite denunţarea unilaterală a Contractului, nici prin aplicarea prevederilor art. 26 - 28 ale Contractului, nici prin aplicarea art. 1.768 C. civ. şi întrucât situaţia premisă a naşterii dreptului de reziliere - neexecutarea culpabilă de către cealaltă parte a obligaţiilor sale contractuale - nu se regăseşte în ipoteza clauzei prevăzute prin art. 26 lit. b) a Contractului, se impunea ca instanţa de apel să aplice dispoziţiile art. 1.267 C. civ., constatând că părţile aveau un drept de denunţare unilaterală a Contractului.

În argumentarea aceluiaşi motiv de casare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a făcut aplicarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie şi Legii energiei nr. 123/2012, având în vedere că în considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a reţinut că B. are calitatea de furnizor de energie şi nicidecum de consumator final, astfel încât nu se putea întemeia pe majorarea costurilor de achiziţie a certificatelor verzi pentru a justifica modificarea circumstanţelor avute în vedere la contactare, or, furnizorii de energie electrică au obligaţia în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 220/2008, de a achiziţiona un anumit număr de certificate verzi pentru cantitatea de energie electrică furnizată consumatorilor finali sau utilizată pentru alimentarea locurilor proprii de consum.

A mai arătat recurenta că instanţa de apel a reţinut că relevantă pentru aprecierea temeiniciei motivului de denunţare unilaterală invocat de B. este calitatea în care aceasta a încheiat Contractul, şi anume, cea de furnizor de energie electrică, concluzie la care s-a ajuns cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 220/2008 şi ale art. 3 pct. 25 din Legea nr. 123/2012, care clarifică în mod neechivoc obligaţia furnizorilor de a suporta costurile certificatelor verzi aferente energiei electrice utilizată pentru consum propriu.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a admis în principiu recursul fiind stabilit termen de judecată conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă de apel, în considerarea argumentelor ce succed:

Criticile recurentei-pârâte B. S.A. subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constând în încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ. prin obligarea sa la plata unei sume ce reprezintă o pretenţie distinctă faţă de cele deduse judecăţii prin cererea introductivă de instanţă, sunt fondate.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28.08.2015, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la achitarea cu titlu de daune interese compensatorii suma totală de 8.575.245,78 RON, compusă din:

- suma de 8.559.207,78 RON, reprezentând diferenţa dintre contravaloarea la care SNN a valorificat în perioada 01.04.2014 - 30.09.2014 energia disponibilizată ca urmare a încetării unilaterale de către B. a contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice pe piaţa centralizată a contractelor bilaterale de energie electrică ("PCCB") nr. 207 din data de 22.02.2013 ("Contractul") şi contravaloarea acestei energii la care SNN ar fi fost îndreptăţită conform Contractului;

- suma de 16.038 RON, reprezentând cheltuielile asociate tranzacţiilor de vânzare prin care SNN a vândut în perioada 01.04.2014 - 30.09.2014 energia disponibilizată pe piaţa PCCB şi PCCB-NC.

La termenul de judecată din 17.10.2016, după administrarea probatoriului, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, reclamanta a înţeles să modifice obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor identificate prin raportul de expertiză, inclusiv a cheltuielilor aferente tranzacţionării pe PZU, în cuantum de 70.265,80 RON, care nu au fost solicitate iniţial prin cererea de chemare în judecată.

Conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text legal, modificarea cererii peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

Or, în speţă, se constată că modificarea cererii introductive de instanţă prin care s-a solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor aferente tranzacţionării pe PZU, în cuantum de 70.265,80 RON, s-a formulat peste termenul prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în lipsa acordului pârâtei care de altfel şi-a exprimat în mod ferm opoziţia, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse în faţa primei instanţe.

Prin urmare, având în vedere că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care atrag incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reţine că, în cauză, nu se mai impune analizarea criticilor privind nelegalitatea deciziei atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constând în aplicarea greşită a normelor de drept material care vizează fondul cauzei.

În consecinţă, recursul pârâtei va fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, urmând ca instanţa să analizeze apelul în limitele învestirii, prin raportare la criticile şi apărările formulate, Înalta Curte fiind în imposibilitate de a putea analiza legalitatea soluţiei adoptate în întregul său.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei B. S.A., va casa decizia civilă nr. 227/A din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 227/A din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.