Suspension of annulment action upheld after claimants fail to specify legal basis and remedy.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, A. şi B. au solicitat constatarea nulităţii absolute a sentinţei nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iaşi, D., Oficiul De Cadastru şi E. şi S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. a fost suspendată judecata contestaţiei în anulare formulate de către contestatorii A. Şi B., împotriva sentinţei nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iaşi, D., Oficiul de Cadastru şi E. şi S.C. F. S.R.L.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor date prin rezoluţia de primire din data de 11.05.2018, contestatorilor le-au fost solicitate precizări în sensul de a indica denumirea căii de atac pe care au înţeles să o exercite împotriva sentinţei nr. 15/29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006 şi a temeiului de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

Analizând precizările înaintate la dosarul cauzei de către contestatori, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac şi temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva sentinţei nr. 15/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, prin urmare, constatând că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina contestatorilor, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina acestora, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Cu referire la încheierea din 18 iunie 2018, se reţine că prin încheierea din 17 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că în cererea de repunere pe rol (aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti) contestatorii au menţionat că formulează recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.06.2018, sens în care, constatând că judecarea recursului împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.06.2018 este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., l-a înaintat instanţei superioare.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, recursul declarat de recurenţii A. şi B., la data de 16.07.2018, împotriva încheierii din 18 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi ale art. 383 şi următoarele din Noul C. proc. civ., solicitând desfiinţarea încheierii atacate în tot.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Totodată, recurenţii au precizat că înţeleg să invoce cu putere de lucru judecat următoarele sentinţe definitive: sentinţa civilă nr. 80/19.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti; sentinţa civilă nr. 88 din 26.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti; sentinţa civilă nr. 82 din 20.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti; sentinţa civilă nr. 87 din 26.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Au susţinut că toate aceste dosare sunt similare cu pricina de faţă, având acelaşi obiect, părţi şi cauză, conform prevederilor art. 1201 C. civ.

În final, recurenţii au solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, conform art. 4 şi art. 12 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, deşi recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. de la 1865 şi dispoziţiile art. 383 şi următoarele din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că prezentul litigiu este supus regulilor Codului de procedură de la 1865, în condiţiile în care scopul urmărit de recurenţi prin formularea cererii este anularea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un proces guvernat de vechiul C. proc. civ. 1865.

Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, ţinând cont şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1551 C. proc. civ. 1865:

"Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".

Suspendarea prevăzută de textul de lege enunţat se referă la obligaţiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii şi fără de care nu se poate desfăşura procesul civil iniţiat.

În cauză, prin rezoluţia din 11 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti le-a pus în vedere contestatorilor să precizeze denumirea căii de atac pe care au înţeles să o exercite împotriva sentinţei nr. 15/29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006 şi temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată, obligaţie ce le-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţie potrivit dovezilor aflate la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti.

Prin precizările depuse la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, contestatorii au arătat că nu sunt de acord cu încadrarea juridică efectuată din oficiu la momentul înregistrării cererii, respectiv calificarea acesteia ca fiind contestaţie în anulare, însă aceştia nu au înţeles să ofere lămuririle suplimentare solicitate prin rezoluţie, în sensul indicării denumirii căii de atac pe care au înţeles să o exercite şi a temeiului de drept procesual al cererii, aceasta rămânând informă.

Aşa fiind, măsura suspendării judecăţii dispusă prin încheierea din 18 iunie 2018 a fost determinată de culpa contestatorilor care au ignorat obligaţiile impuse de instanţă, precum şi cele prevăzute de lege în sarcina acestora ca părţi în proces.

Contrar susţinerilor recurenţilor, în mod legal instanţa a apreciat asupra măsurii suspendării judecăţii, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1551 C. proc. civ. 1865, întrucât lipsa indicării temeiului de drept al cererii, care să permită instanţei de judecată să facă o corectă încadrare juridică a cererii cu care a fost învestită şi să asigure respectarea dreptului la apărare al părţilor adverse, face imposibilă continuarea activităţii judiciare.

Este de amintit că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. 1865, părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului şi să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.

Sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurenţilor vizând încălcarea competenţei şi împrejurarea că instanţa a încălcat puterea de lucru judecat a unor sentinţe definitive, întrucât legea procesuală aplicabilă a fost stabilită în prezenta cauză în raport de precizările formulate de contestatori la curtea de apel, scopul urmărit de aceştia fiind în mod clar anularea sentinţei nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006.

Prevalându-se de aceste aspecte, recurenţii aduc în discuţie legalitatea sentinţei nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, fără a formula însă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare care formează obiectul prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, reţinând aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii din 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.