Payment for construction works despite missing acceptance protocols: Cassation limits review to legality and upholds factual findings on technical compliance

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea la plata sumei de 212.820,68 RON, contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 3.939.232,55 RON penalităţi de întârziere precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta, în conformitate cu disp. art. 112 C. proc. civ., a formulat întâmpinare invocând excepţia de neexecutare a contractelor, susţinând, în esenţă, că lucrările efectuate de reclamantă au fost necorespunzătoare iar altele nefinalizate.

La data de 07.02.2012, reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la pretenţiile sale în sensul reducerii acestora la suma de 212.820,68 RON, reprezentând facturi neachitate şi penalităţi în sumă de 64.438,14 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 194/2015 pronunţată în data de 12 februarie 2015, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Buzău şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că izvorul obligaţional al pretinsei creanţe derivă din contractele de execuţie lucrări nr. 175 şi 176 din 06.11.2006 şi actelor adiţionale încheiate între părţi, ce au constat în realizarea de către reclamantă a unor lucrări de instalaţii aferente obiectivului "modernizarea carmangeriei S.C. B. S.R.L. Pentru lucrările efectuate, reclamanta a emis facturile nr. x şi 182 din 21.04.2008. În cuprinsul celor două contracte părţile au inserat o serie de clauze privind obligaţiile reciproce.

În opinia instanţei de fond, probele administrate în cauză reliefează următoarele: recepţia la astfel de lucrări se face după punerea în funcţiune şi darea în exploatare pe baza referatului proiectantului. Această cerinţă se regăseşte în Normativul pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare şi aer condiţionat - indicativ 15-98.

Ambele expertize au făcut trimitere la procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor încheiat la 24.04.2008 - dosar fond, dar acesta se referă la lucrările de construcţie a clădirilor, nicidecum la instalaţiile specifice obiectului de activitate al pârâtei - carmangerie.

A apreciat instanţa de fond asupra faptului că, lucrările efectuate de reclamantă au comportat numeroase probleme, elocvente în acest sens fiind cele două înscrisuri din 23.01.2009, procesul-verbal emis la 01.02.2010 şi procesul-verbal emis la 01.02.2010 în cuprinsul cărora, deşi au fost menţionate deficienţe de natură tehnică iar executantul - reclamanta în cauză s-a obligat să le remedieze, nu s-au corectat.

Concluziile expertului D. sunt în contradicţie chiar cu punctul de vedere al S.C. E. S.A., cuprins în adresa nr. x/2014 - dosar fond, proiectantul arătând următoarele:

"constatările generale au fost că materializarea soluţiilor proiectate respectiv în proporţie de 70% proiectele realizate de S.C. E. S.A., fiind necesare o serie de măsuri privind montajul instalaţiilor E. S.A., pentru asigurarea funcţionării normale a instalaţiilor de termoventilaţie proiectate.

Pornind de la acest punct de vedere, expertul a impus remedierea în sarcina pârâtei, emiţând adresa nr. x/2014 - dosar fond, ignorând chiar şi propriile concluzii ce se regăsesc în cuprinsul procesului-verbal încheiat la 30.09.2013 pagina 3 cu ocazia convocării părţilor - "pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor de ventilare condiţionare este obligatorie montarea programului de reabilitare a parametrilor specifici procesului de producţie.

Din aceste considerente lucrarea efectuată a fost considerată subiectivă, fiind efectuată cu ignorarea atât a clauzelor contractuale cât şi a înscrisurilor mai sus precizare.

De altfel, s-a reţinut, părţile au solicitat mai multe termene pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului dar fără finalitate.

În concluzie, cele două expertize ordonate în cauză nu au confirmat că lucrările contractate au fost finalizate de executant, recepţia nefiind efectuată.

Totodată, pârâta prin întâmpinare, cât şi prin concluziile orale a invocat excepţia de neexecutare a obligaţiilor contractuale pe care instanţa a calificat-o ca veritabile apărări de fond, acţiunea urmând a fi respinsă.

În temeiul art. 277 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal reclamanta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin întâmpinarea depusă în data de 22 octombrie 2015, intimata pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii apelului. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondat a apelului potrivit considerentelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2015, aşa cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la acest termen de judecată, intimata-pârâtă, prin reprezentantul avocat, a arătat faptul că nu mai susţine excepţia tardivităţii invocate prin întâmpinare, întrucât, în urma verificărilor pe care le-a întreprins în dosar, a constatat faptul că, faţă de momentul recomunicării sentinţei, solicitată şi încuviinţată de către primul judecător, apelul este exercitat în termenul legal de 15 zile, prevăzut de vechiul C. proc. civ., sub incidenţa căruia se judecă prezentul dosar.

După analizarea probelor, prin decizia nr. 839 din data de 03 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 194 din data de 12 februarie 2015 pronunţate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind nefondat, a admis în parte cererea apelantei privind plata cheltuielilor de judecată şi a obligat apelanta reclamantă S.C. C. S.R.L. la plata către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat parţial.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. C. S.R.L. Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea administrării probatoriului necesar soluţionării cauzei.

Prin decizia nr. 1395 din data de 20 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 839 din 3 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x* la data de 03 noiembrie 2016.

Faţă de prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. (1865), art. 292 şi art. 315 C. proc. civ. (1865), având în vedere considerentele deciziei de casare nr. 1395/20.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la termenul de judecată din data de 07 decembrie 2016, Curtea a încuviinţat efectuarea unei expertize în specialitatea "instalaţii pentru construcţii", fiind desemnat expertul F. să efectueze expertiza precizată, având ca obiective: - evaluarea stadiului de execuţie a fiecărui contract în parte, în acord cu obligaţiile asumate de părţi în fiecare convenţie; - să se stabilească starea echipamentelor achiziţionate şi dacă aceste echipamente corespund celor angajate cantitativ şi calitativ prevederilor contractuale; - dacă lucrările de execuţie au fost realizate în parametrii contractaţi, evaluarea calităţii lucrărilor de execuţie şi dacă acestea corespund prevederilor contractuale.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2017, Curtea a încuviinţat cererea de înlocuire a expertului F., desemnând prin tragere la sorţi pe domnul expert G. şi a reformulat obiectivele care au fost stabilite deja în considerentele deciziei nr. 1395/20.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi încuviinţate prin încheierea de şedinţă din data de 7 decembrie 2016, astfel: - determinarea stadiului de execuţie a fiecărui contract în parte, în acord cu obligaţiile asumate de părţi în fiecare convenţie; - să se stabilească starea echipamentelor achiziţionate şi dacă aceste echipamente corespund celor angajate cantitativ şi calitativ prevederilor contractuale, pentru fiecare contract în parte; - dacă lucrările de execuţie au fost realizate în parametrii contractaţi, stabilirea calităţii lucrărilor de execuţie şi dacă acestea corespund prevederilor contractuale, pentru fiecare contract în parte.

Prin încheierea din 5 aprilie 2017, Curtea a respins obiecţiunile formulate de pârâtă împotriva raportului de expertiză întocmit de expertul G.

La termenul de judecată din data de 10 mai 2017, Curtea a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de expert G., urmând a stabili contravaloarea lucrărilor a căror existenţă a fost confirmată prin expertiza întocmită şi cuantumul dobânzii legale.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2017, Curtea a respins cererea formulată de intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. Buzău privind efectuarea unei noi expertize tehnice, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 746 din 25 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x, a admis apelul formulat de reclamanta S.C. C. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 194 din data de 12 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU, cauză venită spre rejudecare potrivit deciziei nr. 1395/20.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă; a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a admis în parte acţiunea precizată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 27.04.2008 până la data plăţii efective; a admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, şi a obligat intimata- pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 64.260,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. Bucureşti, succesor în drepturi fiind S.C. C. S.R.L. Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 212.820,68 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate emise în baza contractelor de execuţie nr. 175 şi nr. 176/06.11.2016, contracte încheiate între S.C. A. S.R.L., în calitate de executant şi S.C. B. S.R.L., în calitate de beneficiar, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.939.232,55 RON penalităţi de întârziere aferente acestui debit.

La termenul de judecată din 7 februarie 2012, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului şi nu mai solicită obligarea pârâtei la plata penalităţilor.

La data de 7 aprilie 2017, reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, dobânda legală calculată până la data de 17 februarie 2017 în cuantum de 64.438,14 RON, precum şi dobânda legală calculată în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Prin contractul de execuţie lucrări nr. 175/06.11.2006, reclamanta s-a obligat să execute următoarele lucrări de instalaţii: instalaţii sanitare, instalaţii HVAC şi instalaţii electrice, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 953.881 RON + TVA. Ulterior, prin actul adiţional nr. x s-a modificat obiectul contractului şi s-a convenit, de comun acord, ca beneficiarul să achite suma de 273.700 RON, TVA inclus, fiind emisă factura nr. x/21.04.2008, din care debitoarea a achitat o parte din contravaloarea acesteia, conform extrasului de cont din data de 13.01.2009, rămânând de plată suma de 138.827,12 RON.

Prin contractul de execuţie lucrări nr. 176/06.11.2006, reclamanta s-a obligat să execute următoarele lucrări: procurare echipamente - instalaţii sanitare, procurare echipamente - instalaţii HVAC, procurare echipamente - instalaţii electrice, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 301.586 Euro + TVA. Ulterior, prin contractul adiţional nr. x s-a modificat obiectul contractului şi s-a convenit, de comun acord, ca beneficiarul să achite contravaloarea instalaţiilor/echipamentelor procurate de către reclamantă în sumă de 17.272 Euro, la care se adaugă TVA, fiind emisă factura nr. x/21.04.2008 în valoare de 73.994,30 RON, neachitată.

Expertiza efectuată în cauză de către expert G. a concluzionat că lucrările asumate prin contractul de execuţie lucrări nr. y/05.11.2006 au fost realizate conform contractului, iar contractul de execuţie lucrări nr. x/06.11.2006 a fost executat în întregime pe instalaţiile sanitare - A, instalaţiile electrice - B şi instalaţiile HVAC de la punctele 2 şi 4 şi realizat parţial pentru instalaţiile HVAC de la punctele 1 şi 3 (execuţia s-a realizat conform proiectului, dar nu a existat proces-verbal de recepţie finală).

A mai reţinut expertul că echipamentele au fost achiziţionate, montate şi funcţionează de foarte mulţi ani, respectiv din anul 2008, că din punct de vedere cantitativ lucrările corespund pentru cele două contracte, dar din punct de vedere calitativ se pot lua în considerare numai informaţiile din procesele-verbale de recepţie calitativă făcute.

De asemenea, s-a mai concluzionat de către expert că toate procesele-verbale sunt semnate atât de către executant cât şi de către beneficiar, că în procesul-verbal de recepţie calitativă este precizat că sunt respectate cerinţele de calitate stabilite prin contract şi prin proiect şi că există pentru materiale şi echipamente certificate de calitate specifice, atât pentru cele din ţară cât şi pentru cele din import, care sunt agrementate MLPLT, că procesele-verbale cu nr. x au specificate ambele contracte de execuţie, respectiv x/06.11.2006 şi nr. y/06.11.2006 şi că toate instalaţiile au fost recepţionate fără obiecţii din partea pârâtei beneficiare.

Expertul a mai reţinut că lucrările de execuţie au fost realizate în parametrii contractaţi, calitatea lucrărilor de execuţie a fost corespunzătoare şi conformă cu proiectele instalaţiilor, s-a respectat calitatea materialelor folosite şi s-a respectat Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, toate instalaţiile sanitare, inclusiv staţia de preepurare, precum şi instalaţii electrice, din centrala termică, încălzire cu corpuri statice au fost executate şi corespund prevederilor contractuale şi funcţionau normal la data efectuării expertizei la faţa locului, la sediul pârâtei.

Prin completarea la raportul de expertiză, expertul a stabilit că faţă de contravaloarea lucrărilor stipulată în anexa 1 din actul adiţional nr. x din 20.02.2008 la contractul nr. x/06.11.2006, respectiv 300.197 RON fără TVA, s-au realizat efectiv lucrările în valoare de 230.000 RON fără TVA, conform anexei 2- factura fiscală eliberată de A. S.R.L., semnată şi ştampilată de ambele părţi, sumă scadentă la data de 27 aprilie 2008.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că au fost respectate cerinţele de calitate stabilite prin contract şi prin proiect, lucrările de execuţie fiind realizate în parametrii contractaţi, calitatea acestora fiind corespunzătoare şi conformă cu proiectele instalaţiilor.

În ceea ce priveşte instalaţia pentru realizarea procesului tehnologic "crud-uscat", expertul a reţinut că nu s-a încheiat proces-verbal de punere în funcţiune dar lucrările au fost executate conform proiectului întocmit de S.C. E. S.A. Bucureşti .

Expertul a apreciat că eventualele deficienţe se puteau constata şi remedia la momentul întocmirii procesului-verbal de punere în funcţiune.

Aceste concluzii ale expertului se coroborează cu punctul de vedere al proiectantului S.C. E. S.A. Bucureşti, care a constatat respectarea proiectului iniţial precum şi a traseelor de ventilaţie şi încălzire-răcire, astfel încât s-a reţinut că execuţia instalaţiei a fost realizată în conformitate cu parametrii tehnici indicaţi în proiect .

În consecinţă, Curtea a reţinut că inexistenţa procesului-verbal de punere în funcţiune nu este imputabilă executantului iar susţinerile beneficiarului privind nerespectarea parametrilor tehnici la realizarea instalaţiei pentru realizarea procesului tehnologic "crud-uscat" nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Raportat la înscrisurile existente la dosarul cauzei şi la concluziile raportului de expertiză, Curtea a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta având dreptul la contravaloarea echipamentelor achiziţionate şi a lucrărilor efectuate, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 296 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 212.820,32 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de 27.04.2008 până la data plăţii efective.

În baza art. 274 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis în parte cererea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 64.260,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, constând în: 5.162,70 RON taxă de timbru primă instanţă; 3.500 RON onorariu expert desemnat de prima instanţă; 5.000 RON onorariu expert desemnat de reclamantă în prima instanţă; 21.282 RON onorariu avocat primă instanţă; 2.586,35 RON taxă judiciară de timbru instanţa de apel; 3.447 RON taxă judiciară de timbru instanţa de recurs; 2.000 RON onorariu expert rejudecare apel; 21.282 RON onorariu avocat rejudecare apel.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. (1865), Curtea a micşorat cheltuielile de judecată cu onorariul avocatului în primă instanţă şi apel, până la suma de 21.282 RON, constatând că onorariile achitate de către reclamant sunt disproporţionat de mari faţă de obiectul litigiului şi munca îndeplinită de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU, solicitând, în principal, admiterea recursului, ca întemeiat, şi, în consecinţă, casarea deciziei nr. 746/2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat; în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei noi expertize cu aceleaşi obiective, instituindu-se în sarcina expertului obligaţia de a efectua probele tehnice privind calitatea execuţiei.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe larg, cu titlu de chestiuni prealabile, circumstanţele cauzei din primul ciclu procesual şi din cel de-al doilea ciclu procesual, şi a arătat că, structurat, motivele de recurs vizează: aspecte ce ţin de instalaţiile sanitare, instalaţiile electrice şi instalaţiile HVAC (menţionate la pct. 2: instalaţii de încălzire cu corpuri statice şi respectiv la punctul 4: instalaţii termomecanice din centrala termică), şi aspecte ce ţin de nefuncţionalitatea instalaţiei de ventilare climatizare privind procesul tehnologic pentru obţinerea produselor crud-uscate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În referire la instalaţiile sanitare, electrice şi HVAC (pct. 2 şi 4), recurenta- pârâtă a susţinut că, preluând întocmai concluziile expertizei ing. G., Curtea a reţinut în mod greşit că acestea corespund cerinţelor de calitate stabilite prin contracte şi proiect, încadrându-se în parametrii stabiliţi; Curtea nu a luat, însă, în considerare şi nici nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate de beneficiar în mod constant, în sensul că pretinsele procese-verbale de recepţie calitativă nu sunt datate, şi nici înregistrate, fiind întocmite "din birou", sub presiunea termenelor de raportare impuse de programul SAPARD.

În contextul expus, recurenta- pârâtă apreciază că pretinsele procese-verbale de recepţie calitativă sunt afectate de necredibilitate şi, prin consecinţă, concluziile expertului sub aspectul invocat, preluate de către instanţă, nu sunt fundamentate pe probe.

Ca şi motiv de nelegalitate susţinut prin această critică, recurenta- pârâtă a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ.

Prin cea de-a doua critică, prin care a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susţinut că în mod incorect şi fără suport probator Curtea a reţinut că "echipamentele achiziţionate şi montate funcţionează de foarte mulţi ani, respectiv, din anul 2008, aflându-se în stare de funcţionare la data efectuării expertizei la faţa locului, la sediul intimatei- pârâte", Curtea neexercitându-şi rolul activ pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză; notificările emise confirmă, de netăgăduit, că expertul a prezentat o situaţie ce nu corespunde realităţii, preluată de către instanţă fără a fi verificată sau coroborată cu alte probe.

Prin următoarea critică de recurs formulată, subsumată, de asemenea, încălcarii dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susţinut că în mod injust Curtea nu a analizat şi nici nu s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare invocată în mod constant de către beneficiar, astfel cum rezultă din notificările emise în perioada 16.09.2008- 09.02.2011, prin care s-au semnalat grave deficienţe privind execuţia, calitatea materialelor şi a lucrărilor, inclusiv, nefuncţionalitatea unor instalaţii, stăruindu-se în remedierea acestora, prezentarea proceselor-verbale de predare- primire, de punere în funcţiune şi de recepţie calitativă a tuturor utilajelor şi a lucrărilor executate, invocând, în acest sens, mai multe notificări înregistrate.

În contextul expus, recurenta- pârâtă apreciază că instanţa a încălcat prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care s-a înlăturat cererea intimatei- pârâte de valorificare a excepţiei de neexecutare fundamentată pe notificările arătate, şi, nepronunţându-se asupra acestei excepţii, instanţa de apel a ignorat inclusiv considerentele deciziei de casare.

Prin cea de-a patra critică din recurs, prin care a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., recurenta- pârâtă apreciază că în mod greşit Curtea nu a lămurit raporturile juridice deduse judecăţii sub aspectul întinderii lucrărilor executate în baza actului adiţional nr. x la contractul nr. x/06.11.2006 şi a actului adiţional nr. x la contractul nr. x/06.11.2006, în acest sens, recurenta- pârâtă având în vedere, foarte, foarte pe larg, probatoriul administrat în cauză, pe care prezentat în continuarea recursului pe 10 pagini: expertiza G., punctul de vedere al proiectantului, adrese de corespondenţă între părţi, etc.

Recurenta- pârâtă apreciază că pretinsul punct de vedere este un înscris contrafăcut (pro causa), în condiţiile în care nu există absolut nici o probă de natură să fundamenteze concluziile expertului formulate în sensul că instalaţia în litigiu a fost executată (montată) la parametrii proiectaţi.

Obligaţia de efectuare a probelor tehnice de natură să ateste calitatea execuţiei este prevăzută de actul normativ aplicabil în materie, la perioada de referinţă:

"Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare Indicativ I 5- 98" (lege specială).

Astfel, a arătat recurenta- pârâtă, în mod injust şi insuficient motivat, Curtea a reţinut că inexistenţa procesului-verbal de punere în funcţiune nu este imputabilă executantului şi în mod nejustificat executantul a insinuat exploatarea defectuoasă ori lipsa de interes a beneficiarului faţă de această instalaţie, acuzaţii înlăturate punctual prin expertiza ing. H.- motiv de nelegalitate circumscris încălcării dispoziţiilor art. 26 din Normativ şi ale art. 7 din cele două contracte.

Recurenta- pârâtă a mai învederat că instanţa de apel nu a analizat şi nici nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate în mod constant în această etapă procesuală, ce se regăseşte inclusiv în notele de concluzii scrise depuse la dosar- motiv de nelegalitate: încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ.

În fine, recurenta- pârâtă a mai susţinut că în mod incorect şi nemotivat Curtea a reţinut că "susţinerile beneficiarului privind nerespectarea parametrilor tehnici la executarea instalaţiei pentru realizarea procesului tehnologic crud- uscat nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză".

Or, a arătat recurenta, în cauza dedusă judecăţii, în raport de obligaţia legală instituită în sarcina executantului în sensul efectuării probelor tehnice de natură să ateste calitatea execuţiei (art. 26 din Normativ), dar şi obligaţia contractuală asumată în sensul garantării calităţii lucrărilor executate (art. 7), sarcina dovedirii îndeplinirii obligaţiei revine debitorului A. S.R.L., creditorul B. S.R.L. fiind ţinut să probeze doar existenţa obligaţiei (în materie comercială, doctrina şi jurisprudenţa fiind constante în acest sens).

A susţinut recurenta- pârâtă că probatoriul administrat în cauză atestă faptul că de la data finalizării montajului echipamentelor şi până la data efectuării expertizei, timp de 9 ani, executantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de efectuare a probelor tehnice, abandonând lucrările după 1 an şi 8 luni de la data emiterii facturilor- sub acest motiv de nelegalitate fiind invocată aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1073 C. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contrar susţinerilor recurentei- pârâte motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanţă, iar hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

De altfel, se poate observa fără dubii că instanţa de apel a motivat detaliat decizia pronunţată, analizând apărările acesteia formulate în apel, argumentând motivele pentru care a fost pronunţat soluţia şi în concordanţă cu textele de lege incidente în cauză.

Argumentele aduse în sprijinul acestui motiv de recurs duc cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt şi a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greşit, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentei relativ la modul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, ceea ce excede competenţei instanţei de recurs. Astfel că, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În speţă, se constată că, criticile formulate în recurs sunt de fapt o reiterare a obiecţiunilor avute faţă de raportul de expertiză, astfel că, nu pot fi analizate.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reţinută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi contradictorialităţii.

Or, în cauză, părţile au avut posibilitatea de a propune şi administra probatorii, astfel că dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu pot constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia, ceea ce în mod corect instanţa de apel a evitat.

Structurând şi sintetizând motivele de critică aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că s-a făcut o interpretare şi aplicare corectă şi legală a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.

Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părţilor în exercitarea obligaţiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Din considerentele deciziei atacate, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, reiese că instanţa de apel a stabilit în concret starea de fapt şi a procedat la analizarea fondului cauzei, hotărârea recurată fiind astfel la adăpost de orice critică.

În speţă, criticile recurentei vizează aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, dar argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, soluţia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Privită ca o garanţie a imparţialităţii instanţei şi ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, motivarea trebuie să fie, deopotrivă, corespunzătoare, clară şi concisă şi să se constituie într-o analiză riguroasă şi concretă a problemelor esenţiale ce au făcut obiectul judecăţii, chiar dacă nu este necesar un răspuns detaliat fiecărui argument invocat de părţi.

În aceeaşi măsură, hotărârea trebuie să cuprindă o analiză concretă şi coroborată a probelor administrate, stabilirea împrejurărilor esenţiale în cauză şi normele incidente. Instanţa de apel a respectat aceste exigenţe impuse atât de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia la care s-a oprit instanţa, astfel că nu se poate susţine cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii.

Este de menţionat că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului de lege anterior evocat, instanţa nefiind ţinută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

În concluzie, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză ţinând cont de situaţia de fapt corect reţinută, context în care nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat.

Înalta Curte constată că cele dezvoltate prin memoriul de recurs de către recurenta- pârâtă pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci, în realitate, recurenta solicită instanţei de recurs reaprecierea materialului probator al cauzei, ceea ce nu poate fi primit.

Potrivit dispoziţiilor legale, instanţa de recurs nu are competenţa de a realiza un control de temeinicie a hotărârii recurate, atunci când este pronunţată de o instanţă de apel (excepţia referindu-se la recursul reglementat de art. 304 C. proc. civ., inaplicabilă speţei), nu poate schimba situaţia de fapt a cauzei atunci când aceasta este complet reţinută, ci controlul judiciar efectuat în recurs este exclusiv unul de legalitate, circumscris motivelor expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., normă imperativă şi de ordine publică.

Aşa fiind, având în vedere şi cele arătate deja, Înalta Curte constată că nu au corespondent în situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, cele afirmate de recurentă prin memorial său de recurs, Înalta Curte urmând a înlătura această critică.

Potrivit celor ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de către pârâtă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimată în această etapă procesuală, în sumă de 5.950 RON, constând în onorariu avocat, potrivit dovezilor de la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. BUZĂU împotriva deciziei nr. 746 din 25 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta- pârâtă S.C. B. S.R.L. BUZĂU să plătească intimatei- reclamante S.C. C. S.R.L. BUCUREŞTI suma de5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.