Uzucapiune of buildings and land following annulled auction: failure of possession continuity due to civil interruption and res judicata on procedural standing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA COMUNEI HALMEU şi S.C. B. S.A. HALMEU - prin lichidator S.C. C. S.R.L. SATU MARE, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună înscrierea în C.F. pe numele reclamantei a dreptului de proprietate cu titlu juridic de cumpărare asupra edificatelor "D." conform Documentaţiei Cadastrale a imobilelor situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare pentru nr. top x, top x, top x, top x, top x întocmite pentru Proiect nr. 22/2009 de executant S.C. E. S.R.L. Carei, astfel: - casa cântar cu pod bascul, cu supr. Construita desf. de 39 mp înscrisă la număr cadastral x, cu o suprafaţa de teren aferentă de 1500 mp situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentaţiei cadastrale anexate; - clădire P+1 cu supr.constr. desf. de 158 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 133 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 83 mp. Clădire P cu supr.constr. desf. de 43 mp înscrise la număr cadastral x cu o suprafaţa de teren aferenta de 3800 mp, situate în extravilan Haimeu, jud. Satu Mare conform documentaţiei cadastrale anexate; - magazie cu supr.constr. desf.de 226 mp, magazie cu supr.constr. desf.de 109 mp înscrise la număr cadastral x cu o suprafaţa de teren aferenta de 2150 mp, situate în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentaţiei cadastrale anexate; - magazie cu supr.constr. desf.de 201 mp, înscrisă la număr cadastral x cu o suprafaţă de teren aferentă de 544 mp, situată în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentaţiei cadastrale anexate; - clădire P cu supr.constr. desf. de 93 mp, înscrisă la număr cadastral x cu o suprafaţă de teren aferentă de 900 mp, situată în extravilan Halmeu, jud. Satu Mare conform documentaţiei cadastrale anexate; - să se stabilească în favoarea reclamantei un drept de superficie, dobândit prin uzucapiune, cu privire la terenul aferent acestor construcţii în suprafaţa totală de 8894 m.p. identificate mai sus şi determinate conform planurilor cadastrale întocmite şi să se dispună înscrierea lui în cărţile funciare în favoarea reclamantei.

În şedinţa publică din data de 21 martie 2011, reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune, prin care a învederat faptul că înţelege să renunţe la acţiunea sa îndreptată împotriva S.C. B. S.A. Halmeu prin lichidator S.C. C. S.R.L., pentru motivul că, odată cu pronunţarea sentinţei numărul 295/F/05 din aprilie 2007, de închidere a procedurii falimentului, s-a dispus radierea societăţii din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, astfel că aceasta numai are capacitate juridică de folosinţă şi de exerciţiu.

A arătat reclamanta că înţelege să-şi păstreze acţiunea formulată împotriva Primăriei Halmeu, precum şi că doreşte să cheme în judecată proprietarii terenurilor pe care se află construcţiile din D., înscrise în CF pe numerele 96, 566, şi 130, şi anume F., G. căsătorită cu H., I., J. şi K., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate: - un drept de proprietate cu titlu juridic de cumpărare asupra edificiilor din D., conform Documentaţiei Cadastrale, în baza procesului-verbal de adjudecare definitivă prin licitaţie publica a activelor clădirilor specificate mai sus, încheiat în data de 06.02.2001, precum şi înscrierea lor în CF pe numele reclamantei; - să se stabilească în favoarea reclamantei un drept de superficie, dobândit prin uzucapiune, cu privire la terenul aferent acestor construcţii, identificate mai sus şi determinate conform planurilor cadastrale întocmite şi să se dispună înscrierea lui în CF în favoarea reclamantei.

Prin cererea de modificare a acţiunii depusă la dosar la data de 23.12.2011, reclamanta a modificat sfera subiectivă a cadrului procesual, în sensul că: a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtului Primăria Comunei Halmeu, aceasta neputând sta în judecată în nume propriu, întrucât nu are capacitate juridică şi patrimoniu propriu (per a contrario, art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată), şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SC "B." S.A. (prin lichidator SC "C." SRL), întrucât - în raport cu obiectul acţiunii (în constatarea unor drepturi reale), de protecţie a dreptului subiectiv - pârâtul nu este subiectul pasiv al dreptului subiectiv civil dedus judecăţii.

În privinţa sferei obiective a cadrului procesual, reclamanta şi-a modificat cererea introductivă de instanţă solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren aferente construcţiilor proprietatea sa, cu titlu de uzucapiune, şi să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi a parcelelor de teren în cartea funciară. În drept, a invocat art. 132 alin. (1) din C. proc. civ.

La 30 aprilie 2012, reclamanta a formulat cerere de întregire a acţiunii prin care a solicitat admiterea acţiunii în contradictoriu cu pârâţii L., M., N., O., P., Q., R., S., T., precum şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, renunţând, totodată, la acţiune în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi iniţial, prin cererea de chemare în judecată, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: - să se dispună dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x, CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x şi CF nr. x Halmeu, sub nr. top. x, conform documentaţiei privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară, întocmită de expertul tehnic judiciar ing. U. (denumită, documentaţia topografică); - să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 900 mp şi, respectiv, în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 1864 mp, nr. cad. x, în suprafaţă de 1500 mp şi nr. cad. x, în suprafaţă de 544 mp, cu titlu juridic de uzucapiune; - să se constate dreptul de superficie al reclamantei, pe durata existenţei construcţiilor, asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 2749 mp şi nr. cad. x, în suprafaţă de 1052 mp, şi, - să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenurilor şi construcţiilor, precum şi cel de superficie, conform înscrisurilor doveditoare.

Prin sentinţa civilă nr. 354/2012 din 05 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare împotriva pârâţilor L., M., N., O. P., Q., R., S., T. şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI.

A dispus dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu sub nr. top. x, în suprafaţă de 2878 m.p., CF nr. x Halmeu sub nr. top. x în suprafaţă de 7264 m.p. şi CF nr. x Halmeu sub nr. top. x în suprafaţă de 787 m.p., conform documentaţiei privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară întocmită de exp.tehnic judiciar ing. U. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafaţă de 900 m.p. în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 1864 m.p., nr. cad. x în suprafaţă de 1500 m.p. şi nr. cad. x, în suprafaţă de 544 m.p. precum şi asupra cotelor-părţi ale persoanelor fizice din CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafaţă de 2749 m.p. şi nr. cad. x în suprafaţă de 1052 m.p., cu titlu de uzucapiune.

S-a constatat dreptul de superficie al reclamantei pe durata existenţei construcţiilor asupra cotelor părţi ale Statului Român din parcelele nou create în CF nr. x Halmeu sub nr. cad. x în suprafaţă de 2749 m.p. şi nr. cad. x în suprafaţă de 1052 m.p. şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelelor de teren nou create şi construcţiilor, precum şi a celui de superficie în sensul celor de mai sus.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 100/2013 pronunţată la data de 13 decembrie 2013, în dosarul nr. x AC, a admis excepţia lipsei calităţii procesual- active a apelantei COMUNA HALMEU- PRIN PRIMAR; a respins apelul declarat de apelanta COMUNA HALMEU- PRIN PRIMAR, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesual- activă; a respins excepţia lipsei calităţii procesual- active a apelantei V. şi a admis, ca fondat, apelul declarat de apelanta- pârâtă V.- prin mandatar W., în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Satu- Mare şi intimaţii- pârâţi COMUNA HALMEU, S.C. B. S.A. HALMEU- prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. SATU MARE, STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, L., M., N., O., P., R., S., T. şi Q. împotriva sentinţei nr. 354/05.11.2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la Tribunalul Satu Mare, pentru o nouă judecare, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Decizia a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva acesteia de pârâtul STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE- PRIN D.G.F.P. SATU MARE (decizia nr. 2590 de la 18 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, dosar nr. x).

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2010*.

La data de 27 ianuarie 2015, S.C. X. S.R.L. SATU MARE a formulat cerere de intervenţie principală, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: - să dispună dezlipirea parcelelor de teren înscrise în CF nr. x Halmeu, sub nr. top x, în suprafaţă de 2878 mp., CF nr. x Halmeu sub nr. top x, în suprafaţă de 7264 mp. şi CF nr. x Halmeu, sub nr. top x, în suprafaţă de 787 mp., conform documentaţiei privind propunerea de dezlipire cuprinsă în Raportul de expertiză topografică judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar ing. U.; - să constate dreptul de proprietate al intervenientei principale asupra parcelelor nou create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 900 mp. în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 1864, nr. cad. x, în suprafaţă de 100 mp. şi nr. cad x, în suprafaţă de 544 mp., precum şi asupra cotelor-părţi ale persoanelor fizice din CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 2749 mp. şi nr. cad. x, în suprafaţă de 1052 mp., cu titlu juridic de uzucapiune; - să constate dreptul de superficie al intervenientei principale, pe durata existenţei construcţiilor, asupra cotelor-părţi ale Statului Român din parcelele nou-create în CF nr. x Halmeu, sub nr. cad. x, în suprafaţă de 2749 mp. şi nr. cad. x, în suprafaţă de 1052 mp. cu titlu juridic de uzucapiune; - să dispună întabularea dreptului de proprietate al intervenientei principale asupra parcelelor de teren nou-create şi asupra construcţiilor, cu titlu juridic de cumpărare, precum şi al celui de superficie, cu titlu juridic de uzucapiune, cu cheltuieli de judecată.

La data de 20 septembrie 2016, intervenienta S.C. X. S.R.L. SATU MARE a renunţat la judecată, intervenind în proces S.C. Y. S.R.L. BUCUREŞTI.

Prin sentinţa civilă nr. 105/2017 din 28 martie 2017 pronunţată în dosarul nr. x, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâţii V. prin mandatar Z., Statul Român - prin Ministrul Finanţelor Publice Bucureşti, L., M., N., O., P., R., S., AA. şi Q., şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenientul Y. S.R.L. Bucureşti. Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

Prin procesul-verbal de licitaţie de adjudecare definitivă încheiat la data de 06.02.2001, reclamanta a devenit proprietara extratabulară a activelor clădiri identificate în petitul acţiunii introductive de instanţă, preţul integral de 57.700 RON fiind achitat cu OP nr. x/20.12.2000 şi cu OP nr. x/28.12.2000, vânzarea fiind materializată prin factura fiscală x/6.02.2001.

Procesul-verbal de licitaţie de adjudecare definitivă încheiat la data de 06.02.2001 a făcut obiectul unei acţiuni civile având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de executare şi înstrăinare a imobilelor, prin decizia civilă nr. 741/06.09.2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x s-a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, procesul-verbal de adjudecare a imobilelor înscrise în CF x Halmeu, fiind reţinută reaua credinţă atât a vânzătorului, cât şi a cumpărătorului la încheierea actului de înstrăinare.

Potrivit disp. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept.

În speţă, a fost constatată nulitatea absolută a înscrisului prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al primului petit din acţiunea introductivă de instanţă, constatare care are ca şi efect desfiinţarea actului atât pentru trecut, cât şi pentru viitor.

În lipsa unui act de înstrăinare valabil prin care reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra supraedificatelor ce fac obiectul primului petit din acţiunea introductivă de instanţă, instanţa a constatat caracterul neîntemeiat al acestuia şi ca o consecinţă a acestei soluţii a respins şi solicitarea de constatare a dreptului de superficie al reclamantei, respectiv intervenientei principale, pe durata existenţei construcţiilor, asupra cotelor părţi de terenul proprietatea Statului Român.

Cu privire la petitul din acţiunea introductivă de instanţă şi din cererea de intervenţie principală având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv al intervenientei, cu titlu juridic uzucapiune, asupra terenurilor identificate în petitul cererii introductive principale, respectiv al cererii de intervenţie principală, instanţa a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantei, posesia pe care este întemeiată acţiunea în uzucapiune a început să fie exercitată în anul 1991.

La această dată în vigoare era DL nr. 115/1938 şi acest act normativ este aplicabil, chiar dacă prescripţia achizitivă s-a împlinit după intrarea în vigoare a Legea nr. 7/1996 (Decizia nr. LXXXVI/2007 a ICCJ).

În aceste circumstanţe, factuale şi legale, acţiunea în uzucapiune apare ca fiind neîntemeiată, căci ea nu îndeplineşte nici cerinţele art. 27 din DL 115/1938, (posesia de bună-credinţă exercitată timp de 10 ani, în cazul înscrierii în CF a dreptului fără cauză legitimă) şi nici ale art. 28 din acelaşi act normativ (posesia exercitată timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular), în cauză nefiind făcută dovada decesului proprietarilor tabulari.

Stabilind, deopotrivă, că cererii în uzucapiune nu-i este aplicabil C. civ. - temeiul juridic invocat de reclamantă prin concluziile puse cu ocazia dezbaterii fondului - instanţa, din raţiunile arătate, a refuzat această cerere, consecinţa imediată a acestei soluţii fiind respingerea cererii în parcelarea terenurilor identificate în petitul acţiunii, respingându-se cererea în uzucapiune, reclamanta nu demonstrează că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.

A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREŞTI, la data de 21.06.2017, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată.

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 345/C/2017- A din 14 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x A, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar BB. SPRL Bucureşti, în contradictoriu cu intimata- intervenientă Y. S.R.L. Bucureşti şi intimaţi pârâţi V. - prin împuternicit Z., STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, O., M., L., P., R., Q., N., S., T., împotriva sentinţei nr. 105 din 28 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în totul.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Câtă vreme precizările şi modificările succesive ale acţiunii nu au fost apreciate ca tardive de către instanţa de fond, instanţa de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare este cel precizat prin înscrisul depus la dosar la data de 30.04.2012, astfel că, a analizat criticile formulate în apel raportat la acest obiect conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la lipsa calităţii procesuale a intimatei V. pe considerentul că aceasta nu ar fi făcut dovada că ar fi moştenitoarea defunctului CC., instanţa de apel a reţinut că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranşat cu putere de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 100/13.12.2013 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în prezentul dosar.

Referitor la o eventuală lipsă de interes a acestei intimate şi o rea credinţă a acesteia- dedusă din faptul că nu s-a prezentat la interogatoriu-, pe considerentul că antecesorul său a primit despăgubiri pentru construcţiile dărâmate, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată această susţinere a apelantei, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată şi precizată se solicită parcelarea unor terenuri proprietatea antecesorului intimatei şi să se constate că reclamanta apelantă a dobândit drept de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.

Instanţa de apel a apreciat că este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia instanţa de fond ar fi soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, deoarece prin sentinţa pronunţată s-a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de către reclamantă.

Astfel, s-a constatat că prin procesul-verbal de licitaţie încheiat la data de 06.02.2001 reclamanta a cumpărat activele clădiri ale D. Aşa cum reiese din acest proces-verbal de licitaţie reclamanta a cumpărat doar supraedificatele, nu şi terenul aferent acestora.

Prin decizia civilă nr. 741/06.09.2005 a Curţii de Apel Oradea s-a constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, respectiv, a procesului-verbal de adjudecare a imobilelor înscrise în CF nr. X Halmeu.

Susţinerile apelantei cu privire la efectele acestei hotărâri s-au apreciat a fi nefondate, întrucât instanţa de fond nu a pus în executare decizia civilă nr. 741/06.09.2005, ci a ţinut cont de puterea de lucru judecat a acesteia cu privire la constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare.

Împrejurarea că nu s-a solicitat repunerea în situaţia anterioară a apreciat instanţa de apel că este lipsită de relevanţă, deoarece aceasta este doar un efect al constatării nulităţii.

Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că o eventuală repunere în situaţia anterioară ar fi fost lipsită de interes pentru recurentul CC., întrucât aceasta ar fi presupus ca imobilele să se reîntoarcă în patrimoniul S.C. DD. S.A. Halmeu. Or, ceea ce s-a invocat de către reclamantul recurent şi s-a reţinut de către instanţa de recurs a fost faptul că aceste imobile aparţineau reclamantului.

Susţinerile apelantei, referitoare la efectele translative ale contractului de vânzare cumpărare, a considerat Curtea că nu pot fi avute în vedere, câtă vreme această vânzare a fost constatată ca fiind lovită de nulitate absolută şi prin urmare, lipsită de orice efect.

În baza principiului retroactivităţii efectelor nulităţii sunt înlăturate efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia şi momentul anulării efective a actului, iar părţile ajung în situaţia în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi încheiat acel act juridic.

A considerat că este lipsită de relevanţă şi împrejurarea potrivit căreia factura fiscală nu a fost declarată nulă, deoarece factura are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului şi reprezintă un mijloc de probă cu privire la operaţiunea efectuată, factura nu poate fi considerată un act juridic translativ de proprietate.

Prin urmare, în condiţiile în care s-a constat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare nu se poate reţine că în cauză ar fi operat transferul dreptului de proprietate ca urmare a faptului că nu ar fi fost anulată factura.

În susţinerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra unor părţi din terenul aferent construcţiilor, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a invocat prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul Lege nr. 115/1938 şi art.1860 C. civ., invocând joncţiunea posesiilor reclamantei cu cea a autorului ei.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Decretul Lege nr. 115/1938 cel care a posedat un bun imobil, în condiţiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, poate cere întabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.

Din aceste prevederi, s-a reţinut, rezultă că pentru a putea invoca uzucapiunea este necesar ca titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani, posesia să fie utilă indiferent de buna sau reaua credinţă a posesorului.

Potrivit art. 1847 C. civ. pentru a se putea uzucapa posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată publică şi sub nume proprietar.

Or, în condiţiile în care prin procesul-verbal de adjudecare s-au înstrăinat doar supraedificatele, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a putut face dovada titlului în temeiul căruia a dobândit pretinsa posesie a terenului, folosirea de către reclamantă a terenurilor aferente construcţiilor realizându-se cu titlu de detenţie precară, conform art. 1853 şi 1855 C. civ., această detenţie nefiind aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, atâta timp cât nu se face proba intervertirii precarităţii, în condiţiile art. 1858 C. civ.

De altfel, aşa cum rezultă din adresa nr. x/2015 a Comunei Halmeu, reclamanta nu a declarat imobilele, acestea nefiind supuse impozitării.

Pentru aceleaşi considerente instanţa de apel a constatat că nu se poate reţine nici că reclamanta ar fi dobândit prin uzucapiune un drept de superficie asupra cotei de părţi de teren aparţinând Statului Român, iar alegaţiile apelantei referitoare la dobândirea unui drept de superficie în situaţia în care se înstrăinează printr-un contract ce nu e încheiat în formă autentică, o construcţie cu terenul aferent, nu pot fi avute în vedere, nefiind incidente deoarece, în cauză, s-au înstrăinat doar construcţiile, nu şi terenul sau vreun drept de superficie asupra acestuia.

Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului aparţinând unei persoane cu dreptul de proprietate asupra construcţiei ce aparţine altei persoane nu dă naştere prin ea însăşi unui drept de superficie în absenţa unui act sau fapt juridic care să-l constituie, ori a unei dispoziţii legale pe care să se întemeieze.

Întrucât nu se poate reţine că reclamanta ar fi dobândit un drept de proprietate asupra terenurilor, instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-a respins şi cererea de parcelare a acestora şi de întabulare în cartea funciară.

Pentru considerentele arătate, apelul a fost respins, ca nefondat, în baza art. 296 C. proc. civ., şi nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de părţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREŞTI, solicitând admiterea recursului şi modificarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii sale astfel cum aceasta a fost precizată şi modificată, având în vedere ultima precizare de acţiune din data de 30.04.2012; cu obligarea intimatei V. la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. de la 1865, recurenta- reclamantă a criticat decizia recurată ca fiind nelegală şi netemeinică şi, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele:

Cu privire la lipsa calităţii procesuale a intimatei V. - singura care se opune la admiterea acţiunii, greşit instanţa de apel a reţinut că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranşat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă 100/13.12.2013 a Curţii de Apel Oradea, sub acest aspect fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În opinia recurentei, excepţia lipsei calităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii, fiind o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, inclusiv în căile de atac.

Astfel, a susţinut recurenta- reclamantă, deşi instanţa a încuviinţat cererea sa de probaţiune şi a emis o adresă în acest sens, intimata V. a depus la dosarul cauzei doar certificatul de naştere şi de deces al lui CC., şi, astfel, nici până în prezent nu s-a probat calitatea de moştenitor, prin acte legale de stare civilă, a antecesorilor săi.

Apreciază recurenta că, potrivit scriptului depus de aceasta în stadiul apelului în faţa Curţii de Apel Oradea, la data de 08.11.2013 intitulat "arbore genealogic", V. este nepoata de frate uterin, moştenitor CC.- adică, unul dintre părinţii săi au fost fraţi cu CC. doar după mamă-, iar această legătură de rudenie se impunea a fi clarificată încă din acel stadiu procesual.

Deci, susţine recurenta, încă din anul 2013 instanţele nu au analizat/observat aceste aspecte, considerând ca fiind justificată calitatea pârâtei V.

Referitor la reţinerile instanţei de apel cu privire la efectele deciziei civile nr. 741/2005 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a constatat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a supraedificatelor achiziţionate de recurenta- reclamantă şi în continuare, cele prin care apreciază ca nu sunt incidente prevederile referitoare la uzucapiune întrucât ar fi incidente dispoziţiile Decretului Lege nr. 115/1938, iar condiţiile art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ nu sunt întrunite, din nou, recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREŞTI apreciază ca incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, a susţinut recurenta- reclamantă, din actele dosarului reiese că aceste imobile, adică supraedificatele achiziţionate de recurentă, nu au aparţinut niciodată antecesorilor lui CC., ele fiind edificate ulterior de EE., ulterior devenită B. S.A. Halmeu. Tot din actele dosarului reiese că pentru terenul preluat - adică, cel situat sub construcţii şi aferent acestora (pe lângă altele) numitul CC. a primit despăgubiri băneşti în temeiul legilor fondului funciar, şi astfel, greşit a interpretat instanţa de apel că repunerea în situaţia anterioară nu a dus la reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul B., ci în cel al numitului CC., direct.

Apoi, pretinde recurenta- reclamantă, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale a intimatei V. - care, în fapt, nu este fiica numitului CC., cum greşit se reţine pe alocuri, ci se dă drept nepoată de frate uterin, fără a face însă o conexiune între părinţii săi şi numitul FF. - instanţa va constata că devin incidente dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Decretul- lege nr. 115/1938 - proprietarul tabular fiind decedat şi acesta neavând moştenitori, iar recurenta a avut o posesie utilă, neîntreruptă şi netulburată vreme de mai bine de 20 de ani (desigur, luând in considerare şi joncţiunea posesiilor, deja invocată). Uzucapiunea este incidentă atât cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra supraedificatelor, cât şi cu privire la dreptul de superficie asupra terenului aferent acestora.

În fine, a concluzionat recurenta- reclamantă, pronunţând o soluţie de admitere a cererii sale, instanţa nu ar valida nicio nelegalitate, ci, din contră, ar da efectele juridice cuvenite actelor şi faptelor săvârşite şi ar evita o dublă despăgubire acordată unei persoane care se pretinde în mod fals a fi moştenitoarea numitului CC.

Legal citat, intimatul- pârât STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - PRIN DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ- NAPOCA a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantă şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin prima critică din recurs, recurenta- reclamantă reproşează instanţei de apel greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei- pârâte V. pe considerentul că acest aspect nu mai poate fi analizat, fiind tranşat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă 100/13.12.2013 a Curţii de Apel Oradea. În opinia recurentei, excepţia lipsei calităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii, fiind o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, deci, inclusiv, în căile de atac.

Într-adevăr, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, ce poate fi invocată şi din oficiu de instanţă, iar excepţia poate fi invocată în tot cursul procesului, chiar şi în recurs.

Verificarea calităţii procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei, lipsa calităţii procesuale pasive conducând la respingerea acţiunii.

Însă, în speţă, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2013 în faţa Curţii de Apel Oradea, cu ocazia judecării apelului formulat de pârâta V. împotriva hotărârii de primă instanţă, în primul ciclu procesual, instanţa a constatat că, prin înscrisul depus la dosar, apelanta V. a precizat calitatea sa procesuală în cauză, respectiv, de moştenitor al lui CC., reprezentantul intimatei- al recurentei- reclamante S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREŞTI, s.n.- arătând că lasă la aprecierea instanţei asupra calităţii procesuale a apelantei.

La următorul termen de judecată, din data de 12 noiembrie 2013, instanţa a dispus unirea cu fondul cauzei a acestei excepţii, excepţie care, apoi, a fost respinsă, prin decizia nr. 100/2013 din 13 decembrie 2013 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x, decizie care a rămas irevocabilă, prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - prin D.G.F.P. Satu Mare împotriva acesteia.

Prin urmare, chestiunea litigioasă a lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei- pârâte V. a fost tranşată, anterior, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pe care recurenta- reclamantă nu a criticat-o în cadrul căilor de atac prevăzute de lege împotriva acelei hotărâri, iar prin critica din recurs ce face obiectul prezentului dosar recurenta tinde să ajungă la adoptarea unei soluţii care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a puterii de lucru judecat.

Statuarea, printr-o hotărâre irevocabilă, că intimata- pârâtă V. are calitate procesuală pasivă, se impune şi în ciclul procesual ulterior, după casare, ca efect pozitiv al puterii lucrului judecat, fiind inadmisibil a se contrazice cele reţinute irevocabil cu privire la calitatea procesuală a acesteia, în aceleaşi condiţii şi raportat la aceleaşi argumente şi înscrisuri depuse în dovedire.

Înalta Curte reaminteşte faptul că prezumţia legală a puterii de lucru judecat nu opreşte judecata celei de-a doua cereri de recurs, ci facilitează sarcina probaţiunii, aducând înaintea instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare, de care este necesar să se ţină seama. Puterea lucrului judecat este o prezumţie legală, iuris et de iure, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Această prezumţie constituie, alături de excepţia lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

Chiar şi fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcţia lui corespunzând nevoii de a se evita pronunţarea de hotărâri judecătoreşti contradictorii cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.

Totodată, prezenta interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa CEDO, potrivit căreia obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din CEDO nu face nicio diferenţiere între cauzele prin care s-a admis acţiunea şi cele prin care s-a respins acţiunea, hotărârea trebuind să fie respectată şi aplicată indiferent de rezultatul procesului (cauza pilot Service c.Romaniei). De asemenea, tot în jurisprudenţa CEDO s-a statuat faptul că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia şi nu poate fi repusă în discuţie problema soluţionată prin hotărârea definitivă (cauza Zazanis şi alţii c. Greciei).

În concluzie, CEDO a stabilit deja că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din CEDO (CAUZA Amuraritei c. României).

De altfel, recurenta contestă calitatea de moştenitoare a pârâtei în raport cu autorul CC., în condiţiile în care aceasta a prezentat certificatul de calitate de moştenitor nr. 64/2010, eliberat de B.N.P. "GG.", cu sediul în Satu Mare, eliberat în condiţiile art. 117 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de calitate de moştenitor face dovada deplină atât a calităţii de moştenitor, cât şi a întinderii drepturilor (a cotei succesorale), în condiţiile art. 120 alin. (1) şi (3) din actul normativ sus- arătat.

Prin cea de-a doua critică formulată în susţinerea recursului său, recurenta- reclamantă reproşează instanţei de apel că în mod eronat nu a reţinut incidenţa prevederilor art. 28 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. În opinia recurentei, supraedificatele achiziţionate nu au aparţinut niciodată antecesorilor lui CC., ele fiind edificate ulterior de EE., devenită B. S.A. Halmeu, şi sunt îndeplinite condiţiile pentru uzucapiune, recurenta având o posesie utilă, neîntreruptă şi netulburată vreme de mai bine de 20 de ani (desigur, luând în considerare şi joncţiunea posesiilor).

Critica este nefondată.

Cu privire la condiţiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întemeiat pe dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938, Înalta Curte reţine că, potrivit acestui text, cel care a posedat un imobil în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat.

Textul legal reglementează uzucapiunea extratabulară, denumită astfel pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se face fără ca acesta să fi fost intabulat la începerea posesiei în cartea funciară.

Condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: 1. titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat; 2. uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; 3. posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului.

În privinţa calităţilor posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1847 din C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. În ceea ce priveşte procedura de urmat pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în mod evident se aplică dispoziţiile în vigoare, iar nu art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

În acest sens, potrivit art. 1847 C. civ., ca să se poată prescrie extinctiv se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Aşadar, este în mod necesar ca stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului legal să fie o adevărată, posesie, respectiv, să reunească cele două elemente constitutive (animus şi corpus possidendi) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Pentru existenţa posesiei ca stare de fapt producătoare de efecte juridice trebuie îndeplinite cumulativ două elemente constitutive: elementul material- corpus, şi elementul psihologic, intenţional- animus.

Elementul material- corpus possidendi- presupune un contact direct, material cu lucrul, cum ar fi deţinerea bunului respectiv.

Elementul psihologic- animus possidendi- constă în intenţia celui care are contactul direct cu bunul, care îl stăpâneşte în fapt, de a efectua această deţinere pentru sine şi de a se comporta ca un adevărat proprietar exclusiv al bunului.

În speţă, instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care, procesul-verbal de adjudecare a imobilelor - supraedificatelor, a fost anulat, recurenta- reclamantă nu a putut face dovada titlului în temeiul căruia a dobândit pretinsa posesie a terenului pe care au fost construite supraedificatele, această folosire de către recurenta- reclamantă a terenurilor aferente construcţiilor nefiind aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune.

Ca atare, posesia exercitată de recurenta- reclamantă în speţă a fost afectată de vicii, nefiind o posesie utilă, în mod legal instanţa de apel validând soluţia primei instanţe.

Recurenta- reclamantă nu este îndreptăţită să invoce acest mijloc juridic efectiv pe calea acţiunii întemeiate pe prevederile art. 28 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 115/1938, cu referire la art. 1847 şi urm. C. civ., întrucât, nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru dobândirea dreptului real de superficie, câtă vreme imobilul nu a fost posedat de reclamantă netulburat şi util, timp de mai bine de 20 de ani de la data decesului ultimului proprietar tabular, cum nefondat susţine aceasta, nefiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie menţionată anterior.

În speţă, însă, nu este îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale ale prescripţiei achizitive, anume aceea ca, prescripţia să fie neîntreruptă- art. 1847 C. civ. Această cerinţă distinctă de viciul discontinuităţii posesiei- se referă, în realitate, nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive are ca efect înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare întreruperii.

Or, în speţă, a intervenit o întrerupere civilă a prescripţiei achizitive, în condiţiile art. 16 lit. b) din Decretul nr. 16/1958, prin cererea de chemare în judecată în constatare nulitate act dobândire construcţii, acţiune admisă, prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 741/2005 a Curţii de Apel Oradea).

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că în mod legal şi corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate în condiţiile art. 28 alin. (1) din Decretul- Lege nr. 115/1938.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu- Mare - prin administrator judiciar BB. S.P.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 345/C/2017- A din 14 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.