Labor-mandate damages award quashed and remanded for retrial on res judicata effect of criminal acquittal.

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 30 noiembrie 2010, sub dosarul nr. x/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 880.000 RON daune-interese, precum şi la plata premiilor şi a celorlalte drepturi salariale cuvenite, actualizate, cu indexările şi majorările survenite, plus dobânda aferente, cât şi la plata unor daune morale în sumă de 250.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 391 din Codul comercial şi art. 1548 din C. civ.

La data de 1 februarie 2012, reclamantul a precizat obiectul cererii, în sensul că înţelege să solicite obligarea pârâtei la plata sumei de 880.000 RON reprezentând daune-interese, plata premiilor aferente anului 2008 şi plata sumei de 250.000 RON, reprezentând daune morale, arătând expres că renunţă la plata celorlalte drepturi salariale, aspect de care instanţa a luat act.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5403 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 880.000 RON, reprezentând despăgubiri.

A fost respinsă cererea privind celelalte pretenţii ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 16.500 RON, reprezentând partea cuvenită din contravaloarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în principal, că reclamantul a fost revocat fără justă cauză din funcţia de director general şi că acesta este îndreptăţit la plata unor daune-interese, în temeiul art. 12 alin. (3) din actul adiţional nr. x din 16 septembrie 2008, încheiat la contractul de mandat nr. x din 14 august 2008, prin care pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român a acordat mandat reclamantului A., în sensul conducerii, organizării şi gestionării activităţii regiei autonome şi actului de înfiinţare în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice prevăzute în schimbul unei remuneraţii.

Totodată, s-a reţinut că art. 12 alin. (3) din actul adiţional nr. x din 16 septembrie 2008, preia de altfel dispoziţiile art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 aplicabil în cauză potrivit normei de trimitere prevăzute Norma metodologică referitoare la selecţionarea managerilor şi încheierea contractului de management la regiile autonome.

Referitor la daunele-interese cuvenite reclamantului, prima instanţă a constatat că părţile, prin art. 12 alin. (3) din actul adiţional, au stipulat o veritabilă clauză penală în sensul art. 1066 şi art. 1069 C. civ., obligatorie între părţi în temeiul art. 969 C. civ.

Astfel, prin clauza penală menţionată părţile au determinat anticipat întinderea prejudiciului la a cărui reparare este îndreptăţit reclamantul în cazul unei revocări fără justă cauză, respectiv contravaloarea retribuţiei brute lunare aferentă perioadei de mandat rămase de la momentul revocării şi până la momentul împlinirii duratei contractului.

Cuantumul despăgubirilor privind contravaloarea indemnizaţiei brute lunare, potrivit calculului efectuat de expert, este de 880.000 RON, fără a se reţine contribuţiile şi impozitele calculate în temeiul art. 157 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, deoarece sumele primite de către reclamant cu titlu de despăgubiri au în vedere valoarea indemnizaţiei lunare brute iar nu valoarea retribuţiei efective, nete pe care ar fi primit-o în calitate de director general.

Cât priveşte premiul anual solicitat pentru anii 2007 şi 2008, prima instanţă a apreciat că aceste pretenţii sunt neîntemeiate, deoarece potrivit contractului de mandat Secţiunea A pct. 2 directorul general poate beneficia de un premiu anual de cel mult 12 remuneraţii brute lunare după aprobarea situaţiilor financiare anuale, iar potrivit art. 5 Secţiunea A pct. 3 plata premiului anual este condiţionată de aprobarea acestuia de către Ministerul Transporturilor.

Drept urmare, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, s-a apreciat că acordarea premiului anual era prevăzută ca o posibilitate şi era condiţionată de aprobarea prealabilă a Ministerului Transporturilor, aspect care nu a fost probat în cauză.

În privinţa daunelor morale solicitate pentru prejudiciul adus onoarei demnităţii şi imaginii, prima instanţă a apreciat că revocarea fără justă cauză din funcţia de director general a produs acestuia un prejudiciu moral, însă acest prejudiciu este de natură a fi reparat în integralitate prin recunoaşterea caracterului nejustificat al revocării din funcţia de director.

Totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale apare ca fiind o măsură nejustificată în raport cu prejudiciul produs, în cauză rezultând din probele administrate că singurele acte de mediatizare a măsurii de revocare au fost întreprinse de Ministerul Transporturilor, iar nu de pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti.

Prin urmare, prima instanţă a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

3. Apelul declarat de pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 5403 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 5403 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost obligată pârâta şi la plata sumei de 152.816 RON reprezentând premii cuvenite pentru anul 2008 şi la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin revocarea reclamantului din funcţie.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A fost obligată intimata-pârâtă Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti la plata sumei de 7.353 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Referitor la apelul pârâtei s-a constatat, în principal, că prima instanţă în mod corect a dat eficienţă clauzei penale convenite de părţi prin art. 12 pct. 3 din Contractul de mandat nr. x din 14 august 2008, întrucât culpa pârâtei derivă din revocarea contractului de mandat înainte de termen, fără justă cauză. În acest sens, părţile au anticipat valoarea prejudiciului produs ca urmare a încetării contractului de mandat înainte de termenul prevăzut, astfel că în cazul producerii prejudiciului, devine aplicabilă această clauză.

Faptul că revocarea s-a dispus prin Ordin al Ministrului Transporturilor, astfel că pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti nu ar avea nicio culpă pentru aceasta şi, ca atare, nu ar fi trebuit să fie obligată la plata acestor despăgubiri, nu a fost primită, deoarece contractul de mandat s-a încheiat cu pârâta, iar aplicarea art. 12 pct. 3 are natura unei răspunderi contractuale, ministrul nefiind parte în acest contract. Mai mult, raporturile de subordonare dintre Ministerul Transporturilor şi pârâta regie autonomă în subordinea Ministerului de resort nu pot fi opuse reclamantului cu scopul de a paraliza pretenţiile sale faţă de pârâtă, deoarece acesta este terţ în relaţia cu Ministerul, fiind însă parte în contractul de mandat încheiat cu regia. Pe de altă parte, dacă pârâta, care a căzut în pretenţii, în temeiul răspunderii civile contractuale, pretinde că un anumit ministru se face vinovat de aceasta, are la îndemână formularea unei acţiuni în garanţie împotriva acestuia, fără ca prin aceasta să fie exonerată de răspunderea civilă contractuală faţă de reclamantul din cauza de faţă.

Referitor la apelul reclamantului A., instanţa de apel a constatat că este fondat, sub aspectul neacordării premiului anual cuvenit pentru anul 2008 şi al daunelor morale.

Privitor la premiul anual s-a apreciat că reclamantul a desfăşurat o activitate meritorie în exercitarea mandatului său, îndeplinind criteriile de performanţă impuse de pârâtă, astfel încât acesta era îndreptăţit şi la acordarea premiului anual convenit prin art. 4 lit. A) alin. (2) din contractul de mandat. Împrejurarea că acordarea premiilor era supusă aprobării prealabile de către Ministerul Transporturilor nu este relevantă sub aspectul raporturilor juridice cu reclamantul, în condiţiile art. 5 lit. A), alin. (3) din contractul de mandat, ale art. 7 din Legea nr. 15/2990, obligaţia de a asigura plata acestuia revenind pârâtei necondiţionat, după cum aceasta a fost stipulată.

În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale reclamantului s-a reţinut că, prejudiciul moral cauzat prin revocarea înainte de termen a mandatului său de director a fost probat, din dovezile administrate rezultând că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine prin revocarea sa intempestivă şi fără justă cauză.

Pentru considerentele expuse, instanţa de apel a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta şi la plata premiului anual cuvenit pentru anul 2008 şi a daunelor morale, fiind menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Împotriva deciziei civile nr. 123 din 1 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat, în principal, că în mod netemeinic şi nelegal au fost acordate reclamantului despăgubirile solicitate prin acţiune, întrucât revocarea reclamantului A. din funcţia de director general nu a fost făcută de pârâtă şi că nu este o revocare fără justă cauză, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 12 pct. 3 din contractul de mandat, dispoziţii ce au fost introduse prin Actul adiţional nr. x din 16 septembrie 2008.

De altfel, pentru a fi incidente prevederile art. 12 pct. 3 din contractul de mandat nr. x din 14 august 2008, astfel cum a fost completat prin Actul adiţional nr. x din 16 septembrie 2008, trebuiau îndeplinite două condiţii, respectiv să existe o revocare şi aceasta să intervină fără o justă cauză. Or, aceste condiţii nu au fost îndeplinite.

Privitor la revocarea reclamantului A. din funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie s-a arătat că încetarea contractului de mandat nu a fost dispusă din iniţiativa pârâtei, ci prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 39 din 24 decembrie 2008, împrejurare faţă de care nu există vreun temei care să conducă la obligarea pârâtei la plata daunelor-interese.

Încetarea contractului de mandat nr. x din 14 august 2008 a avut ca temei prevederile art. 12 pct. 1 lit. e) din convenţie, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 12 pct. 3 introduse prin actul adiţional nr. 1.

Totodată, dispoziţiile art. 1066 şi art. 1069 C. civ. nu pot fi reţinute deoarece art. 12 pct. 3 nu cuprinde o clauză penală, iar condiţiile legale pentru obligarea pârâtei la plata daunelor-interese faţă de reclamant nu sunt îndeplinite.

Referitor la cuantumul daunelor-interese s-a susţinut că este disproporţionat faţă de faptul că reclamantul a executat doar 4 luni din contractul de mandat dar solicită despăgubiri pentru alte 44 de luni.

Prin acordarea despăgubirilor în cuantum brut, instanţa de fond a creat reclamantului o situaţie mai favorabilă decât cea avută în cele 4 luni de mandat în care a încasat suma de 16.900 RON net.

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului reclamantului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 152.816 RON reprezentând premii cuvenite pentru anul 2008 şi la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin revocarea reclamantului din funcţie, s-a susţinut că decizia este nelegală şi netemeinică.

Astfel, s-a arătat că acordarea premiului aferent anului 2008 nu a fost acordat şi nici inclus în bugetul pe anul 2009, iar în conformitate cu art. 4 lit. a) pct. 2 din contractul de mandat nr. x din 14 august 2007 acesta - premiul anual - este prevăzută ca o posibilitate şi nu ca un drept. Faţă de această împrejurare, recurenta-pârâtă a susţinut că nu poate fi obligată la plata vreunei sume cu titlu de premiu.

În ceea ce priveşte daunele morale s-a arătat că, în mod eronat au fost acordate de către instanţa de apel, întrucât reclamantului nu i s-a adus nicio atingere onoarei ori demnităţii persoanei prin vreo declaraţie a pârâtei sau a reprezentanţilor săi, iar pârâta nu poate răspunde pentru declaraţiile sau opiniile unor terţe persoane.

5. Prin cererea depusă la dosar, la data de 12 iulie 2013, recurenta-pârâtă Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti a completat şi precizat motivele de recurs, prin care a susţinut că este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât decizia recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ.

Sub acest aspect s-a arătat că, cererea de acordare a daunelor morale este nemotivată în drept, iar instanţa de apel nu a calificat temeiul legal al acesteia, context în care nu a fost arătat temeiul de drept în baza căruia pârâta a fost obligată la plata daunelor morale.

5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului pârâtei şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.

6. La data de 23 septembrie 2013, recurenta-pârâtă Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

7. Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

8. Cauza a fost repusă pe rol la data de 16 octombrie 2018, ca urmare a faptului motivul care a stat la baza suspendării judecării cauzei nu mai subzista, întrucât dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a fost soluţionat prin decizia penală nr. 491/A din 10 aprilie 2018, iar hotărârea a rămas definitivă.

9. Înalta Curte urmează să admită recursul declarat în cauză având în vedere următoarele argumente:

Este incontestabil că atunci când se soluţionează un conflict de drept penal se stabileşte, implicit, şi o situaţie de fapt şi un raport juridic, ambele în complexitatea lor, astfel că soluţionarea definitivă a conflictului implică recunoaşterea definitivă şi a conţinutului acestui conflict, adică a situaţiei de fapt şi a raportului juridic.

Potrivit dispoziţiile art. 22 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

În cauză, decizia penală nr. 491/A din 10 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013, are efecte depline asupra raporturilor juridice dintre părţi, respectiv asupra actelor încheiate cu reclamantul, prin care pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român a acordat mandat reclamantului A., în sensul conducerii, organizării şi gestionării activităţii regiei autonome şi actului de înfiinţare în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice prevăzute în schimbul unei remuneraţii.

În acest context, pentru a da o interpretare corectă dispoziţiilor legale supuse analizei în raport cu situaţia de fapt dedusă judecăţii şi decizia penală nr. 491/A din 10 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2013, se impune casarea deciziei recurate fără a se mai proceda la analizarea motivelor de recurs ale pârâtei Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 123 din 1 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o va casa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 123 din 1 aprilie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.